ICCJ. Decizia nr. 5551/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 29 octombrie 2003, G.M.M., G.Z. și G.N.N. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001 și în contradictoriu cu Primarul general al municipiului București în nume propriu și ca reprezentant al Municipiului București, să se constate nulitatea deciziei nr. 1525 din 18 septembrie 2003 emisă în soluționarea dosarului întocmit în baza notificării nr. 772/2002 privind imobilul situat în București.
Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 263 din 31 martie 2004 a admis acțiunea reclamanților împotriva pârâtului Primarul municipiului București reprezentant al Municipiului București. A constatat nulitatea dispoziției nr. 1525 din 18 septembrie 2003 emisă de pârât prin care s-a soluționat notificarea înregistrată sub nr. 772/2002 la BEJ E.&P.
Instanța de fond a reținut că în raport de dispozițiile art. 47 și art. 48 din Legea nr. 10/2001, în situația în care persoana îndreptățită optează pentru continuarea judecății cererii de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv, legea prevede că în cazul în care s-ar respinge prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă acțiunea privind restituirea în natură a bunului solicitat, persoana respectivă nu are închisă procedura de restituire potrivit Legii nr. 10/2001. în asemenea situație, persoana îndreptățită poate solicita, în condițiile noii reglementări, măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent pentru imobilele preluate abuziv, termenul de șase luni de notificare prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 urmând să curgă de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a respins acțiunea de restituire.
Prin încheierea din 26 mai 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. 4195/2003, s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanți care au solicitat pronunțarea hotărârii și în contradictoriu cu Primarul municipiului București în nume propriu și nu numai ca reprezentant al Municipiului București.
Soluția instanței de fond a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia nr. 2626-A din 14 decembrie 2004, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul general.
Instanța de apel a reținut că între intimații-reclamanți, pe o parte și Consiliul general al municipiului București și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pe de altă parte există o cauză având ca obiect revendicarea imobilului. Cum în practica judecătorească s-a stabilit că Primarul general al municipiului București, Municipiul București și Consiliul general al municipiului București reprezintă în fapt una și aceeași persoană juridică și deci pârâtul a avut cunoștință de existența acțiunii în justiție, era obligat să procedeze la suspendarea procedurii administrative, chiar dacă persoana îndreptățită nu a înștiințat de îndată persoana notificată.
împotriva deciziei a declarat recurs Municipiul București prin Primar general arătând că dispozițiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 sunt de strictă interpretare. Astfel notificatorul poate opta pentru continuarea judecății solicitând suspendarea procedurii administrative. A precizat că în speță nici una dintre notificările privind suspendarea procedurii administrative nu i-a fost adresată, una fiind trimisă către Administrația Fondului Imobiliar, instituție cu personalitate juridică proprie, iar alta către SC A. SA, motiv pentru care s-a emis dispoziția de respingere având în vedere faptul că la dosarul comisiei nu se regăseau actele prevăzute de lege a fi depuse sub sancțiunea decăderii până la data de 30 iunie 2003.
Recursul este nefondat.
Textul cuprins la art. 47 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (în prezent art.46 în forma republicată a legii) a introdus un nou caz de suspendare de drept a procedurii speciale declanșată în temeiul legii în situațiile reglementate.
Astfel, se reține că prin certificatele de grefă emise de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. 1893/2003, filele 17 și 33 dosar fond, s-a arătat că pe rolul respectivei instanțe se află înregistrate apelurile declarate de reclamanții G.M.M., G.Z., G.N., pârâții Consiliul general al municipiului București, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul României și intervenienții B.S., P.E. și P.V. împotriva sentinței nr. 1164 din 3 noiembrie 2000 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu pârâții Consiliul local sector 2, DGAFI și SC A. SA, având ca obiect acțiunea civilă pentru revendicarea imobilului situat în București.
Prin notificarea nr. 772/2002 adresată Direcției generale pentru administrarea fondului imobiliar prin intermediul Biroului de executori judecătorești E.&P., G.N.N., G.M.M. și G.Z. au solicitat ca în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 să se suspende procedura de restituire administrativă în temeiul acestei legi a imobilului situat în București până la soluționarea acțiunii în revendicare prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Au cerut totodată persoanei notificate să nu vândă către chiriași apartamentele pe care le deține din imobilul menționat, arătând că în situația respingerii acțiunii în revendicare, în temeiul art. 48 din Legea nr. 10/2001 vor solicita măsuri reparatorii privind imobilul în litigiu. O notificare similară a fost adresată de reclamanți și SC A. SA.
în loc să se conformeze cererii de suspendare a procedurii administrative, prin dispoziția nr. 1525 din 18 septembrie 2003 emisă de Primarul general al municipiului București s-a respins notificarea nr. 772/2002, întrucât nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate și nici a calității de moștenitori.
Nu poate fi reținut motivul invocat de Municipiul București prin Primar general potrivit căruia notificarea nr. 772/2002 nu i-a fost adresată, fiind trimisă unei alte unități cu personalitate juridică distinctă, respectiv Administrația Fondului Imobiliar atâta timp căt recurentul-pârât a emis dispoziția a cărei nulitate s-a solicitat chiar în soluționarea notificării menționate, care conține și solicitarea de suspendare a procedurii administrative. Se reține totodată că potrivit adresei existentă la fila 26 dosar fond, Administrația Fondului Imobiliar a transmis la data de 21 februarie 2002 către Primăria municipiului București notificarea reclamanților.
Pentru cele ce preced, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5601/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5556/2006. Civil → |
|---|
