ICCJ. Decizia nr. 7078/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 375 din 17 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 740/2003, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M.M.
S-a anulat dispoziția nr. 222 din 29 ianuarie 2003 emisă de Primarul Municipiului Târgu Jiu, în parte și a fost obligat Consiliul Local Târgu Jiu să restituie în natură reclamantei suprafața de 380 mp, teren situat în Târgu Jiu, în continuarea terenului reclamantei de la est la vest, pe o lungime de 46,5 m și lățime de 16 m (până în fostul iaz al morilor) și de aici pe lungimea de 19,5 m cu o lățime de 6 m până la digul de protecție al barajului râului Jiu, conform schiței G.M. și C.D.
A fost obligat pârâtul Consiliul Local Târgu Jiu la 3 milioane lei cheltuieli judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că reclamanta a dovedit dreptul de coproprietate al autorului său asupra terenului în litigiu, pentru care expertiza efectuată în cauză a stabilit că nu este inclus în terenul aparținând târgului L., trecut în inventarul bunurilor publice, reclamanta formulând notificarea numai pentru restituirea suprafeței de 380 mp ce face parte din suprafața de 861 mp teren liber.
împotriva acestei sentințe civile au declarat apel reclamanta M.M. și pârâtul Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin motivele de apel formulate de reclamantă s-a criticat sentința civilă sub aspectul nerestituirii întregii suprafețe de 761 mp teren situat în Târgu Jiu cât și, sub aspectul neacordării în totalitate a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariile în cele trei expertize.
Prin motivele de apel formulate de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu, s-a criticat sentința civilă apelată, sub aspectul că în mod nejustificat s-a admis acțiunea reclamantei pentru suprafața de 380 mp, în condițiile în care acest teren face parte din domeniul public, fiind rezultatul amenajărilor hidrotehnice ale râului Jiu.
Prin decizia civilă nr. 2759 din 7 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, în dosarul nr. 2575/2004 s-au respins ca nefondate ambele apeluri pentru următoarele considerente:
Legea nr. 10/2001, ca lege cu caracter reparator privind cetățenii ale căror proprietăți au fost preluate de către stat abuziv, anterior anului 1989, stabilește mai multe categorii de măsuri reparatorii, totuși prevalează restituirea în natură, conform art. 1 alin. (1), art. 7 și art. 9 alin. (1) din acest act normativ.
Reclamanta, în calitate de persoană îndreptățită, fiind moștenitoarea autorului său, R.N., s-a adresat în condițiile legii, cu notificarea organelor administrației locale pentru retrocedarea suprafeței de 380 mp, teren situat în Târgu Jiu, ce a fost preluat în mod abuziv, fără titlu valabil și fără temei legal de organele administrației de stat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Din conținutul raportului de contraexpertiză, întocmit în cauză, rezultă că terenul în suprafață de 380 mp, solicitat de reclamantă prin notificare face parte din suprafața de 861 mp, ce se regăsește în actul de vânzare-cumpărare invocat, fiind teren liber, neafectat de construcții și poate fi restituit în natură reclamantei, fiind amplasat la aproximativ 220 m mai la nord de târgul L., nefiind inclus în suprafața de 18018 mp, indicată în inventarul domeniului public, aparținând Municipiului Târgu Jiu.
Din conținutul Dispoziției nr. 222 din 29 ianuarie 2003 emisă de Primarul Municipiului Târgu Jiu, rezultă că reclamanta a anexat la notificare și actul de vânzare-cumpărare, încheiat în anul 1930, fiind respectate dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, astfel încât au apărut ca nefondate și aceste critici.
Pentru aceste considerente apelul pârâților Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu și Primarul Municipiului Târgu Jiu au fost constatate nefondate.
în ce privește apelul declarat de reclamantă s-a constatat că și sub acest aspect, Tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Prima instanță a respectat dispozițiile art. 21,art. 22 din Legea nr. 10/2001, privind emiterea notificării și a deciziei sau dispoziției de aprobare a restituirii în natură, în condițiile în care atât notificarea inițială, din 17 februarie 2001, cât și revenirea ulterioară a acesteia nu a vizat restituirea în natură a suprafeței de 749 mp, precizați în cererea depusă la fila 129 (dosar fond), după efectuarea raportului de expertiză de către cei trei experți, nefiind astfel urmată procedura Legii nr. 10/2001 și pentru acest teren. A fost constatată nefondată și critica referitoare la stabilirea cuantumului sumei reprezentând cheltuielile de judecată, atâta timp cât acțiunea civilă a fost admisă în parte, pentru suprafața de 310 mp.
împotriva acestei decizii civile au declarat recurs reclamanții M.M. și pârâții Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu și Primarul Municipiului Târgu Jiu, criticând-o pentru nelegalitate.
Astfel, recurenta-reclamantă arată că instanța de apel nu s-a pronunțat complet asupra primului motiv de apel, în sensul că nu a răspuns criticii potrivit căreia în dispozitivul sentinței civile, așa cum este individualizat pe dimensiuni și parcele, terenul restituit este de 861 mp, adică exact atât cât au indicat experții prin transpunerea în teren a actului de vânzare-cumpărare nr. 164 din 10 ianuarie 1930, deși efectiva restituire privește suprafața de 380 mp.
Dacă restituirea s-ar face conform cu dimensiunile menționate în dispozitivul sentinței civile, atunci suprafața restituită este de 861 mp, și nu de 380 mp. Această critică așa cum a fost expusă se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., încadrarea fiind făcută de către instanță în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se arată că decizia civilă, ce face obiectul prezentului recurs, este dată cu aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001, lege specială de retrocedare a proprietăților preluate abuziv de stat în perioada 1945-1990, adică de repunere a proprietarilor sau a moștenitorilor acestora în situația anterioară.
într-o cerere de restituire esențial este individualizarea terenului de restituit, pe vecinătăți și amplasament, precizarea actului de proprietate în baza căruia se solicită restituirea și nu atât menționarea exactă a suprafeței, dacă în actul de proprietate suprafața nu este concret indicată. în această situație, se solicită în principal retrocedarea în natură a întregii suprafețe de 749 mp, suprafața reală pe care recurenta a cunoscut-o abia după întocmirea raportului de expertiză sau în subsidiar, a suprafeței de 460 mp, din totalul de 749 mp, conform notificării.
Se arată că la prima instanță cât și în apel a efectuat cheltuieli de judecată în valoare de 9.000.000.000 lei și solicită obligarea pârâților la plata acestora.
Pârâții Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu și Primarul Municipiului Târgu Jiu, prin recursul declarat arată că decizia civilă pronunțată în apel este nelegală, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că terenul în litigiu face parte dintr-o suprafață mai mare de 18018 mp, dobândit de Municipiul Târgu Jiu în anul 1999, prin schimb, conform Hotărârii nr. 72 din 31 iulie 1995.
Terenul solicitat de reclamanți este rezultatul amenajărilor hidrotehnice ale râului Jiu, obținut prin regularizarea cursului acestui râu.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, notificările trebuie dublate de prezentarea actelor de proprietate, care atestă proprietatea persoanelor îndreptățite la restituirea imobilelor pe care le solicită, iar intimata-reclamantă nu a depus nici un act de proprietate din care să reiasă că ar fi deținut vreodată suprafața solicitată.
Actul de proprietate invocat de reclamantă și încheiat în anul 1930, precizează ca adresă a imobilului, Târgu Jiu, în timp ce notificarea a fost formulată pentru imobilul din str. O. nr. 84.
Se arată că nu se cunoaște nici modalitatea de trecere în proprietatea statului a terenului solicitat și nici intimata-reclamantă nu a depus vreun act în acest sens, din care să rezulte suprafața de teren preluată abuziv.
Pe de altă parte, vecinătățile din actul din 1930 nu corespund cu vecinătățile suprafeței de 308 mp, a cărui restituire s-a solicitat și mai mult, acest teren este afectat de utilități, așa cum rezultă din adresa nr. 8 din februarie 2004 emisă de E.O. SA, sucursala Târgu Jiu.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Terenul aparținând autorului reclamantei, conform actului autentic nr. 164/1930, a fost preluat de stat abuziv, fără titlu, sarcina probei în sensul că imobilul este deținut de stat cu titlu incumbând pârâților, ca deținători ai terenului, care nu au produs nici un fel de dovadă cu privire la modalitatea de trecere în proprietatea statului a terenului.
Reclamanta a făcut dovada, cu act autentic, a dreptului de proprietate a autorului său și a calității sale de persoană îndreptățită, precum și a preluării terenului de către stat abuziv, fără titlu, fiind astfel incidente în speță dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 3 alin. (1) lit. d) și art. 9 din Legea nr. 10/2001.
în ceea ce privește critica formulată de reclamantă și întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că decizia civilă recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, este neîntemeiată.
Examinând hotărârea sub aspectul motivării ei, se distinge între mijloacele de apărare și argumentele invocate de părți, instanța având obligația să examineze mijloacele de apărare și pronunțându-se asupra lor să-și motiveze soluția dată, nu și argumentele pe care părțile le-au invocat în susținerea mijloacelor de apărare.
Motivarea hotărârii în sensul respingerii cererii de apel formulată de reclamantă, a rezultat din considerentul că reclamanta prin notificarea formulată nu a solicitat restituirea integrală a suprafeței de 861 mp ce se regăsește în actul de vânzare-cumpărare al autorului său.
Și critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., formulată de recurenta reclamantă, este, de asemenea, neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Conform dovezilor de la filele 11 și, respectiv, 15 dosar fond, inițial, în temeiul art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 reclamanta a formulat notificare către Primarul Municipiului Târgu Jiu, pentru restituirea în natură a suprafeței de 460 mp, teren proprietatea părinților săi potrivit actului de vânzare-cumpărare din 1930 autentificat în anul 1942 sub nr. 7724, fila 19 dosar fond.
Ulterior, reclamanta a revenit la notificarea inițială și a precizat că reduce suprafața pe care o solicită la 308 mp, din terenul ce a aparținut autorilor săi, iar prima instanță a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de 380 mp Intimații-pârâți nu au formulat motive de apel și nici de recurs cu privire la acest aspect, astfel că această dispoziție a hotărârii primei instanțe este intrată în puterea lucrului judecat.
Cu privire la critica formulată de reclamantă în sensul că nu i s-a restituit, în principal, întreaga suprafață de 749 mp, iar în subsidiar suprafața de 460 mp, în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, potrivit cărora în situația în care imobilul a fost preluat abuziv, fără titlu, restituirea către persoana îndreptățită se face în natură, este nefondată.
Aceasta deoarece, după ce a solicitat prin prima notificarea restituirea în natură a suprafeței de 460 mp, reclamanta a revenit și a solicitat suprafața de 308 mp, pentru ca apoi, după finalizarea procedurii administrative, direct în instanță, după efectuarea contraexpertizei, la 3 decembrie 2003, fila 129 dosar fond, aceasta își majorează cererea din notificare și din contestație, ambele vizând suprafața de 308 mp, solicitând restituirea suprafeței de 749 mp.
Ori, modificarea unei contestații, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, nu se face în afara cadrului procesual prevăzut de această lege specială, neputându-se formula pretenții asupra unor imobile care nu au fost revendicate prin procedura prealabilă a notificării, rezolvarea unei asemenea cereri nefiind posibilă direct în instanță, pentru că s-ar eluda procedura specială prevăzută de lege.
în ceea ce privește cererea recurentului reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată, efectuate la prima instanță și în apel, este nefondată.
Astfel, prin motivele de apel formulate de reclamantă, împotriva hotărârii primei instanțe, aceasta a formulat critici și sub aspectul neacordării, în totalitate, a cheltuielilor de judecată, ce au fost respinse de către instanța de apel, cu motivarea că, atâta timp cât acțiunea reclamantei a fost admisă în parte nu se impunea obligarea pârâților la plata, în totalitate, a cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă.
Cu privire la respingerea acestui motiv de apel, de către instanță, reclamanta nu a formulat nici o critică, prin recursul declarat, pe de o parte, iar, pe de altă parte, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată în apel a fost respinsă, deoarece apelul reclamantei a fost respins, situație în care aceasta nu mai este îndrituită de lege la acordarea cheltuielilor de judecată.
în ce privește critica formulată de pârâții Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu și Primarul Municipiului Târgu Jiu, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9, C. proc. civ., este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Recurenta-reclamantă, pentru motivele mai sus expuse, a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului său asupra terenului a cărui restituire în natură a solicitat-o, cu act autentic și a calității sale de persoană îndreptățită la restituire, în calitate de moștenitoare legală a foștilor proprietari.
în ce privește terenul în litigiu s-a stabilit regimul juridic al acestuia, ca fiind preluat abuziv, fără titlu valabil de către stat.
în concluzie, în speță sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, privind retrocedarea în natură a terenului ce a făcut obiectul notificării reclamantei, așa cum a fost precizată.
Cu privire la susținerea recurenților-pârâți în sensul că terenul în litigiu nu ar fi identic cu cel al autorilor reclamantei, se constată că este neîntemeiată, situația de fapt fiind corect stabilită de către prima instanță, în sensul că terenul în litigiu nu este inclus în suprafața de 18018 mp, indicată ca aparținând târgului L., este liber și se află în continuarea terenului reclamantei, și se regăsește în actul de vânzare-cumpărare privind pe cumpărătorii C. și N.R.
Totodată, s-a stabilit că pe acest teren nu sunt amplasate construcții.
De menționat că, în cauză poziția pârâților nu a fost constantă susținând fie că terenul este inclus în suprafața de 18018 mp ce aparține târgului L., fie, după efectuarea contraexpertizei, că acesta este afectat de lucrări de interes public, aspect nedovedit în cauză, înscrisurile invocate fiind produse pro causa.
Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. constatând legalitatea deciziei civile pronunțate în apel, instanța a respins recursurile declarate de reclamantă și de pârâți.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7081/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7063/2006. Civil → |
|---|
