ICCJ. Decizia nr. 715/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 715.
Dosar nr. 2499/1/200.
Şedinţa publică din 18 septembrie 2006
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 3771 din 26 noiembrie 2003 reclamanţii F.D., V.M., C.M., V.P. şi V.N.N. au chemat în judecată pe pârâta SC M.S.T. SA, solicitând obligarea acesteia la restituirea în natură a suprafeţei de 17.773 mp ocupată de aceasta, iar dacă în urma identificării terenului o parte din acesta nu poate fi restituit în natură, să fie despăgubiţi la valoarea ce va fi stabilită de către expert conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
În motivele de fapt ale cererii s-a arătat că terenul menţionat, împreună cu toate construcţiile de pe acesta, din Târgu-Jiu, a aparţinut autorului reclamanţilor (V.T.), de la care bunurile au fost preluate în anul 1949.
Deşi notificată, pârâta nu a răspuns solicitării reclamanţilor, de restituire a imobilului pe care îl ocupă, astfel încât s-a recurs la calea acţiunii în justiţie.
Cadrul procesual a fost extins ulterior, solicitându-se ca judecata să se facă şi în contradictoriu cu A.V.A.S., faţă de împrejurarea că societatea pârâtă este unitate privatizată.
Prin sentinţa civilă nr. 52 din 14 februarie 2005 Tribunalul Gorj a admis în parte acţiunea, a dispus restituirea în natură a suprafeţei de teren de 13.328 mp, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, şi a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru suprafaţa de 4446 mp în valoare de 3.119.695.956 lei, teren ce nu se poate restitui în natură.
Pentru pronunţarea acestei soluţii, prima instanţă a reţinut că reclamanţii au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite, respectiv, de moştenitori ai numitului V.P. (unchiul acestora, decedat fără descendenţi), pe numele căruia terenul a fost expropriat conform Decretului nr. 83/1949.
Fiind vorba de o preluare abuzivă în sensul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, s-a concluzionat că reclamanţilor li se datorează reparaţii conform actului normativ menţionat.
Cu referire la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi la conţinutul raportului de expertiză, care a individualizat terenul, tribunalul a apreciat că suprafaţa de teren care poate fi restituită în natură, din totalul pretins, este de 13.328 mp.
În ce priveşte diferenţa de 4446 mp, s-a constata că aceasta nu poate face obiectul restituirii în natură, întrucât parte din ea a fost atribuită pârâtei SC M.S.T. SA Târgu-Jiu (3114 mp), cât şi SC E.C.P. Târgovişte (1250 mp), precum şi Staţiei de carburanţi (82 mp).
Ca atare, pentru această suprafaţă de teren reclamanţilor li s-a recunoscut dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, în cuantum stabilit prin raportul de expertiză.
Faţă de împrejurarea că societatea pârâtă a dobândit terenul în cadrul procesului de privatizare, acţiunea a fost admisă, pentru opozabilitate şi în contradictoriu cu A.V.A.S.
Împotriva sentinţei au declarat apel SC M.S.T. SA Târgu-Jiu (fără a-l motiva) şi A.V.A.S. Bucureşti.
În dezvoltarea motivelor de apel, această din urmă apelantă a invocat lipsa calităţii procesuale pasive, conform prevederilor art. 27 alin. (1), art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Apelurile au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 2895 din 9 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
În considerentele deciziei s-a reţinut aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 cu privire la notificarea instituţiei publice implicate în privatizare şi în situaţia în care aceasta a fost chemată în judecată în calitate de pârâtă, ca urmare a apărărilor formulate de către societatea comercială privatizată, deţinătoare a bunului.
Faţă de constatările primei instanţe, neatacate cu apel, potrivit cărora imobilul a fost preluat cu titlu valabil şi este evidenţiat în patrimoniul societăţii comerciale privatizate, cu respectarea dispoziţiilor legale, s-a apreciat că se regăseşte tocmai ipoteza avută în vedere de art. 27 al Legii nr. 10/2001, în funcţie de care este justificată calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S.
În privinţa reclamanţilor, aceştia sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de teren ce nu poate fi restituită în natură, aceştia declanşând procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, fără ca unitatea deţinătoare să se conformeze dispoziţiilor art. 24 privind emiterea unei decizii motivate.
Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs SC M.S.T. SA Târgu-Jiu prin lichidator SC S. SRL şi A.V.A.S.
1) Societatea recurentă a formulat critici de nelegalitate, susţinând încălcarea şi aplicarea greşită a Legii nr. 10/2001.
În acest sens, s-a arătat că, potrivit art. 27 (devenit art. 29) din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele preluate cu titlu valabil şi evidenţiate în patrimoniul unei societăţi privatizate, măsurile reparatorii se pot stabili numai prin echivalent, iar notificarea se adresează instituţiei implicate în privatizare.
Ca atare, unitatea deţinătoare nu este obligată la emiterea unei decizii motivate, iar drepturile reclamanţilor nu sunt încălcate datorită acestei situaţii, iar A.V.A.S. ca parte în proces trebuia să fie obligată la măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreaga suprafaţă de teren solicitată.
2) Recurenta A.V.A.S. a formulat critici prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a arătat următoarele:
- Instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.), întrucât A.V.A.S. nu are calitate procesuală pasivă faţă de dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 şi raportat la obiectul cererii de chemare în judecată.
La momentul formulării notificării, erau aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, conform cărora dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, deţinătorul imobilului este obligat ca prin dispoziţie motivată să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent.
În plus, A.V.A.S. nu a fost învestită cu soluţionarea unei notificări, astfel încât neavând calitatea de parte în procedura prealabilă, nu putea avea calitate procesuală pasivă nici în procedura contencioasă desfăşurată în faţa instanţei de judecată.
- Hotărârea este lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) întrucât, cu toate că instanţa a constatat culpa unităţii deţinătoare, care nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege privind soluţionarea notificării, a respins apelul declarat de A.V.A.S.
Referitor la obligarea A.V.A.S. la plata cheltuielilor de judecată s-a solicitat de asemenea, modificarea deciziei, câtă vreme instituţiei îi lipseşte calitatea procesuală, pretenţiile reclamanţilor neputând fi valorificate în raport cu aceasta.
În faza recursului a fost formulată cerere de intervenţie accesorie, în interesul SC M.S. SA, de către SC I.F.C.A. SA Târgovişte (prin lichidator SC S. SA Târgu-Jiu).
Interesul în formularea cererii de intervenţie a fost motivat prin aceea că intervenienta a fost pusă în posesie pe terenul ce face obiectul litigiului, în executarea unei ordonanţe de adjudecare împotriva pârâtei SC M.S.T. SA.
Examinând recursurile declarate în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
1) În ce priveşte recursul societăţii M.S.T. SA, acesta a fost exercitat, prin lichidator SC S. SA, la 24 ianuarie 2006 (data poştei), în condiţiile în care comunicarea deciziei s-a realizat la 22 decembrie 2005 (fila 36, apel).
Raportat la aceste date şi la dispoziţiile art. 301 C. proc. civ., calea de atac este formulată tardiv.
Susţinerea lichidatorului judiciar, reprezentant al societăţii intrate în faliment, în sensul că trebuia să se procedeze la o nouă comunicare a hotărârii, în funcţie de care să curgă termenul pentru exercitarea recursului, nu poate fi primită.
Astfel, desemnarea lichidatorului judiciar s-a făcut la data de 23 noiembrie 2005, ulterior pronunţării deciziei recurate (la 9 noiembrie 2005), dar înainte de comunicarea acestei hotărâri.
Or, potrivit art. 253 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, lichidatorii sunt datori, îndată după preluarea funcţiei, ca împreună cu administratorii societăţii să facă un inventar şi să încheie un bilanţ care să constate situaţia exactă a activului şi pasivului; de asemenea, ei vor putea să stea în judecată şi să fie acţionaţi şi în interesul lichidării [art. 255 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990].
Aşadar, lichidatorul era obligat ca în îndeplinirea atribuţiilor sale, să constate situaţia drepturilor supuse unui termen ale societăţii intrate în faliment şi să le valorifice sub aceeaşi sancţiune care ar fi operat şi pentru titular (în speţă, decăderea în condiţiile art. 103 C. proc. civ.).
Pretenţia de efectuare a unei noi comunicări, pe numele lichidatorului, cu consecinţa deplasării momentului de la care începe să curgă termenul căii de atac, este fără suport legal, societatea lichidatoare invocându-şi de fapt, propria culpă în nerespectarea dispoziţiilor procedurale.
De altminteri, SC S. SRL, invocându-şi calitatea de lichidator al debitorului SC M.S. SRL, a formulat cerere de recomunicare a deciziei (fila 45, apel), cerere respinsă de către preşedintele instanţei, cu motivarea că s-a procedat deja la comunicarea hotărârii către apelanta-pârâtă, prin organele statutare ale acesteia la momentul respectiv (art. 47, apel).
O astfel de rezolvare dată solicitării în procedura necontencioasă prevăzută de art. 339 C. proc. civ., nu a fost atacată de parte în condiţiile permise de acest text.
Faţă de considerentele arătate, urmează să se constate că momentul de la care a început să curgă termenul pentru exercitarea recursului este acela al comunicării hotărârii către SC M.S.T. SA (respectiv, 22 decembrie 2005) şi că raportat la această dată, declararea recursului la 24 ianuarie 2006 s-a făcut cu nesocotirea art. 301 C. proc. civ., ceea ce va impune soluţia respingerii, ca tardive, a căii de atac.
Pe cale de consecinţă, se va respinge şi cererea de intervenţie accesorie, în interesul SC M.S., formulată de către societatea I.F.C.A. SA Târgovişte, prin acelaşi lichidator, SC S. SA Târgu-Jiu.
2) Criticile formulate de A.V.A.S. au fost găsite întemeiate, în sensul următoarelor considerente:
- Pronunţarea hotărârii în contradictoriu cu această instituţie s-a făcut invocându-se dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 şi faptul că imobilul a cărui restituire s-a pretins face parte din patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate.
Aşa cum în mod justificat a arătat recurenta, aceasta nu a fost însă parte în procedura prealabilă desfăşurată în condiţiile Legii nr. 10/2001, pentru a-i fi atrasă calitatea de parte şi în procedura judiciară.
Reclamanţii au notificat societatea deţinătoare a bunului, instanţele fondului reţinând culpa acesteia în neîndeplinirea obligaţiei de emitere a deciziei motivate.
Aşadar, între reclamanţi şi A.V.A.S. nu s-a legat nici un raport juridic care să poată fi transpus pe plan procesual şi care să justifice acestei instituţii calitate procesuală pasivă în cauză.
De aceea, urmează să se constate că instanţele au făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, atunci când au apreciat că, dată fiind natura bunului şi pentru „opozabilitatea" hotărârii, este legitimată poziţia A.V.A.S. în proces.
Acest aspect, de aplicare greşită a prevederilor legale menţionate, atrage incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia vor fi modificată în parte Decizia atacată şi rejudecând apelul, acesta va fi admis, consecinţa fiind aceea a respingerii acţiunii faţă de A.V.A.S., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Consecinţa respingerii pretenţiilor reclamanţilor faţă de A.V.A.S. va fi aceea a exonerării acesteia de plata cheltuielilor de judecată ce i-au fost puse în sarcină în faza apelului. (prin modificarea în parte a deciziei instanţei de apel urmând a se avea în vedere menţinerea soluţiei doar pe aspectul apelului declarat de societatea pârâtă)
În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta SC M.S.T. SA va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs, către intimaţii-reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de pârâta SC M.S.T. SA prin lichidator SC S. SRL împotriva deciziei nr. 2895 din 9 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Respinge cererea de intervenţie accesorie în favoarea acestui recurent, formulată de I.F.C.A.
Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Modifică în parte Decizia menţionată, în sensul că admite apelul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 52 din 14 februarie 2005 a Tribunalului Gorj pe care o schimbă în parte: Respinge contestaţia faţă de A.V.A.S. pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
Obligă pe recurenta SC M.S.T. SA prin lichidator la plata sumei de 500 RON către intimaţii-reclamanţi cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 714/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7122/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
