ICCJ. Decizia nr. 6324/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin dispoziția nr. 712 din 18 februarie 2003, Primarul municipiului Târgu Jiu a dispus înaintarea notificării formulate de reclamanta V.E. la Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar de pe lângă Consiliul local al municipiului Târgu Jiu cu motivarea că regimul juridic al terenului de 6000 mp, situat în Târgu Jiu, pretins de reclamantă a-i fi restituit în natură sau prin echivalent se încadrează în prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
împotriva acestei dispoziții, reclamanta a formulat o contestație înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr. 1102 din 5 martie 2003.
Prin contestație, reclamanta V.E. a chemat în judecată Primăria municipiului Târgu Jiu și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea primului pârât să-i restituie în natură terenul de 6000 mp ori să-i acorde despăgubiri.
în motivarea contestației, reclamanta a arătat că a avut în proprietate acest teren, pe care l-a cumpărat în anul 1948 și care, ulterior, i-a fost luat abuziv și fără titlu de către IAS Târgu Jiu. Suprafața inițială era de 8500 mp din care i s-a reconstituit dreptul de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991 pentru 2500 mp. Diferența de 6000 mp se află în intravilanul municipiului și pentru el a solicitat soluționarea favorabilă a contestației.
Prin sentința nr. 208 din 1 iulie 2003 a Tribunalului Gorj, secția civilă, contestația reclamantei a fost admisă în parte, față de Primăria municipiului Târgu Jiu. Instanța a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, în valoare de 600 milioane lei. S-a respins contestația față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Gorj pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a dovedit că este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, potrivit Legii nr. 10/2001 pentru terenul de 6000 mp care, fiind ocupat integral cu case de locuit și utilități nu poate fi restituit în natură.
Terenul în litigiu a fost preluat abuziv de IAS Târgu Jiu, care l-a înstrăinat către C.N.L.O., fiind în prezent atribuit în proprietate unor persoane strămutate din zonele cu exploatări de cărbune, care și-au construit case cu utilitățile aferente. Terenul se află în intravilanul municipiului Târgu Jiu și nu este supus prevederilor Legii nr. 18/1991. Instanța a indicat ca temei al soluției pronunțate prevederile art. 10 și art. 11 raportate la art. 27 din Legea nr. 10/2001 instanța nu a anulat dispoziția primarului pentru că reclamanta nu a formulat o astfel de cerere.
împotriva sentinței au declarat apel Primarul și Primăria municipiului Târgu Jiu, criticând-o pentru nelegalitate. S-a susținut că, atâta vreme cât reclamanta nu a atacat dispoziția prin care s-a răspuns la notificarea sa, cererea de restituire în natură a terenului este inadmisibilă.
De asemeni s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Târgu Jiu, precum și faptul că s-au stabilit măsuri reparatorii prin echivalent pentru o suprafață mai mare cu 60 mp decât cea cuvenită reclamantei, iar terenul în litigiu nu este supus dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 308 din 31 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.
S-a reținut că, instanța de fond a pronunțat sentința în contradictoriu cu Primarul municipiului Târgu Jiu care, în temeiul Legii nr. 215/2001 este șeful autorității publice (care este primăria) și el reprezintă municipiul Târgu Jiu în instanță.
S-a mai reținut că, la instanța de fond nu s-a contestat suprafața pretinsă de reclamantă și că valoarea actuală a fost stabilită prin expertiză.
împotriva acestei decizii au declarat recurs apelanții, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.
Recurenții invocă din nou lipsa calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Târgu Jiu, faptul că instanțele nu au precizat în ce constau măsurile reparatorii prin echivalent și faptul că reclamanta nu a solicitat anularea dispoziției, ceea ce înseamnă că ea produce efecte în continuare. în final, recurenții au solicitat respingerea contestației.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale a Primăriei municipiului Târgu Jiu urmează a se avea în vedere că, deși potrivit art. 91 din Legea nr. 215/2001, primăria este o structură cu activitate permanentă, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale localității în care funcționează, în cadrul de aplicare al Legii nr. 10/2001 sunt de observat dispozițiile art. 21 potrivit cărora notificarea trebuie adresată persoanei juridice deținătoare, dispozițiile art. 23 care instituie obligația acesteia de a emite decizie ori dispoziție motivată și de a o comunica persoanei îndreptățite, în condițiile și termenele prescrise, precum și dispozițiile art. 24 care prevăd dreptul părții de a ataca în justiție decizia emisă de persoana juridică deținătoare.
Atunci când persoana juridică deținătoare este primăria, art. 20 alin. (3) prevede că, "în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persona îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor".
Prin dispoziția atacată nu s-a respins notificarea reclamantei pentru că primăria nu ar fi unitate deținătoare, ci s-a constatat că terenul nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Nici în apel, excepția lipsei calității procesuale nu a fost motivată pe lipsa calității de persoană juridică deținătoare, ci pe faptul că nu primăriile soluționează notificările, nu ele acordă măsuri reparatorii prin echivalent, precum și pe faptul că numai consiliile locale ar avea această calitate.
Instanța de fond a greșit, la fel ca și instanța de apel atunci când a motivat că nu a fost învestită cu anularea dispoziției. Atâta vreme cât în contestație se menționează expres că "această hotărâre este nelegală", respectiv dispoziția primarului de a se trimite notificarea Comisiei locale de fond funciar este evident că s-a solicitat anularea ei. Instanța de fond nu a avut rol activ în a lămuri acest aspect, iar soluția anulării nu se putea dispune în căile de atac pentru că reclamanta nu a uzat de ele și nu se putea face situația mai grea apelanților și, respectiv recurenților în propria lor cale de atac.
Pe de altă parte, admițând contestația în parte și stabilind calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent este evident că, dispoziția a fost anulată implicit pentru că s-a recunoscut incidența Legii nr. 10/2001 în cauză, contrar celor stabilite prin dispoziție. Instanța de fond a greșit sub aspect formal, dar eroarea nu poate fi corectată în lipsa apelului și recursului reclamantei care, de altfel, nu avea interes să uzeze de ele întrucât a câștigat pe fondul cauzei.
Pentru considerentele expuse, primăria are calitate procesuală în cauză, excepția fiind nefondată.
Referitor la stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent, soluția este corectă în raport de faptul că terenul nu se poate restituit în natură, iar trimiterea instanței de fond la dispozițiile art. 10 raportate la art. 27 din Legea nr. 10/2001 republicată este suficientă pentru a determina natura măsurilor reparatorii acordate. Art. 10 alin. (10) din Lege stabilește modalitățile de reparare prin echivalent, condiționate de acordul reclamantei, pe care aceasta urmează să și-l exprime. De altfel, acest motiv nu a fost invocat în apel, el fiind invocat prima dată în recurs.
Pentru toate aceste considerente și văzând că nu sunt îndeplinite motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. a fost respins recursul ca nefondat [art. 312 alin. (1) C. proc. civ.].
.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6328/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6316/2006. Civil → |
|---|
