ICCJ. Decizia nr. 5682/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 29 noiembrie 2002, reclamanții Ș.A., Ș.D., Ș.I., Ș.G., Ș.M., B.Ș.I., P.M. și B.E. au chemat în judecată pe pârâții Municipiul Pitești și Primarul municipiului Pitești pentru a se dispune anularea dispoziției nr. 1030 din 7 noiembrie 2002 emisă de pârât, restituirea în natură a terenului liber, obligarea pârâților la emiterea unei dispoziții care să conțină o ofertă de restituire prin echivalent pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură care să fie trimisă Prefectului județului Argeș și stabilirea valorii terenului ce nu poate fi restituit în natură.
în motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că prin dispoziția atacată le-a fost respinsă notificarea prin care au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 16.516 mp, situat în localitatea Pitești, cartier Găvana III.
Motivele respingerii notificării sunt nefondate întrucât au făcut dovada că terenul solicitat a fost proprietatea antecesorului comun Ș.G., dobândit cu contractul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 844 din 23 ianuarie 1939 la grefa Tribunalului Argeș pentru suprafața totală de 3 ha și 416 mp.
Din acest teren le-a fost reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991 pentru suprafața de 10122 mp, aflată la data de 1 ianuarie 1990 în patrimoniul CAP Bascov, pentru diferența de 16516 mp pe care s-au edificat blocuri, străzi și alei de acces formulând notificare în baza Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 192 din 18 iunie 2003 a Tribunalului Argeș, a fost admisă în parte cererea reclamanților, dispunându-se anularea dispoziției nr. 1030 din 7 noiembrie 2002 emisă de pârâtul Primarul municipiului Pitești. Au fost obligați pârâții să emită dispoziție care să conțină o ofertă de restituire prin echivalent pentru terenul în suprafață de 16.516 mp și să o trimită Prefectului județului Argeș.
Prima instanță a reținut, în esență, că suprafața de 17.189 mp, fostă proprietate a antecesorului reclamanților, este ocupată în totalitate de blocuri de locuințe, alei acces, rețele electrice, de gaze, de apă, canalizare, telefonice, străzi și zone de protecție, fiind astfel imposibilă restituirea sa în natură.
Potrivit art. 24 alin. (1) Legea nr. 10/2001 dispoziție aplicabilă în cauză, în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat să emită o deciziei motivată prin care să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
Deoarece această ofertă nu a fost făcută reclamanților, în aplicarea textului de lege citat, instanța i-a obligat pe pârâți să emită dispoziție care să conțină oferta de restituire prin echivalent pentru terenul solicitat.
Apelul declarat de pârâți împotriva acestei hotărâri, a fost admis ca fondat prin decizia civilă nr. 155/A din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel Pitești, prin care sentința atacată a fost schimbată în tot în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca inadmisibilă.
Instanța de apel a arătat că, în raport de situația juridică a terenului solicitat, corect reținută de prima instanță, reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate asupra acestuia, este reglementată de prevederile art. 8 alin. (2) și art. 37 din Legea nr. 18/1991în redactarea sa inițială.
Iar potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidența acestei legi, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
Față de prevederile legale invocate, având în vedere că reclamanții aveau posibilitatea de recuperare a terenului în litigiu și potrivit Legii nr. 169/1997 și Legii nr. 1/2000, prevederi legale de care nu au uzat, prezenta acțiune este inadmisibilă.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a susținut următoarele:
1. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Au arătat că, potrivit art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, dispoziții nesocotite de instanța de apel care nu a indicat formulat expres considerentele de drept pe care și-a întemeiat soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă.
De asemenea, au mai arătat că instanța a reținut și o greșită situație de fapt, neconformă realității, privind neexercitarea căilor puse la dispoziție de Legea nr. 169/1997 de redobândire a terenului în litigiu, întrucât, dimpotrivă, din probele dosarului rezultă o altă situație, contrară celei reținută de instanță.
2. Hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Potrivit art. 37 din Legea nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate se face, pentru terenurile preluate de stat cu titlu prin acte normative de expropriere, dacă aceste sunt libere de construcții sau detalii de sistematizare.
Ori, terenul în litigiu nu se mai afla la data de 1 ianuarie 1990 în perimetrul CAP; astfel încât nu putea face obiectul legilor fondului funciar. Aceasta a fost preluat de stat, fără titlu, de la fosta CAP și folosit pentru edificarea unor blocuri de locuințe, fiind incidente prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reclamanții fiind astfel îndreptățiți să beneficieze de măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de această lege.
în temeiul art. 312 C. proc. civ. s-a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii apelului.
Recursul este fondat.
Instanța de apel a reținut corect situația juridică a terenului în litigiu.
Este dovedit și necontestat că autorul reclamanților, Ș.G. a dobândit prin actul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 4 octombrie 1925 o suprafață de teren de 3 ha și 416 mp, situată în actualul cartier Găvana III din municipiul Pitești, teren preluat de CAP Bascov.
Reclamanții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren în baza Legii nr. 18/1991 obținând titlu de proprietate nr. 103882 din 6 aprilie 1998, însă numai pentru 10.122 mp teren situat în punctul menționat.
Ulterior, cu cererea înregistrată sub nr. 64/1997 formulată în baza Legii nr. 169/1997 reclamanții au solicitat acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de acest act normativ pentru diferența de teren predată comunei Bascov cu adresa nr. 21675/2000 (f.3).
Până la declanșarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, cererea reclamanților nu a fost soluționată de organele abilitate prevăzute de acest act normativ.
Cât privește situația de fapt a imobilului în litigiu din procesul verbal nr. 408 din 28 iunie 2001 întocmit cu prilejul soluționării notificării reclamanților, precum și din constatările raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, rezultă că terenul solicitat, în suprafață de 16.516 mp este ocupat integral de construcții, blocuri de locuințe, străzi alei de acces în curți și o parcare, stație de autobuz.
Prin urmare, față de situația terenului solicitat, astfel cum a fost expusă mai sus și reținută parțial corect de instanța de apel, se constată că hotărârea pronunțată este rezultatul aplicării și interpretării greșite a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 "nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2001 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare".
Iar potrivit pct. 8.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 adoptate prin H.G. nr. 498/2003, restituirea în natură a terenurilor aflate în intravilanul localităților intră sub incidența procedurilor prevăzute de lege, dacă terenul respectiv este liber. De asemenea, având în vedere că legiuitorul a avut în vedere și acele imobile solicitate, dar care nu au fost încă restituite rezultă că domeniul de reglementare al legii are caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar.
Dispoziția de excepție de la principiile și procedurile legii de reparațiune, prevăzută de art.8 din lege, intervine numai în cazul existenței uneia dintre cele două ipoteze limitativ reglementate de text, și anume: a) terenul solicitat să fie situat în extravilanul localității;
b) terenul al cărui regim juridic este reglementat de legile fondului funciar să fi fost solicitat în temeiul acestora și să nu fi fost restituit (condiție desprinsă din formularea textului art. 1 din lege).
Prin urmare, în raport cu spiritul și finalitatea legii de reparațiune de dispozițiile legale invocate, în interpretarea menționată și consacrată și de normele metodologice de aplicare a legii, domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001 acoperă și acele terenuri situate în intravilanul localităților și care, până la data intrării în vigoare a acesteia, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite.
în cauză, se reține că terenul solicitat este situat în intravilanul localității, că a fost solicitat în temeiul legilor fondului funciar și nerestituit până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, astfel încât pretențiilor reclamanților le sunt pe deplin aplicabile prevederile acestui act normativ.
Constatând astfel că în mod greșit, rezultat al interpretării și aplicării greșite a legii, instanța de apel a exclus incidența acestui act normativ raportului juridic litigios, pe deplin aplicabil astfel cum s-a arătat mai sus și că, urmare a acestor dispoziții greșite nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul a fost admis cu consecința casării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași curți de apel.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5817/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5637/2006. Civil → |
|---|
