ICCJ. Decizia nr. 5778/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5778
Dosar nr. 30200/2/2005
Şedinţa publică din 12 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 iunie 2004, reclamantul C.A. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziţia nr. 2903 din 13 mai 2004 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti, prin care a fost respinsă notificarea de restituire în natură a terenului situat în Bucureşti.
În cuprinsul acţiunii reclamantul a arătat că, la adresa menţionată, a avut în proprietate un imobil (construcţie şi teren), iar în anul 1973, imobilul a fost preluat de stat, construcţia fiind demolată. Reclamantul a solicitat, prin acţiune, restituirea în natură a terenului de 330 mp şi despăgubiri pentru construcţia demolată.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 452 din 5 mai 2005, a admis în parte acţiunea (contestaţia) şi în consecinţă a anulat dispoziţia nr. 2903 din 13 mai 2004 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti şi a obligat Primăria Municipiului Bucureşti să emită dispoziţie motivată de restituire prin echivalent constând în titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii de 1.066.140.900 lei a imobilului teren în suprafaţă de 330 mp individualizată prin raportul de expertiză întocmit în cauză. Prin aceeaşi sentinţă, Primăria Municipiului Bucureşti a fost obligată să emită dispoziţie motivată de restituire a echivalentului în lei a sumei de 7.125 dolari SUA, reprezentând contravaloarea construcţiei demolate, conform metodologiei prevăzute de art. 10.8 din HG 498/2003.
Hotărând astfel, tribunalul a reţinut că imobilul proprietatea reclamantului a fost preluat prin expropriere, conform Decretului nr. 50/1974 şi că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent, deoarece restituirea în natură nu este posibilă, construcţia fiind demolată, iar pe teren a fost edificat un bloc de locuinţe.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă, prin Decizia nr. 748/A din 22 noiembrie 2005, a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul Bucureşti, prin primarul general, împotriva sentinţei civile nr. 452/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cu aceeaşi motivare dezvoltată şi prin considerentele hotărârii primei instanţe.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, susţinând că Decizia a fost pronunţată cu aplicarea greşită a Legii nr. 10/2001, deoarece reclamantul nu a depus, anterior emiterii deciziei administrative, actele doveditoare ale dreptului de proprietate. Pe fondul litigiului, prin recurs, s-a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamant.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Potrivit art. 22 şi art. 23 din Legea nr. 10/2001, aşa cum erau în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depus ca anexe la notificare o dată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni (ulterior prelungit cu 30 zile, respectiv până la 14 martie 2003). În termen de 60 zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire.
Nedepunerea actelor doveditoare ale dreptului de proprietate în termenele prevăzute de art. 22 şi art. 23 din Legea nr. 10/2001 are drept consecinţă doar soluţionarea notificării pe baza actelor depuse de către persoana care se consideră îndreptăţită la despăgubiri.
În cursul proceselor, în faţa instanţelor judecătoreşti, actele doveditoare ale dreptului de proprietate şi cele care atestă calitatea de moştenitor, ca şi orice alte înscrisuri pot fi folosite de părţile din proces, în condiţiile reglementate prin Codul de procedură civilă, aşa încât susţinerea, formulată prin recurs, că instanţele judecătoreşti trebuia să aibă în vedere la pronunţarea hotărârilor în fond şi în apel doar actele pe baza căreia a fost emisă dispoziţia primarului nu are nici un suport legal.
Pe fondul litigiului, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au hotărât, corect, că reclamantul a dovedit că este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, în temeiul Legii nr. 10/2001, deoarece actele depuse la dosar atestă, neîndoielnic, că reclamantul este moştenitorul fostului proprietar al imobilului aflat în litigiu, imobil ce a fost preluat de stat în mod abuziv.
Nefiind întemeiat, recursul exercitat în cauză urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva deciziei nr. 748 A din 22 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5750/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 573/2006. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
