ICCJ. Decizia nr. 7074/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 74 din 28 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalului București, secția IV-a civilă, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul H.R.G., în contradictoriu cu intimații A.V.A.S. și SC L. SA; s-a anulat decizia nr. 1720 din 16 martie 2004, emisă de A.V.A.S. (fosta A.P.A.P.S.) și a fost obligată intimata la emiterea unei noi decizii prin care să acorde contestatorului măsuri reparatorii pentru 356 acțiuni la purtător, deținute de antecesorul său V.H. la SC L. SA; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC L. SA și s-a respins cererea completatoare formulată în contradictoriu cu această intimată, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că reclamantul are calitate de persoană îndreptățită la restituire potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, însă aceasta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra tuturor acțiunilor solicitate, ci numai pentru un număr de 356 de acțiuni dovedite prin copiile titlurilor de proprietate depuse la dosar.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a SC L. SA, instanța de fond a apreciat că SC L. SA nu are legitimare procesuală pasivă, ci A.V.A.S., care este emitentul deciziei contestate precum și instituția căreia îi revine obligația de a acorda măsurile reparatorii.
împotriva acestei sentinței civile au declarat apel contestatorul H.R.G. și A.V.A.S. criticând-o pentru următoarele motive;
în apelul său, apelantul H.R.G. a criticat sentința apelată sub aspectul acordării măsurilor reparatorii doar pentru un număr de 356 acțiuni la purtător și nu pentru cele 672 acțiuni avute de către antecesorul său la SC L. SA.
în apelul formulat, A.V.A.S., a criticat sentința civilă apelată, apreciind că înscrisurile ce au însoțit notificarea trimisă de reclamant (depuse și la dosarul cauzei) nu fac dovada calității de acționar la data naționalizării a autorului acestuia, astfel cum prevăd dispozițiile art. 32 din Legea nr. 10/2001 și art. 32.1 din H.G. nr. 498/2003.
Prin decizia nr. 9/A din 13 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. 1408/CIV/2005, nr. nou 13234/2/2005, s-au respins ca nefondate ambele apeluri pentru următoarele considerente:
în mod corect tribunalul, coroborând probele administrate în cauză, a concluzionat că la data naționalizării, antecesorul contratorului, H.V., deținea un număr de 356 de acțiuni la purtător la F.H.L. Prin art. 32.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 s-a prevăzut posibilitatea ca pentru dovedirea calității de acționar la societăți comerciale care aveau emise acțiuni la purtător să se prezinte titlurile originale, deoarece în cazul acestui tip de acțiuni transferul dreptului de proprietate se făcea prin simpla tranzacțiune.
Astfel, chiar dacă acțiunile au fost achiziționate de autorul contestatorului anterior anului 1948, la data naționalizării fiind acțiuni la purtător se aflau la acesta, nefiind tranzacționate.
Apelantul nu a făcut dovada, nici în fața instanței de fond și nici în apel, cu privire la dreptul de proprietate al autorului său, în ceea ce privește restul acțiunilor solicitate, criticile sale, aduse hotărârii primei instanțe apărând, astfel, ca nefondate.
Nefondate au fost constatate și criticile formulate de A.V.A.S., pentru considerentele mai sus expuse, pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru faptul că, în cuprinsul notificării trimise, contestatorul a făcut referire la borderoul nr. 529/1943 precum și la o serie de acțiuni deținute de autorul acestuia.
în cazul în care intimata nu era convinsă de calitatea de acționar a autorului apelantului putea să-i pună în vedere prezentarea originalelor la care acesta face referire, cu atât mai mult cu cât, la data de 12 martie 2003, fila 21 dosar fond, apelantul a înaintat actele doveditoarea în susținerea notificării emise în termenul Legii nr. 10/2001.
împotriva acestei decizii civile a declarat recurs A.V.A.S., criticând-o pentru nelegalitatea potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, în dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se arată că decizia civilă recurată a fost dată cu încălcarea legii, deoarece intimatul nu a depus actele doveditoare ale calității de acționar a autorului său la data naționalizării, conform dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată și art. 32.1 din H.G. nr. 498/2003.
De asemenea, conform dispozițiilor imperative ale art. 3 alin. (1) pct. a din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoane fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv.
Intimatul a depus la dosarul administrativ acte aferente anilor 1939, 1943 și 1946, însă trebuia să depună registrul cu evidența persoanelor care erau acționari la momentul naționalizării și, de asemenea, bilanțul contabil întocmit la 31 decembrie 1947, conform art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Apelantul contestator nu a depus acest înscris și nici înscrisuri privind numărul de acțiuni corespunzătoare capitalului social la 31 decembrie 1947 și ponderea numărului acțiunilor autorului său în totalul acțiunilor pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001, și pentru a se putea calcula valoarea recalculată a acțiunilor.
S-a mai arătat că, pentru realizarea procedurii administrative intimatul nu a depus actele doveditoare în termenul legal, care a fost prelungit de mai multe ori și prin urmare această dovadă nu poate fi făcută în faza judiciară, termenul de depunere a actelor în cursul acestei proceduri fiind de decădere.
în aceste condiții, dispoziția contestată este conformă cu legea.
Examinând decizia civilă recurată, în raport de motivul de recurs, privind nelegalitatea deciziei civile recurate întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată recursul nefondat, urmând a dispune respingerea acestuia, în consecință, pentru următoarele considerente:
Termenul de depunere a actelor doveditoare în cursul procedurii administrative, prevăzute de art. 22 din Legea 10/2001, a fost prelungit de mai multe ori, prin acte normative ulterioare, până la data de 1 iulie 2003.
Nu se poate primi susținerea recurentei pârâte că termenul menționat este unul de decădere, deoarece termenul respectiv este de recomandare, natura lui rezultând din nevoia soluționării cu celeritate a unor astfel de cereri și nu din nevoia limitării ori împiedicării formulării acestora.
înscrisurile doveditoare putând fi prezentate de persoana îndreptățită și în față instanței sesizate cu contestație la decizia unității deținătoare a bunului.
Numai termenul pentru depunerea notificării prevăzut de art. 21 din Legea 10/2001, este de decădere.
Prin urmare, critica formulată de recurenta-pârâtă, în sensul că actele doveditoare ale notificării nu pot fi depuse în faza judecății, este nefondată.
în această situație, legal au apreciat instanțele de fond și apel că intimatul contestator a făcut dovada, în faza judiciară, a dreptului de proprietate al autorului său asupra unui număr de 356 acțiuni la purtător la F.H.L. , acțiuni ce au fost dobândite în intervalul 1939-1946 și a calității sale de moștenitor al fostului proprietar, fiind astfel îndeplinite cerințele art. 31 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cărora "persoanele arătate la art. 3 alin. (1) lit. b), respectiv, persoanele fizice asociați ai persoanei juridice care dețineau imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv", F.H.L. a fost preluată de stat prin naționalizare potrivit Legii nr. 119 din 11 iunie 1948.
în ce privește dovada dreptului de proprietate al autorului intimatului contestator, legal au constatat instanțele de fond și de apel că în cazul acțiunilor la purtător, transferul dreptului de proprietate se făcea prin simpla tradițiune, art. 32.3 din H.G. 498/2003, intimatul contestator depunând la dosar copii ale titlurilor la putător pentru un număr de 365 acțiuni la purtător la F.H.L.
Pentru aceste considerente, constatând că decizia civilă pronunțată este legală, instanța, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., a dispus respingerea recursului declarat de recurenta pârâtă A.V.A.S., ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7082/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7081/2006. Civil → |
|---|
