ICCJ. Decizia nr. 6177/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin contestația formulată de către contestatorii C.M. și C.V. înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, sub nr. 2568/2004, aceștia au solicitat anularea deciziei nr. 115 din 28 septembrie 2004 emisă de intimata A.V.A.S. și obligarea acesteia la plata despăgubirilor cuvenite pentru preluarea abuzivă de către stat a mai multor bunuri imobile indicate în cerere.
Notificarea a fost trimisă Prefecturii Neamț care și-a declinat competența de soluționare în favoarea intimatei din prezentul dosar, acționar majoritar al deținătoarei SC R. SA Roznov. Societatea respectivă a fost lichidată, însă A.V.A.S. cu rea credință a emis decizia contestată prin care și-a declinat competența în favoarea acestei societăți, deși deținea un procent de 76,5318 % din capitalul social.
Prin sentința civilă nr. 23 F din 14 ianuarie 2005 a Tribunalului București, s-a respins contestația ca neîntemeiată, reținându-se că sunt incidente dispozițiile art. 20 din Legea nr. 10/2001, conform cărora imobilele preluate abuziv de către stat și deținute la data intrării în vigoare a legii menționate de o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar sau asociat majoritar vor fi restituite în natură persoanei îndreptățite prin dispoziție sau decizie motivată a organelor de conducere a unității deținătoare.
în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului.
în cazul înstrăinării bunului pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii, aceste despăgubiri se acordă tot de către unitatea care a deținut imobilul. Din această perspectivă, în fapt tribunalul a reținut că SC R. SA a înstrăinat imobilul, atelierul Butoiul I împreună cu terenul aferent a fost înstrăinat către o altă societate comercială.
Intimata din prezentul dosar are obligația stabilirii măsurilor reparatorii pentru ipoteza reglementată în art. 27 din Legea nr. 10/2001, respectiv în cazul imobilelor preluate cu titlu valabil evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, competența acestei instituții fiind stabilită și în raport de dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 23/2004, în calitatea sa de succesoare a A.P.A.P.S. Textul de lege menționat nu este însă incident în cauză, întrucât SC R. SA nu a fost privatizată de A.P.A.P.S., ci este o societate la care și în prezent A.V.A.S. este acționar majoritar.
Ca urmare, această societate, ca unitate deținătoare a imobilului la data intrării în vigoare a legii, este obligată să se pronunțe asupra măsurilor reparatorii solicitate de către contestator.
A mai reținut tribunalul că măsura de declinare a competenței nu produce consecințe negative asupra dreptului contestatorilor la stabilirea măsurilor reparatorii, deoarece unitatea deținătoare a imobilului nu are obligația de a plăti despăgubirile solicitate, ci doar pe aceea de a stabili măsurile reparatorii într-una dintre modalitățile prevăzute în art. 1 din Legea nr. 10/2001.
Societatea menționată se află în procedura falimentului, nefiind încă lichidată și radiată din Registrul Comerțului, astfel încât aceasta este în măsură să se pronunțe asupra despăgubirilor solicitate.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei A.V.A.S., prima instanță a apreciat că nu se mai impune analizarea acesteia, întrucât soluția de înaintare a notificării la unitatea deținătoare este corectă, iar problema competenței acestei instituții s-ar fi pus doar în ipoteza constatării nelegalității deciziei atacate.
împotriva acestei sentințe civile au declarat apel contestatorii, criticând-o ca neîntemeiată și nelegală, întrucât în speță sunt incidente dispozițiile alin. (1) și (2) din art. IV din Titlul I al Legii nr. 247/2005 prin care au fost modificate și completate dispozițiile Legii nr. 10/2001.
în opinia apelanților, acest text de lege prevede în mod expres că în situația societăților care și-au încetat activitatea, competența de soluționare a cererii de restituire revine entității care a exercitat, în numele statului, calitatea de acționar la respectiva societate comercială, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 27 din lege.
Apelanții-contestatori au solicitat admiterea căii de atac exercitate și modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii contestației și acordării de măsuri reparatorii pentru imobilele preluate în mod abuziv, astfel cum sunt menționate în notificarea nr. 189 din 15 august 2001.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 1481/A din 1 noiembrie 2005 a respins ca nefondat apelul reclamantei, reținându-se următoarele:
Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Titlul I din Legea nr. 247/2005, imobilele terenuri și construcții preluate în mod abuziv deținute la data intrării în vigoare a actului normativ în discuție, printre altele, de către o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar sau asociat majoritar, vor fi restituite persoanei îndreptățite în natură prin decizie sau dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.
Față de dispozițiile art. 24 alin. (1) din aceeași lege, modificată prin actul normativ susmenționat, deținătorul imobilului este obligat, în cazul imposibilității restituirii în natură, să acorde persoanei îndreptățite măsurile reparatorii prin echivalent stabilite în textul de lege respectiv.
SC R. SA Roznov, în calitate de deținător al imobilului și de societate comercială cu capital majoritar de stat (76,5318 % deținut de A.V.A.S.), face parte dintre societățile enumerate în art. 20 din lege, astfel cum a fost modificată. îi revine, astfel, competența de soluționare a pretențiilor contestatorilor.
Competența intimatei este stabilită prin dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 (atât în forma inițială, cât și în cea modificată prin Legea nr. 247/2005), în cazul societăților integral privatizate și în condițiile în care ar fi participat la privatizare, ceea ce nu este cazul în speță deoarece SC R. SA Roznov, astfel cum s-a arătat, nu este integral privatizată și intimata nu a participat la privatizare, ci doar deține majoritatea procentului din capitalul social.
Faptul că societatea respectivă a parcurs diferite faze ale procedurii falimentului nu prezintă relevanță din perspectiva competenței de soluționare a notificării față de faptul că până la îndeplinirea formalităților care decurg din lichidare, respectiv radierea societății din Registrul comerțului și conservarea documentelor societății, aceasta continuă să existe ca persoană juridică și să răspundă pentru eventualele creanțe ale creditorilor săi, inclusiv din perspectiva rezolvării pretențiilor contestatorilor.
în contra celei din urmă hotărâri, reclamanții au declarat recurs susținând că potrivit încheierii din data de 18 mai 2005 de Tribunalul Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 1596/F/1999 s-a constatat închiderea procedurii falimentului și radierea SC R. SA Roznov din Registrul Comerțului, situație în care hotărârile pronunțate sunt nelegale, deoarece SC R. SA Roznov și-a încetat activitatea ca persoană juridică iar competența de soluționare a cererii de restituire revine entității care a exercitat, în numele statului, calitatea de acționar la respectiva societate, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor cuprinse în art. 27 din lege.
în consecință, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor în sensul admiterii contestației și obligării intimatei A.V.A.S. București să emită o decizie privind acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele din litigiu.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar sau asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură sau echivalent bănesc, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.
Notificarea contestatorilor a fost trimisă spre competenta soluționare unității deținătoare, de către A.V.A.S., întrucât la data când s-a soluționat cauza imobilul revendicat era evidențiat în patrimoniul SC R. SA Roznov.
Procedura de lichidare judiciară a SC R. SA Roznov a fost declanșată la cererea debitoarei, prin sentința civilă pronunțată de Tribunalul Neamț la data de 31 mai 1999, în dosarul nr. 1569/F/1999, și a fost desemnat ca lichidator judiciar al SC R. SA Roznov pe SC C.P. SRL, sens în care recurenta a depus înscrisuri din conținutul cărora rezultă că această entitate a încetat ca persoană juridică.
în cauză, s-a făcut dovada că societatea SC R. SA Roznov a fost radiată la Oficiul Registrului Comerțului, situație în care competența de soluționare a cererii de restituire revine A.V.A.S.-ului, care a exercitat în numele statului, calitatea de acționar la această societate.
Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la depunerea actelor doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură, iar în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat, în termenul prevăzut de lege, să facă persoanei îndreptățite oferta de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
în raport de dispozițiile legale citate, rezultă că termenul în care unitatea deținătoare are obligația să răspundă la notificare, nu este un termen de recomandare.
însă, instanțele greșit nu au analizat pe fond cauza, deși probele existente la dosar erau pertinente și concludente, în sensul că societatea comercială R. SA Roznov era în procedura falimentului și reorganizării juridice, iar persoana îndreptățită era A.V.A.S. în calitate de acționar la această societate.
Din prevederile legale, rezultă că, indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie în natură imobilul, ori i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un atare drept, unitatea deținătoare era obligată ca asupra solicitării adresate pe cale de notificare să se pronunțe printr-o decizie ori dispoziție motivată.
Prin urmare, persoana deținătoare, acționar majoritar la societatea comercială lichidată și radiată era A.V.A.S. București, care avea obligația să răspundă prin decizie sau dispoziție motivată, potrivit Legii nr. 10/2001.
Neprocedând în felul arătat mai sus, instanțele au pronunțat hotărâri nelegale; acestea trebuiau să se pronunțe cu privire la legalitatea acestui mod de rezolvare, respectiv să constate că deținătoare, A.V.A.S.-ul era obligată să soluționeze notificarea reclamanților prin dispoziție motivată în temeiul Legii nr. 10/2001.
în consecință, Curtea a admis recursul, a casat ambele hotărâri și a obligat A.V.A.S. București în calitate de unitate deținătoare să răspundă prin dispoziție reclamanților la notificarea făcută în temeiul Legii nr. 10/2001.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6316/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6323/2006. Civil → |
|---|
