ICCJ. Decizia nr. 670/2006. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 670
Dosar nr. 10.412/1/2006
Şedinţa publică din 5 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 20 iunie 2002, ulterior, precizată şi completată, H.J.M., prin procurator H.M., a chemat în judecată Consiliul local al comunei Nocrich, prin primar, solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a „deciziunii" nr. 362/1946 a Comitetului de expropriere al comunei Nocrich, vizând trecerea în proprietatea statului a imobilului grădină, înscris în C.F. 1563, nr. top 109.
Reclamantul a solicitat totodată instanţei să constate nulitatea următoarelor acte:
- încheierea notarială nr. 14/1949, prin care s-a trecut imobilul în proprietatea statului;
- încheierea de carte funciară nr. 1494 din 22 octombrie 1997, prin care din proprietatea Statului Român imobilul a fost trecut în proprietatea C.A.P. Nocrich, precum şi a menţiunilor de la pct. 2-4 din C.F. 1563 Nocrich, referitoare la terenul cu nr. top 109, în suprafaţă de 1.440 mp;
- titlul de proprietate nr. 970/1997, care a stat la baza transcrierii dreptului de proprietate al C.A.P. Nocrich, asupra imobilului în litigiu.
Ultimul capăt de cerere vizează revenirea la situaţia anterioară de carte funciară, în sensul că proprietară a imobilului este mama reclamantului, M.R.
La 18 martie 2003, S.O.K., a formulat în cauză cerere de intervenţie principală, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca inadmisibilă, motivat de formularea greşită a acestuia sub aspectul indicării persoanelor care ar putea avea calitate procesuală pasivă în cauză.
Intervenientul a învederat instanţei că este proprietarul terenului în litigiu, pe care l-a cumpărat de la fostul proprietar tabular căruia terenul i-a fost retrocedat, urmare derulării procedurilor instituite prin Legea nr. 18/1991, republicată.
Investită cu soluţionarea litigiului Judecătoria Agnita, prin sentinţa civilă nr. 161 din 10 aprilie 2003 şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Sibiu, reţinând că, în raport de modalitatea în care terenul a fost trecut în proprietatea statului, suntem în prezenţa unei preluări abuzive, nemişcătorului fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001.
La rândul său Tribunalul Sibiu, secţia civilă, s-a declarat necompetent material să soluţioneze cererile din acţiunea introductivă, prin sentinţa nr. 53 din 21 ianuarie 2004, declinându-şi competenţa în favoarea Judecătoriei Agnita.
Prin aceeaşi hotărâre, s-a disjuns precizarea de acţiune formulată de reclamant la 17 decembrie 2003 şi s-a dispus înregistrarea ei separată.
Tot astfel, luându-se act de ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat instanţei superioare, în vederea soluţionării acestuia.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin sentinţa nr. 7 din 4 februarie 2004, a stabilit în favoarea Tribunalului Sibiu, competenţa soluţionării capetelor 1 şi 2 ale acţiunii introductive formulată de reclamantul H.J.M., reţinând că în condiţiile în care titlul atacat, urmare căruia Statul a preluat imobilul şi s-a întabulat în cartea funciară, este emis ca efect al exproprierii, în mod greşit Tribunalul s-a dezinvestit, pe considerentul că în cauză nu ar fi aplicabile dispoziţiile art. 2 lit. f) C. proc. civ.
Urmare regulatorului de competenţă, Tribunalul Sibiu, secţia civilă, prin sentinţa nr. 288 din 21 aprilie 2004, a admis acţiunea, cu privire la capetele de cerere nr. 1 şi 2 şi în consecinţă, a constatat nulitatea deciziunii nr. 362/1946 a Comitetului de expropriere al comunei Nocrich, privind trecerea în proprietatea statului a imobilului înscris în C.F. nr. 761 Nocrich, nr. top 109.
Totodată, a dispus anularea încheierii C.F. nr. 1494/1997, şi a înscrierilor de la foaia B pg. 1, 2 şi 3, efectuate în C.F. 1563.
Pentru a decide astfel, prima instanţă a reţinut că actele de deposedare invocate, sunt afectate de nulitate, raportat la prevederile constituţionale ce apără dreptul de proprietate şi la dispoziţiile art. 480 C. civ., sub acest aspect „cererea de anulare a exproprierii" fiind fondată.
Apelul intervenientului în interes propriu, S.O.K., a fost admis de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 409/A din 25 martie 2005, a anulat sentinţa atacată şi a fixat termen în vederea soluţionării cauzei, reţinând că pe calea regulatorului de competenţă a fost stabilită, în favoarea tribunalului, competenţa de soluţionare a cererii introductive, în întregime, situaţie în care acesta trebuia să judece toate capetele de cerere, cu excepţia celor formulate cu ocazia precizării acţiunii de la 17 decembrie 2003, cu fixarea cadrului procesual dat de participanţii la proces, până la completarea de acţiune, disjunsă.
Aceeaşi instanţă, prin Decizia nr. 111/A din 5 aprilie 2006, a admis acţiunea introductivă formulată de reclamantul H.J.M., prin mandatar H.M. şi în consecinţă, a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 362 din 19 iunie 1946, emisă de Comitetul local de expropriere şi împroprietărire Nocrich şi a anulat încheierea de întabulare nr. 14/1949 din C.F. 761 Nocrich, top 109, dispunând restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.
A anulat încheierea de întabulare nr. 1494/1997 din C.F. nr. 1563 Nocrich şi a dispus revenirea dreptului de proprietate la M.R., în C.F. 761 Nocrich.
A disjuns capătul de cerere din punctul 3 al acţiunii introductive, privitoare la anularea menţiunilor de sub B 2-4, înscrise în C.F. 1563 Nocrich şi le-a trimis spre competentă soluţionare, Judecătoriei Agnita.
A redispus disjungerea precizării de acţiune depusă de reclamant la 17 decembrie 2003 şi a menţinut competenţa de soluţionare a acestei cereri în favoarea Judecătoriei Agnita, reţinând ca valabilă investirea dată acestei instanţe prin Decizia nr. 53/2004 a Tribunalului Sibiu, anulată prin Decizia Curţii de Apel Alba-Iulia nr. 409/A/2005.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciare a reţinut în esenţă că Decizia nr. 362 din 19 iunie 1946 dată de Comitetul local de expropriere, este contrară dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare, care enumera limitativ categoriile de terenuri agricole ce puteau fi preluate.
Cum, se mai arată, fosta proprietară a imobilului M.R., nu se încadra în nici una din situaţiile enumerate de acest act normativ ca temei al preluării, concluzia care se impune este constatarea nulităţii actului prin care s-a operat această preluare şi corelativ, a încheierii prin care Statul Român şi-a intabulat dreptul de proprietate, consecinţa firească fiind anularea încheierilor de C.F. succesive şi „întoarcerea înscrierii" în C.F. 761 Nocrich, pe numele proprietarei iniţiale.
Cât priveşte cererile formulate de reclamant la petitul 4 din acţiunea introductivă şi în precizarea de acţiune, s-a constatat competenţa de soluţionare a Judecătoriei Agnita şi „s-a adoptat fosta dispoziţie de disjungere" şi judecare de către această instanţă.
În cauză, a declarat recurs în termen legal intervenientul S.O.K. care invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ., critică Decizia dată în apel după cum urmează.
- hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei stabilite pentru soluţionarea cauzei. Astfel, se arată, prin regulatorul de competentă, s-a stabilit competenţa de soluţionare în favoarea tribunalului, doar pentru capetele 1 şi 2 din cererea introductivă, urmând ca restul cererilor şi precizarea de acţiune să fie soluţionate de către Judecătoria Agnita.
În rejudecare, instanţa de apel face aceeaşi greşeală, soluţionând şi capătul 3 de cerere din acţiunea introductivă în legătură cu care se stabilise competenţa judecătoriei, ca instanţă de fond.
- soluţionând şi acest capăt de cerere, strâns legat de cererea de intervenţie, fără a-l pune în discuţia părţilor, instanţa de apel l-a lipsit practic pe intervenient de o cale de atac, în ceea ce priveşte acest petit;
- instanţele nu s-au pronunţat asupra cererii de intervenţie, încălcând dispoziţiile art. 52 C. proc. civ.;
- în apel, i s-a schimbat calitatea procesuală din intervenient în pârât, deşi în cererea introductivă el nu avea această calitate, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ..
- acţiunea a fost greşit admisă întrucât nu a fost legal timbrată.
Recursul se priveşte ca fondat, urmând a fi admis, în limitele şi pentru considerentele ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 39 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului, prin efectul Decretului nr. 83/1949, precum şi al oricăror acte normative de expropriere, sau moştenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren, trecută în proprietatea statului până la limita suprafeţei prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează a se face în mai multe localităţi sau de la autori diferiţi, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9 din lege.
Textul invocat circumscrie deci, termenelor şi procedurilor prevăzute în acest act normativ cu caracter speciale, toate cererile vizând restituirea unor terenuri care formează domeniul de aplicare al legii.
Or, în speţă, pe calea dreptului comun se solicită constatarea nulităţii unor acte emise în baza Legii nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare, ce vizează preluarea suprafeţei de 1440 mp, teren arabil, situat în intravilanul comunei Nocrich, judeţul Sibiu, evidenţiat la data introducerii acţiunii în patrimoniul C.A.P. Nocrich.
Este adevărat că terenul, având categoria de folosinţă „grădină în intravilan" a aparţinut mamei reclamantului M.R., care a fost şi proprietara tabulară până la exproprierea operată în anul 1946, în baza reformei agrare, şi care l-a folosit până la decesul său, în anul 1996.
Începând însă cu anul 1997, terenul, care avea nr. top 109, s-a comasat cu imobilele vecine, rezultând un nou corp funciar, nr. top 110/2, notat în cartea funciară, ca proprietate a C.A.P. Nocrich.
Din actele cauzei rezultă că, în legătură cu întreaga suprafaţă de teren ce aparţine acestui corp funciar s-au formulat cereri în temeiul Legii nr. 18/1991, iar urmare derulării procedurilor administrative instituite prin dispoziţiile acestui act normativ, s-a emis titlul de proprietate nr. 940/4371997 în favoarea H.S.K., pentru suprafaţa de 2400 mp, care la rândul ei, prin act autentic de donaţie, l-a transmis intervenientului S.O.K.
Cât priveşte partea din terenul comasat care a aparţinut autoarei M.R., mama reclamantului, şi această suprafaţă a făcut obiectul cererii de restituire, formulată de acesta din urmă în baza legilor fondului funciar, prin hotărârea nr. 94 din 3 mai 2001 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, fiind validată propunerea Comisiei locale Nocrich privind atribuirea către H.I. a suprafeţei de 1440 mp teren arabil (f. 19-20, dos. 6779/2004 al Curţii de Apel Alba-Iulia).
Ca atare, în acord cu dispoziţiile art. 111 teza 2 C. proc. civ., acţiunea în constatare, nu putea fi primită decât dacă reclamantul nu ar fi putut cere realizarea dreptului, adică dacă nu ar fi avut la dispoziţie o altă cale de constatare a ceea ce a reclamant în justiţie.
Or, aşa cum s-a arătat, reclamantul şi-a valorificat dreptul conferit prin legea specială de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1440 mp ce a aparţinut autoarei sale M.R.
Nu va fi primită critica referitoare la netimbrarea acţiunii, în condiţiile în care cu chitanţa depusă la dosarul de fond şi matca ataşată se face dovada achitării taxei judiciare de timbru şi a depunerii timbrului judiciar.
Cât priveşte calitatea de pârât a recurentului, aceasta urmează a fi avută în vedere doar la soluţionarea de către Judecătoria Agnita a petitelor disjunse, instanţa de apel reţinând corect că ea derivă din precizarea de acţiune formulată de reclamant la 17 decembrie 2003, prin care a arătat că înţelege să se judece în contradictoriu şi cu S.O.K. şi respectiv Prefectura judeţului Sibiu.
Aşa fiind, recursul urmează a se admite în limitele celor ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intervenientul S.O.K. împotriva deciziei nr. 111/A din 5 aprilie 2006 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia civilă, pe care o casează.
Respinge acţiunea formulată de reclamantul H.J.M. în privinţa capetelor de cerere referitoare la nulitatea deciziei nr. 362/1946 emisă de Comitetul local de expropriere şi împroprietărire Nocrich, anularea încheierii notariale nr. 14/1949 şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 672/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6677/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
