ICCJ. Decizia nr. 5706/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 13 februarie 2003, reclamanta P.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul primarul municipiului Roșiorii de Vede, anularea dispoziției nr. 27 din 17 ianuarie 2003 emisă de pârât.
în motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prin Decretul de expropriere nr. 368/1977, imobilul proprietatea sa situat în localitatea Roșiorii de Vede, compus din teren și construcții a fost preluat de stat, construcția fiind demolată.
La data exproprierii, reclamanta a primit cu titlu de despăgubire suma de 38.315 lei, despăgubire inferioară valorii reale a terenului.
După apariția Legii nr. 10/2001 a formulat notificare prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcție, cerere nelegal respinsă prin dispoziția atacată de către pârât, care a considerat ca justă și suficientă despăgubirea acordată la momentul exproprierii.
Față de motivele expuse a solicitat anularea dispoziției și acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 232 din 7 aprilie 2003 a Tribunalului Teleorman a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea introductivă, întrucât terenul expropriat a fost restituit în natură, iar cât privește construcția, din actele dosarului nu a rezultat că reclamantei i s-ar cuveni o despăgubire mai mare decât cea acordată la data exproprierii.
Apelul reclamantei a fost admis ca fondat prin decizia civilă nr. 316 din 23 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, care a dispus schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, anulării dispoziției nr. 27 din 17 ianuarie 2003 emisă de pârât și obligarea pârâtului la plata sumei de 929.022.192 lei cu titlu de despăgubiri civile către reclamantă.
Instanța de apel a reținut, în esență, că în baza art. 11 alin. (2) și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, reclamanta este îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, rezultat al diferenței între valoarea despăgubirilor primite la data exproprierii și actualizate cu indicele de inflație și, respectiv valoarea construcției demolate, actualizată cu indicele de inflație.
Expertiza tehnică ordonată în cauză, a stabilit, în acord cu metodologia de calcul impusă de prevederile Legii nr. 10/2001, că suma cuvenită reclamantei cu titlu de despăgubiri este în cuantum de 929.022.192 lei, sumă la plata căreia a fost obligat pârâtul.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a invocat incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A învederat că decizia atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor cap. V din Legea nr. 10/2001, ce statuează faptul că despăgubirile bănești vor fi acordate de stat după adoptarea unei legi speciale care să reglementeze modalitățile, cuantumurile și procedurile de acordare a despăgubirilor bănești.
în acest sens au învederat că au fost încălcate prevederile art. 36-40 din Legea nr. 10/2001 care stabilesc că despăgubirile bănești vor fi acordate și plătite în conformitate cu aceste dispoziții legale, fiind ocupate de către stat și nu de unitățile administrativ-teritoriale.
în disprețul acestor norme imperative s-a dispus obligarea primarului la plata acestor despăgubiri, deși debitorul acestei obligații este statul.
Dar hotărârea atacată a fost pronunțată și cu încălcarea prevederilor art. 11 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora măsurile reparatorii prin echivalent în cazul imobilelor expropriate constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea persoanei îndreptățite.
Recursul este fondat.
Imobilul proprietatea reclamantei, situat în localitatea Roșiorii de Vede, compus din teren în suprafață de 777 mp și construcții în suprafață de 110,97 mp, a fost expropriat în baza Decretului de expropriere nr. 368 din 18 octombrie 1977 pentru cauze de utilitate publică (construire de blocuri de locuințe).
Construcția expropriată a fost demolată, iar pentru bunurile preluate de stat, reclamanta a primit o despăgubire în cuantum de 38.315 lei.
Notificarea adresată pârâtei în scopul acordării măsurilor reparatorii cuvenite pentru construcția, casă și anexe gospodărești, demolată, a fost respinsă prin dispoziția atacată, pe motivul că nu s-au făcut dovezi din care să rezulte că la data preluării spre demolare, imobilul a fost din eroare sau intenționat subevaluat.
Dispoziția pârâtei a fost legal desființată de instanța de apel întrucât textul legii de reparațiune nu impune astfel de dovezi, astfel încât motivul invocat ca temei al respingerii notificării excede legii. Dimpotrivă, potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, temeinic reținute de instanță, "în cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate parțial sau total, ... pentru construcțiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent".
Iar potrivit art. 11 alin. (7) din lege, valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru construcții, din valoarea corespunzătoare a imobilului ce nu se poate restituit în natură, stabilite, în cazul nostru potrivit alin. (5) al aceluiași articol, adică în modalitatea folosită de expertul judiciar desemnat în cauză și necontestate de părți.
Prin urmare, se constată că temeinic a fost reținut dreptul reclamantei de a beneficia de măsurile reparatorii, prin echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001, stabilite în conformitate cu prevederile acestei legi.
Greșit însă instanța a dispus obligarea pârâtei la plata sumei cuvenite cu titlu de despăgubiri civile, deși procedurile, modalitățile de acordare și categoriile de măsuri reparatorii prin echivalent sunt imperativ și limitativ prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 11 alin. (8) din lege (în forma actuală), "în situațiile prevăzute la alin. (2)..., măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv".
Aceste prevederi legale, adoptate prin Legea nr.247/2005, imperative și de imediată aplicare, instituie, astfel cum, de altfel era prevăzut și în textul inițial al legii, anumite categorii de măsuri reparatorii, printre care nu se regăsesc despăgubirile civile, dar și o anumită procedură de acordare acestora, distinctă de procedura de executare a obligațiilor de a da prevăzută de dreptul comun.
Prin urmare, constatând că, rezultat al aplicării și interpretării greșite a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța a hotărât acordarea unei categorii de măsuri reparatorii neprevăzută de legea specială, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul a fost admis iar hotărârea instanței de apel casată în parte.
S-a dispus acordarea de măsuri reparatorii până la concurența sumei de 929.022.192 lei în condițiile Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 247/2005, restul dispozițiilor deciziei atacate au fost menținute.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5811/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5817/2006. Civil → |
|---|
