ICCJ. Decizia nr. 71/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 71.
Dosar nr. 42903/1/200.
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Contestatorii Ţ.I. şi Ţ.E. au solicitat, în contradictoriu cu intimata U.T. G.A. Iaşi, anularea deciziei nr. 768 din 23 iunie 2003, emisă de aceasta, prin care le-a fost respinsă, în temeiul Legii nr. 10/2001, cererea de restituire în natură a imobilului situat în Iaşi .
Prin sentinţa civilă nr. 277 din 16 aprilie 2004 pronunţată de Tribunalul Iaşi a fost respinsă acţiune formulată de reclamantul Ţ.I., pentru lipsa calităţii procesuale active, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta Ţ.E., a fost anulată Decizia nr. 768 din 23 iunie 2003 emisă de U.T. G.A. Iaşi şi a fost dispusă acordarea către reclamantă a măsurilor reparatorii, prin echivalent, prevăzute în art. 11 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilul compus din casă şi teren în suprafaţă de 1400 mp, situat în Iaşi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, reclamanta şi-a dovedit calitatea procesuală activă în privinţa imobilului expropriat prin Decretul nr. 223/1966, fiind succesoarea fostei proprietare, şi că, întrucât a fost demolată construcţia, iar lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă integral terenul, reclamantei i se cuvin măsuri reparatorii, rin echivalent, conform art. 11 alin. (4) din Legea nr.10/2001.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei Tribunalului, a fost respins, prin Decizia civilă nr. 1498 din 6 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs pârâta, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că instanţa de apel a omis a se pronunţa asupra ultimului motiv de apel, prin care a susţinut că Tribunalul a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut, contestatorii făcând referire la 1200 mp teren, iar nu la 1400 mp, că nu a fost făcută dovada dreptului de proprietate asupra imobilului şi nici a preluării abuzive a acestuia de către stat.
Recursul este nefondat.
Tribunalul a fost sesizat cu cererea de anulare a deciziei emisă de intimată, fără ase preciza natura măsurii reparatorii sau suprafaţa de teren şi construcţia revendicate, în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel că este nefondată critica privitoare la acordarea a mai mult decât ceea ce s-a solicitat.
Imobilul ce formează obiectul litigiului a fost expropriat prin Decretul nr. 223/1966, de la autoarea reclamantei, C.M., care figurează la poziţia 35 din anexa decretului, cu suprafaţa de teren de 1400 mp şi construcţie, imobil situat în Iaşi, iar calitatea de succesoare a reclamantei a fost dovedită cu certificatul de moştenitor nr. 16 din 5 februarie 2004, emis de notarul public M.R.M., situaţie în care se constată că este neîntemeiată şi critica privitoare la nedovedirea dreptului de proprietate şi a calităţii de succesor a reclamantei.
Modul de stabilire al măsurilor reparatorii în privinţa imobilelor expropriate a fost reglementat prin art. 11 din Legea nr. 10/2001, fără a exista condiţia dovedirii caracterului abuziv al trecerii în acest mod a bunului în proprietatea statului, astfel că nu poate fi primită nici critica vizând acest aspect.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta U.T.G.A. împotriva deciziei civile nr. 1498 din 6 octombrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 842/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 72/2006. Civil → |
|---|
