ICCJ. Decizia nr. 698/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 698.
Dosar nr. 4348/1/200.
Şedinţa publică din 14 septembrie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5504 din 5 noiembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, s-a admis excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu şi în consecinţă, s-a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul J.A. în contradictoriu cu pârâţii V.A.Z., Z.F. şi Z.M.F., obligând reclamantul la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâţi.
La pronunţarea acestei sentinţe, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 2 şi art. 20 din Legea nr. 146/1997, stabilind că reclamantul avea obligaţia de a plăti anticipat suma datorată cu titlu de taxă de timbru, iar cum nu şi-a îndeplinit această obligaţie nici până la termenul de judecată stabilit de instanţă, urmează să suporte sancţiunea prevăzută de lege.
Apelul reclamantului împotriva acestei sentinţe, a fost admis prin Decizia civilă nr. 154 din 11 martie 2004, a anulat sentinţa şi a reţinut cauza pentru judecarea în fond.
La data de 22 aprilie 2004, instanţa de rejudecare a dispus suspendarea în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea recursului formulat de pârâţi.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia 4388 din 25 mai 2005, a respins ca inadmisibil recursul pârâţilor, cauza fiind trimisă spre soluţionare la Curtea de Apel Târgu Mureş.
După pronunţarea acestei decizii şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Târgu Mureş, codul de procedură civilă s-a modificat prin Legea nr. 219 din 14 iulie 2005, competenţa de soluţionare a cauzei revenind Judecătoriei Târgu Mureş.
În aceste condiţii, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, prin Decizia nr. 498/A din 20 decembrie 2005, a declinat în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş competenţa de soluţionare a cauzei.
Împotriva acestei decizii, pârâţii Z.F. şi Z.M.F., au declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă următoarele:
- nu există temei legal pentru declinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei, de natura celei în speţă;
- declinarea făcută nu se justifică nici cu forma actuală a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., text potrivit căruia „prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului .... instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată, şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe".
- declinarea competenţei materiale va conduce la absurditatea că, hotărârea pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, va putea fi atacată doar cu recurs;
- instanţa de apel, trebuia să observe că, cele stabilite prin Decizia civilă nr. 4388 din 25 mai 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, împiedică declinarea competenţei de soluţionare a cauzei aflată în stadiul de judecată în care este acum.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Legea nr. 219/2005 privind aprobarea O.U.G nr. 138/2000, pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, a modificat dispoziţiile referitoare la competenţa materială în sensul reaşezării funcţiilor conferite de lege instanţelor judecătoreşti.
Potrivit art. II alin. (1) din Legea nr. 219/2005, „Procesele în curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor legal investite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii".
Dispoziţiile modificatoare sunt norme de procedură, de imediată aplicare, cu efecte pentru viitor şi nu pentru trecut.
Nu poate fi primită critica privind lipsa unui temei legal pentru declinarea competenţei şi nici cea privind exercitarea căilor de atac.
Temeiul legal îl constituie Legea nr. 219/2005, iar folosirea căilor de atac este prevăzută de lege.
Nu prezintă nici o relevanţă faptul că, prin efectul aplicării imediate a dispoziţiilor referitoare la competenţa materială, aceeaşi instanţă urmează să soluţioneze cauza trimisă spre rejudecare, în speţă Judecătoria Târgu Mureş, întrucât soluţionarea aparţine unor complete cu o altă compunere decât cel care a pronunţat hotărârea.
Soluţia este aceeaşi şi în situaţia în care aceeaşi instanţă urmează să soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul fiind nefondat urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Z.F. şi Z.M.F. împotriva deciziei nr. 498/A din 20 decembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 73/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 697/2006. Civil → |
|---|
