ICCJ. Decizia nr. 6981/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 7 aprilie 2004, reclamanta C.R.M. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria orașului Horezu și Direcția Fitosanitară Vâlcea pentru Protecția Plantelor Horezu solicitând anularea Dispoziției nr. 525 din 16 februarie 2004 emisă de Primarul Orașului Horezu și obligarea pârâtelor la restituirea terenului în suprafață de 5000 mp, situat în Horezu.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că este unica moștenitoare a autorului său, M.G., căruia i-a aparținut terenul în litigiu și de la care a fost preluat abuziv de stat, teren aflat în posesia celei de a doua pârâte.
A mai arătat reclamanta că această pârâtă i-a răspuns la notificarea înaintată potrivit Legii 10/2001, în sensul că nu este proprietara terenului și urmează să-l recupereze de la Primăria Horezu, iar aceasta, ca urmare a unei hotărâri judecătorești, a emis dispoziția atacată, care este nelegală.
Ca urmare a faptului că Direcția Fitosanitară Vâlcea a trecut în subordinea Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Vâlcea, aceasta a fost citată în cauză în calitate de pârâtă.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr. 578 din 24 iunie 2004, a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtele, a anulat dispoziția nr. 525/2004 și a obligat-o pe cea de a doua pârâtă să restituie reclamantei terenul de 6.491,52 mp, teren identificat prin anexa la raportul de expertiză tehnică de la fila 55 dosar, obligând pârâtele și la plata despăgubirilor de judecată.
Pentru a da această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanta este persoană îndreptățită, potrivit Legii 10/2001 și că în prezenta cauză s-au aplicat dispozițiile Decretului nr. 115/1959 care prevedea preluarea folosinței terenurilor, ori autorului reclamantei i-a fost preluată abuziv chiar proprietatea terenului.
A mai reținut că autorul reclamantei iar în prezent aceasta, și-au păstrat calitatea de proprietar avută la data preluării, astfel cum prevede art. 2 pct. 2 din Normele de aplicare a Legii 10/2001.
S-a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea 10/2001, potrivit cărora imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură în starea în care se aflau la data cererii de restituire, iar art. 10 pct. 3 din menționata lege prevede că se restituie în natură și terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate, precum și construcții ușoare sau demontabile.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului Vâlcea.
Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 87/A din 9 februarie 2005, a admis apelul, a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Vâlcea să emită decizie motivată cu privire la notificarea înaintată acesteia de către reclamantă.
Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut că pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Vâlcea nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 23 din lege, în sensul că nu s-a pronunțat legal asupra notificării ce i-a fost înaintată de reclamantă și că, în situația în care restituirea în natură nu ar fi fost posibilă, referitor la întregul teren sau doar la o parte din acesta, unitatea deținătoare, care, în speță, este pârâta, este obligată, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, ca în același termen prevăzut de art. 23 alin. (1) din aceeași lege, să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei decizii, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, deoarece a acordat ce nu s-a cerut.
Recursul este fondat.
Analizând considerentele curții de apel și înscrisurile aflate la dosar, se constată că, deși nu a fost investită cu vreo cerere sau acțiune care să privească obligarea la emiterea unei dispoziții în temeiul art. 23 din Legea 10/2001, neexistând nici motiv de apel în același acest sens, Curtea de Apel Pitești a stabilit că pârâta nu a răspuns notificării și a obligat-o să emită decizie motivată, altfel spus, a dat ceea ce nu s-a cerut.
Soluția instanței de fond este legală și temeinică, deoarece s-a făcut o corectă aplicare a legii, având în vedere că imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire, această dispoziție aplicându-se chiar și în cazul terenurilor pe care s-au ridicat construcții neautorizate.
Pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Vâlcea a răspuns la notificarea reclamantei în sensul că terenul în litigiu nu le aparține, iar construcțiile aflate pe acesta au fost propuse pentru casare, urmând a se trece la dezafectarea lor.
Instanța de fond, în mod corect a anulat Dispoziția nr. 525/2004, emisă de pârâtă și a obligat-o să restituie reclamantei suprafața de teren de 6491,52 mp așa cum solicitase reclamanta.
Or, prin decizia pronunțată, curtea de apel a obligat pârâta să emită decizie motivată cu privire la notificarea reclamantei, ceea ce aceasta deja făcuse, iar reclamanta nu solicitase să se emită o nouă dispoziție, ci să i se restituie terenul.
Ca urmare, decizia atacată a fost casată, iar hotărârea instanței de fond a fost păstrată ca temeinică și legală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6982/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6936/2006. Civil → |
|---|
