ICCJ. Decizia nr. 5811/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 14 mai 2002 reclamanta F. Hunedoara Deva a formulat în contradictoriu cu Primarul Municipiului Deva o contestație împotriva dispoziției nr.924/2003 și obligarea pârâtului să emită o dispoziție de restituire în natură sau prin echivalentul de 11.148 Euro apartamentul nr. 18 situat în Deva în blocul donat statului în 1964 în baza Decretului nr. 418/1954.
Tribunalul Hunedoara prin sentința civilă nr. 682 din 21 aprilie 2004 a respins acțiunea.
în considerentele hotărârii s-a reținut că Primăria Hunedoara prin dispoziția atacată a respins notificarea reclamantei față de împrejurarea că acțiunea în anularea contractului de donație (prin care statul a preluat imobilul) a fost respinsă prin sentința civilă nr. 406 din 14 februarie 2003 a Judecătoriei Deva, definitivă și irevocabilă.
Instanța în verificarea legalității deciziei de respingere a notificării a constatat însă că cererea reclamantei nu este întemeiată sub aspectul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, care condiționează restituirea, de continuarea activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 dacă prin hotărârea judecătorească se constată că este vorba de aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă.
Textul legii speciale enumeră organizațiile cooperatiste printre debitorii obligației de restituire și nu printre persoanele îndreptățite la restituire.
S-a reținut că organizațiile cooperatiste aveau drept de reparație în temeiul Legii nr. 109/1996.
Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia nr. 1651/A din 29 octombrie 2004 a respins ca nefondat apelul.
S-a apreciată că în mod corect instanța a făcut aplicarea dispoziției art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 în raport și cu dispozițiile acestei legi referitor la persoanele îndreptățite la revendicare. Persoanele juridice aveau posibilitățile oferite de Legea nr. 109/1996. în raport de prioritatea pe care o are stabilirea împrejurării dacă reclamanta în virtutea naturii sale juridice este sau nu persoană îndreptățită în condițiile Legii nr. 10/2001, verificarea aspectelor legate de proprietate revendicată nu au relevanță.
împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs în termen legal.
Recursul nu a fost fondat în drept iar în fapt s-a criticat aprecierea instanțelor că reclamanta nu ar fi persoană îndreptățită la restituire, fiind asimilată în mod eronat cu asociațiile de tip economic obștesc de tip socialist făcându-se abstracție de cooperativele de consum înființate înainte de anul 1990 a cărui formă de proprietate era și este de tip capitalist.
S-a mai arătat că greșit s-a apreciat că neutilizarea dispozițiilor Legii nr. 109/1996 i-ar fi decăzut din dreptul de revendicare față de împrejurarea că nici apariția legilor proprietății Legea nr. 112/1995, Legea nr. 18/1991 nu a decăzut părțile din dreptul de a se folosi de dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Recursul este nefondat.
în mod corect instanțele au clarificat în cadrul acțiunii de revendicare întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 calitatea reclamantei de persoană îndreptățită în înțelesul acestei legi.
Pentru o persoană juridică de natura celei reprezentante de reclamantă, organizație cooperatistă, care revendică bunuri ce au aparținut unei societăți cooperatiste care nu mai ființează în prezent, era necesar să se demonstreze că sunt îndeplinite cerințele impuse de legea specială pentru situația în speță conform art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Cum reclamanta nu a putut prezenta dovezi că este continuatoarea în plan juridic a fostei proprietare a imobilului, în mod corect s-a respins contestația. Calitatea persoanei s-a examinat cu precădere, iar împrejurarea că instanța nu a mai analizat conținutul revendicării nu este de natură să fie imputabile judecății. Prima condiție a admiterii revendicării este ca persoana să fie îndreptățită să revendice.
Constatând că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă, pentru a determina o modificare sau a casa hotărârea atacată, văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ., s-a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6021/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5706/2006. Civil → |
|---|
