ICCJ. Decizia nr. 664/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 664
Dosar nr. 3219/117/2006
Şedinţa publică din 5 februarie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
După un prim ciclu procesual, prin sentinţa nr. 831 din 28 septembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţii D.G. şi D.I. împotriva pârâtului Municipiul Cluj-Napoca, pentru lipsa calităţii procesuale pasive, a fost admisă acţiunea formulată de aceiaşi reclamanţi împotriva pârâţilor Statul Român, prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, P.G., P.V. şi SC C. SA, prin lichidator P.R., s-a constatat că imobilul înscris în C.F. 16614 Cluj-Napoca, nr. top 10549 a fost preluat de Statul Român fără titlu valabil, a fost constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 30239 din 16 octombrie 1996, încheiat între pârâţii P.G., P.V. şi SC C. SA Cluj-Napoca, a fost dispusă rectificarea C.F. 119869 Cluj-Napoca, nr. top 16549/1/1, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâţilor persoane fizice asupra imobilului cu nr. top 16549/1/1 şi a părţilor comune aferente, sistarea acestor coli funciare, reînscrierea imobilului în favoarea fostului proprietar tabular şi au fost obligaţi pârâţii Statul Român, prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, P.G. şi P.V. să le plătească reclamanţilor, în solidar, suma de 2160 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Apelurile declarate de pârâţii Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca, P.G. şi P.V. împotriva sentinţei tribunalului au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia nr. 17/A din 15 ianuarie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Împotriva susmenţionatei decizii au declarat recurs pârâţii Municipiul Cluj-Napoca, Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, P.G. şi P.V.
Prin recursul declarat de pârâţii Municipiul Cluj-Napoca şi Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, recurs încadrat în prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. s-a susţinut că imobilul a fost înstrăinat legal, cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 şi că atât vânzătoarea, cât şi cumpărătorii au fost de bună credinţă, reclamanţii neadresându-le foştilor chiriaşi şi statului notificări prin care să le aducă la cunoştinţă intenţia de a revendica imobilul.
Recurenţii-pârâţi P.G. şi P.V. au solicitat, în principal, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, admiterea apelului, a excepţiilor autorităţii de lucru judecat, necompetenţei materiale, inadmisibilităţii precizării acţiunii şi, în fond, respingerea acţiunii.
Motivându-şi recursul, pârâţii P.G. şi P.V. au susţinut, în esenţă, că instanţa de apel nu a motivat excepţia inadmisibilităţii precizării acţiunii, că era necesar a le fi admisă proba cu expertiză tehnică pe care au solicitat-o, că nu le-au fost analizate toate apărările, că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la celelalte două apeluri formulate de Municipiul Cluj-Napoca şi de Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, iar hotărârea este nemotivată, că nu au fost analizate toate motivele de apel că în cauză există autoritate de lucru judecat, că au fost de bună-credinţă la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, că se impunea aplicarea principiului error communis facit jus, recurenţii-pârâţi neavând cunoştinţă de existenţa C.F. 16.614 şi că au încheiat acest contract cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, în calitate de foşti chiriaşi.
Recursurile sunt nefondate.
Curtea de apel a făcut o corectă aplicare a legii cu privire la excepţiile autorităţii de lucru judecat necompetenţei materiale, raportat la faptul că acţiunea înregistrată la data de 14 august 2002 a fost întemeiată pe prevederile art. 46 din Legea nr. 10/2001, iar nu pe dreptul comun.
În ceea ce priveşte inadmisibilitatea precizării acţiunii, era necesar a exista o opunere a părţilor adverse, la primul termen de judecată ce a urmat.
Instanţele de fond şi de apel au avut la dispoziţie materialul probator necesar, a cărui completare nu se impunea cu o expertiză tehnică, iar Decizia curţii de apel cuprinde o motivare amplă şi necontradictorie.
Eventuala neanalizare a criticilor formulate de pârâţii persoane juridice nu putea fi invocată decât de acestea, iar nu de către recurenţii persoane fizice.
Confirmând soluţia instanţei de fond, instanţa de apel a reţinut corect faptul că a fost răsturnată prezumţia de bună-credinţă a cumpărătorilor, prin aceea că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare şi anume la data de 16 octombrie 1996, era notată, încă de la data de 22 iulie 1996, cu nr. 12123 acţiunea înregistrată de reclamanţi sub nr. 8588/1996 la Judecătoria Cluj-Napoca, având ca obiect revendicarea imobilului şi anularea contractelor de închiriere.
Raportat la această situaţie nu se poate susţine că recurenţii P.G. şi P.V. au fost de bună-credinţă la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, chiar dacă nu au fost notificaţi, întrucât doar prin verificarea cărţii funciare aveau posibilitatea de a afla faptul că imobilul era revendicat.
În atare situaţie, în cauză nu este aplicabil nici principiul error communis facit jus.
Aşa fiind, se constată că toate criticile formulate prin cele trei recursuri sunt neîntemeiate şi, în consecinţă, urmează a fi respinse, ca nefondate, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
La cererea intimaţilor-reclamanţi, conform art. 274 C. proc. civ., recurenţii urmează a fi obligaţi la plata sumei de 3500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată suportate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii P.G., P.V., Municipiul Cluj-Napoca, prin primar şi Statul Român, prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 17/A din 15 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Obligă recurenţii la plata sumei de 3500 lei cheltuieli de judecată către reclamanţii D.G. şi D.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 663/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6494/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
