ICCJ. Decizia nr. 5817/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 8 mai 2004 reclamanții M.R. și M.M. au chemat în judecată Primăria Municipiului București, Municipiul București și primarul general al Municipiului București, pentru obligarea acestuia la emiterea dispoziției motivate la notificarea de restituire în natură a imobilului situat în B-dul E. Imobilul revendicat este compus din 3 camere cu dependințe, cămară la mansardă, boxă la subsol și cotă aferentă din terenul de 36% din suprafața totală de 380 mp și un teren liber aflat în fața casei de 54,63 mp. Terenul a fost cumpărat de M.D. inginer și soția M.R., profesoară în 1948 și a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950.
Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 807 din 20 septembrie 2004 a admis acțiunea și a obligat pârâții să emită o dispoziție motivată cu privire la notificarea nr. 1634 din 3 august 2001 formulată de reclamante imobilul revendicat.
Instanța a constatat că lipsa răspunsului la notificarea depusă la 3 august 2001, reprezintă o încălcare a prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 prin care s-a stabilit că în termen de 60 de zile de la înregistrare unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie motivată asupra cererii de restituire în natură a imobilului.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 208 din 8 februarie 2005 a respins ca nefondat recursul Municipiului București prin primar.
S-a reținut că termenul prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 nu este de recomandare, unitatea fiind obligată să se pronunțe înăuntrul acestui termen. întrucât pârâții nu s-au pronunțat asupra notificării reclamanților rămânând în tăcere mai bine de trei ani, fără ca acest lucru să le fie imputabil reclamanților, acestora trebuie să li se recunoască dreptul de a formula în justiție o acțiune în realizarea dreptului prevăzut de lege în favoarea lor, în caz contrar încălcându-li-se dreptul de acces la justiție prevăzut de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale.
împotriva acestei decizii a declarat în termen legal recurs Municipiul București prin primarul general. Au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în susținerea în drept a recursului și s-a arătat în fapt că termenul de 60 de zile nu este de decădere ci de recomandare iar în cauză pârâtul nu este vinovat de necompletarea de către reclamanți a dosarului.
Recursul este nefondat.
în cauză instanța de apel a făcut o corectă interpretare a textului de lege aplicabil și, față de pasivitatea de care a dat dovadă instituția administrativă sesizată cu notificarea, s-a constatat că s-au încălcat obligațiile ce reveneau acesteia în temeiul art. 23 din Legea nr. 10/2001 și, ca urmare, s-a dispus ca aceste obligații să fie îndeplinită, recte să se emită o dispoziție motivată cu privire la notificarea reclamanților.
Situația de pasivitate nu se poate imputa reclamanților care la 3 august 2001 au depus odată cu notificarea și actele doveditoare, acte depuse și în copie la dosar din care rezultă dreptul acestora de a-și revendica imobilul în calitate de persoane îndreptățite.
Pârâții nu au făcut dovada că nerezolvarea notificării s-ar fi datorat culpei reclamanților.
Constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ. s-a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5706/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5682/2006. Civil → |
|---|
