ICCJ. Decizia nr. 6316/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 6 septembrie 2000 pe rolul Tribunalului București, reclamantul S.A în contradictoriu cu pârâta SC T. SA a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâta să-i lase în deplină proprietate și posesie bunurile imobile situate în București.
în acțiunea întemeiată pe dispoziția art. 480 și urm. C. civ., art. 492 și urm. C. civ., art. 49 alin. (1) și (2), art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție și art. 1 al primului Protocol adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale reclamantul a arătat că bunurile imobilele prezentate mai sus compuse din teren în suprafață de 3897 mp și mai multe corpuri de case au fost proprietatea sa și că au fost preluate abuziv fără titlu în proprietatea statului.
în ședința de la data de 22 noiembrie 2000 pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Fondului Proprietății de Stat, Ministerului Transporturilor și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi obligați să răspundă pentru evicțiune.
La data de 17 ianuarie 2001 pârâta și-a modificat cererea, solicitând introducerea în cauză a A.P.A.P.S. care a preluat drepturile și obligațiile FPS.
în motivarea cererii pârâta SC T. SA a arătat că pretenția reclamantului reprezintă o tulburare a dreptului de proprietate și solicită astfel introducerea în cauză a celor de la care cu bună-credință a dobândit dreptul de proprietate pentru a fi apărată de evicțiune.
Ulterior, a solicitat înlocuirea Ministerului Finanțelor cu Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Transporturilor cu M.L.P.A.T.T.L. .
Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea acțiunii motivat de fapt că imobilul revendicat a fost preluat de stat cu titlu și în prezent a fost dobândit prin operații legale și cu bună-credință, ceea ce îi conferă calitatea de titlu translativ și de drept câștigat.
La termenul din data de 17 ianuarie 2000 A.S.P.A.S. T. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a arătat că prin sentința civilă nr. 222 din 29 noiembrie 1995 a Judecătoriei sectorului 1 București s-a admis constituirea acestei asociații care a cumpărat de la FPS în baza Legii nr. 58/1991 un număr de acțiuni ce reprezintă valoarea capitalului social subscris al SC T. SA, restul fiind privatizat conform Legii nr. 55/1995 în cadrul programului de privatizare în masă pe bază de cupoane.
Prin încheierea de ședință din data de 17 octombrie 2001 (fila 147) s-a admis în principiu cererea de intervenție, iar prin cea de la 29 mai 2002 s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și s-a dispus scoaterea din cauză a pârâtului chemata în garanție A.P.A.P.S. pentru lipsa calității procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr. 595 din 19 martie 2003 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, a respins excepția inadmisibilității acțiunii și cererea de intervenție în interes propriu formulată de A.P.A.S. P. T. SA.
Pe fond a admis în parte acțiunea reclamantului S.A., decedat, și continuată de moștenitorii A.S., S.G. și S.Ș.A.I., a obligat pârâta SC T. SA să le lase reclamanților în deplină proprietate imobilul situat în București, compus din suprafață de 3579,25 mp și construcții (mai puțin o parte aflată la etaj, de 50 mp conform schiței anexe la raportul de expertiză efectuat de inginer T.V.). A respins cererea de chemare în garanție a M.L.P.A.T.T.L. și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 5.890.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
în motivarea hotărârii instanța de fond a reținut că prin actele depuse (actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 11705 din 5 mai 1943 la Tribunalul Ilfov, Secția notariat, și a proceselor verbale întocmite la data de 31 octombrie 1944, de către Comisia pentru înființarea cărților funciare în București) reclamanții și-au dovedit calitatea procesuală activă iar pe excepția inadmisibilității acțiunii s-a arătat că este neîntemeiată deoarece acțiunea a fost formulată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu, instanța a arătat că aceasta este nejustificată în raport de prevederile art. 49 alin. (2), art. 50 C. proc. civ. și obiectul prezentei cauzei, revendicare, intervenienta arătând că deține un număr de acțiuni ce reprezintă un anumit procent din capitalul social al pârâtei, iar cu privire la chemarea în garanție a M.L.P.A.T.T.L. s-a reținut că aceasta este nejustificată, deoarece nu a fost realizat un transfer al dreptului de proprietate de la chematul în garanție către pârâtă, dreptul de proprietate al SC T. SA fiind constituit în baza Legii nr. 15/1990.
în final, instanța de fond a mai reținut că buna-credință nu prezintă relevanță în ceea ce privește revendicarea imobilului de către proprietarul acestuia de la care imobilul a fost preluat de stat fără titlu și prin compararea titlurilor, este preferabil cel al reclamanților care provine chiar de la proprietarul imobilului, este mai vechi și a fost transcris anterior celui deținut de pârâtă.
împotriva hotărârii instanței de fond au declarat apel Ministerul Finanțelor Publice și SC T. SA.
Apelantul Ministerul Finanțelor Publice a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește soluționarea cererii de chemare în garanție, reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, ca reprezentant al Statului Român.
Apelanta SC T. SA, în motivarea apelului său, a arătat că în mod greșit s-a apreciat că reclamanții au calitate procesuală activă, că acțiunea este admisibilă pe dreptul comun, că A.S.P.A.S. T. nu are loc în proces, că s-a considerat în mod nejustificat că este inadmisibilă introducerea în cauză a M.L.P.A.T.T.L. si că admițând introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice trebuia admisă și cea a A.P.A.P.S. ca mandatar al statului în procesul de privatizare.
Cu privire la compararea titlurilor de proprietate apelanta a mai arătat că titlul reclamanților nu este preferabil deoarece dreptul său de proprietate a fost dobândit într-un cadru perfect legal, imobilul fiind cumpărat de la stat, și că s-a procedat la compararea titlurilor pe dreptul comun deși acțiunea era admisibilă numai pe baza Legii nr. 10/2001.
S-a mai arătat în continuare că instanța de fond nu a ținut cont că pe terenul revendicat se află opt construcții cu destinație industrială, care au fost construite după ce terenul a trecut în proprietatea statului, că pe acest teren își desfășoară activitatea o unitate productivă cu ateliere de reparații auto, astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 27.1 din Legea nr. 10/2001.
în apel a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea SC T. SA, P.P., care a fost respinsă prin încheierea de ședință de la data de 13 aprilie 2005.
Prin decizia civilă nr. 708/A din 27 aprilie 2005 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a admis apelurile formulate de pârâta SC T. SA și de apelantul-chemat în garanție Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a schimbat în parte sentința în sensul că, respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S., admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, admite cererea de chemare în garanție față de A.V.A.S. și a menținut restul dispozițiilor sentinței.
în motivarea hotărârii instanța de apel a reținut că acțiunea este admisibilă fiind promovată la 6 septembrie 2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, că reclamanții au calitate procesuală activă, existența unei ipoteci nu presupune pierderea dreptului de proprietate și oricum în cauză a operat prescripția extinctivă [art. 1800 C. civ. rap. la art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958].
Cu privire la susținerea potrivit căreia SC T. SA a cumpărat cu bună-credință imobilul deținut cu titlu de către stat, instanța de apel a reținut că imobilul din litigiu a fost preluat de stat fără un titlu valabil și în aceste condiții actele juridice de înstrăinare sunt lovite de nulitate absolută și că art. 27 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 se referă la imobilul preluat cu titlu valabil, nefiind astfel aplicabil în cauză.
Apărările formulate de pârâta SC T. SA, cu privire la existența unor construcții pe terenul revendicat, s-au apreciat ca apărări formulate pentru prima dată în apel, că acestea nu justifică schimbarea soluției instanței de fond și că apelanta își poate valorifica drepturile sale în condițiile art. 494 C. civ.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a M.L.P.A.T.T.L. s-a reținut că aceasta este nejustificată pentru aceeași motivare reținută de instanța de fond, și anume că nu s-a realizat un transfer al dreptului de proprietate de la minister către beneficiarul certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
în ceea ce privește chemarea în garanție a A.V.A.S., s-a reținut că apelurile sunt întemeiate motivat de faptul că potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954 coroborat cu art. 3 lit. j) și art. 324din O.U.G. nr. 88/1997, A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă potrivit legii speciale.
împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel au declarat recurs pârâta SC T. SA, chemata în garanție A.V.A.S. și intervenienții A.S.P.A.S. T. și P.P.
Pârâta SC T. SA, întemeindu-și recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinice, arătând în esență că hotărârea a fost pronunțată neținându-se cont de faptul că pârâta este proprietara de drept a imobilului revendicat, dobândit prin cumpărare, că proprietatea este garantată de stat, ambele părți fiind de bună-credință, că acțiunea de revendicare și comparare a titlurilor este inadmisibilă fără o prealabilă constatare a nulității absolute a unuia dintre acestea, că prin restituirea în natură a imobilului din litigiu, se diminuează patrimoniul societății, se pierde din locurile de muncă ale salariaților și că actualii proprietarii spre deosebire de foștii proprietari nu au posibilitatea despăgubirii prin echivalent.
Chemata în garanție A.V.A.S. întemeindu-și recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, că dispozițiile art. 324din O.U.G. nr. 88/1997 sunt aplicabile numai în situațiile limitativ prevăzute de acest text, că neexistând aceste condiții cererea de chemare în garanție apare ca fiind prematur introdusă, dar ea apare și ca inadmisibilă deoarece nu există un text legal prin care A.V.A.S. să aibă obligații de despăgubire a societății care a chemat-o în garanție, precum și a lipsei oricărui raport juridic generator de astfel de obligații de despăgubire din moment ce nu există o hotărâre irevocabilă prin care societatea este obligată la restituirea în natură a unor imobile care sunt evidențiate cu titlu de active în patrimoniul acesteia și această restituire nu s-a realizat.
Intervenienta A.S.P.A.S. T. a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că s-a nesocotit legislația privatizării SC T. SA, care a devenit o societate comercială cu capital integral privat, precum și natura juridică a societăților pe acțiuni.
Intervenientul accesoriu P.P. a criticat hotărârea pronunțată în apel pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că nu s-a motivat respingerea calității sale procesuale pasive, precum si respingerea considerentelor privitoare la interesul general suscitat de refuzul A.V.A.S. de a acorda despăgubiri în caz de evicțiune.
Recursurile declarat de pârâta SC T. SA și A.V.A.S. vor fi admise in raport de dispozițiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ. pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul declarat de pârâta SC T. SA:
Din analiza actelor depuse la dosarul cauzei rezultă într-adevăr, așa cum a arătat instanța de fond și cum a fost menținut de instanța de apel că preluarea imobilului s-a făcut fără titlu valabil, că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 27 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 în forma de redactare în vigoare la data soluționării apelului.
Insă, instanța de apel, nu a analizat apărarea pârâtei SC T. SA potrivit căreia pe terenul a cărui restituire se solicită se află opt construcții noi, cu destinație industrială care nu au existat înainte de trecerea terenului în proprietatea statului, motiv care, potrivit art. 10 din Legea nr. 10 din 8 februarie 2001, republicată, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, nu se pot restitui în natură.
Astfel potrivit dispozițiilor acestui articol "în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
în aceste condiții, instanța de apel trebuia să lămurească situația de fapt, printr-o expertiză care să stabilească dacă cele opt construcții la care se referă pârâta au aparținut autorilor reclamanților, să procedeze la identificarea lor, să stabilească dacă sunt construcții noi, precum și data edificării lor. Urmare identificării acestora și clarificării situației lor juridice se va determina care este suprafața de teren ocupată de construcții, suprafață care nu poate fi restituită în natură.
Pentru lămurirea acestei situații de fapt, recursul declarat de pârâta SC T. SA a fost admis, a fost casată decizia atacată și s-a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor declarate de pârâta SC T. SA și chematul în garanție Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva hotărârii instanței de fond.
Cu privire la recursul declarat de chemata în garanție A.V.A.S., cum soarta cererii de chemare în garanție depinde de soarta cererii principale, a fost admis și recursul declarat de A.V.A.S., urmând ca instanța de apel să aibă în vedere cu ocazia rejudecării apelurilor, toate criticile formulate de A.V.A.S. în recurs.
în ceea ce privește recursurile formulate de intervenienți.
Recursul declarat de A.S.P.A.S. T., este inadmisibil deoarece acesteia i s-a respins cererea de intervenție în primă instanță și nu a declarat apel. Declarând direct recurs omisso medio, acesta se priveste ca inadmisibil.
Recursul declarat de intervenientul accesoriu P.P. a fost respins ca nefondat.
Față de acesta în mod corect s-a stabilit prin hotărârea instanței de apel că nu are calitate procesuală deoarece este lider de sindicat și cea care are calitate procesuală este pârâta SC T. SA ca unitate cu personalitate juridică. Intervenientul este unul din acționarii societății pârâte.
în concluzie fată de cele susmenționate în raport de dispozițiile art 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile declarate de intervenienti au fost respinse ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6324/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6177/2006. Civil → |
|---|
