ICCJ. Decizia nr. 660/2006. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 660
Dosar nr. 373/98/2006
Şedinţa publică din 5 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 366/F din 20 martie 2007, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii L.P.M., N.S.B., N.R., M.A., N.P., N.V.B., B.L. şi a fost obligat pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti să le plătească reclamanţilor suma de 137.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru imobilul expropriat, în suprafaţă de 9398,28 mp, situat în extravilanul municipiului Feteşti, tarlaua 197/1, parcela 13, nr. cadastral 1484/2 – trup 2, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinţei, dată la care va opera şi transferul drepturilor de proprietate în patrimoniul expropriatorului, precum şi suma de 2300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că terenul proprietatea reclamanţilor a fost expropriat de pârât, în baza Legii nr. 198/2004 în vederea realizării autostrăzii Bucureşti – Constanţa, tronsoanele IV Drajna – Feteşti şi Feteşti – Cernavodă, acordându-li-se despăgubiri în cuantum de 43.399,35 RON şi că instanţa a dispus constituirea unei comisii de experţi, care a stabilit că la data evaluării, terenul avea o valoare de 137.000 lei.
Apelul declarat de pârât împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 443 A din 25 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Confirmând soluţia tribunalului, instanţa de apel a reţinut că apelantul-pârât nu şi-a motivat apelul declarat, că este competentă să soluţioneze această cale de atac şi că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs pârâtul, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă că, instanţele au omis a aplica dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, nefăcând nici o comparaţie între cele două oferte, nu au analizat raportul de expertiză întocmit în cadrul procedurilor de expropriere, că raportul de evaluare iniţial nu a fost combătut de reclamanţi, că au fost greşit aplicate prevederile Legii nr. 198/2004, neputând fi avută în vedere valoarea terenului de la momentul efectuării expertizei, deoarece persoanele expropriate ar beneficia de avantajele creşterii valorilor pe piaţa imobiliară, că exproprierea operează la data consemnării despăgubirilor şi că nu a fost legal citat pentru termenul din 25 iunie 2007.
Recursul este nefondat.
La fila 6 din dosarul curţii de apel se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare a pârâtului, pentru termenul din 25 iunie 2007, dată la care a fost soluţionat apelul, dovadă care este semnată de primire şi poartă ştampila C.N.A.D.N.R. SA, deci procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Articolele 3 şi 4 din Legea nr. 198/2004, invocate de recurent se referă la procedura prealabilă fazei judiciare, deci nu intră în contradicţie cu prevederile Legii nr. 33/1994, care constituie legea generală în materie de exproprieri.
Conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru stabilirea despăgubirilor, instanţa va constitui o comisie de experţi, iar potrivit art. 26 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului, la calculul despăgubirilor, experţii şi instanţa urmând a ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
După efectuarea raportului de expertiză, în conformitate cu prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va decide.
Conformându-se acestor prevederi legale, instanţa de fond a dispus efectuarea unei expertize de către trei experţi, unul desemnat de instanţă, iar ceilalţi doi de către părţi.
Prin raportul de expertiză, astfel cum a fost completat (filele 156-157 din dosarul tribunalului) s-a concluzionat că valoarea de circulaţie a terenului este de 137.000 RON, la momentul întocmirii expertizei, valoare pe care instanţa şi-a însuşit-o.
Aşa fiind, se constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, confirmând soluţia primei instanţe.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
La cererea intimaţilor, conform art. 274 C. proc. civ., recurentul urmează a fi obligat la plata sumei de 1600 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 443/A din 25 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Obligă recurentul la plata sumei de 1600 lei cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi B.L., L.P.M., M.A., N.R., N.S.B., N.V.B.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6641/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 663/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
