ICCJ. Decizia nr. 720/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 720.
Dosar nr. 2113/1/200.
(nr. vechi 419/2005)
Şedinţa publică din 19 septembrie 2006
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia civilă, la 12 iunie 2002, reclamanţii B.G. şi B.E. au solicitat, în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Oradea, anularea deciziei nr. 438/2002, obligarea Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 să le restituie în natură terenul situat în Oradea.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că la data preluării, pentru demolare, construcţia situată în str. R. era proprietatea reclamanţilor. În măsura în care construcţia nu ar fi fost demolată, reclamanţii ar fi beneficiat de prevederile art. 35 din Legea nr. 18/1991.
Faptul că terenul a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974, de la persoanele care le-au vândut reclamanţilor casa, nu are nici o relevanţă pentru că aceştia au decedat, fără a revendica terenul.
Prin sentinţa civilă nr. 415/C din 3 mai 2004, Tribunalul Bihor, secţia civilă, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din probele administrate rezultă că terenul în litigiu a fost preluat în proprietatea statului, în baza Legii nr. 58/1974, de la F.P. şi P.T. Cumpărătorii B.G. şi B.E. sunt întabulaţi ca proprietari numai pe casă.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia civilă nr. 1196/A din 26 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă. Sentinţa a fost schimbată în tot în sensul că s-a admis acţiunea, a fost anulată dispoziţia nr. 438 din 13 mai 2002 emisă de Primarul municipiului Oradea şi s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanţilor a imobilului înscris în C.F. Oradea nr. top. 4410 reprezentând teren în suprafaţă de 283 mp, liber de construcţii.
În considerentele hotărârii sale, instanţa de apel a arătat că dreptul apelanţilor este reglementat în mod expres de art. 6 şi art. 10 din Legea nr. 10/2001.
Singura problemă, a arătat instanţa de apel, este aceea a persoanei îndreptăţite la reconstituire, deoarece transferul dreptului de proprietate în favoarea statului a operat la momentul transferării proprietăţii asupra construcţiei de la proprietarul de sub B 8 dinspre moştenitorii ale căror drepturi au fost înscrise sub B 9 şi B 10. Aceştia la rândul lor au înstrăinat apelanţilor imobilul în anul 1978, iar cumpărătorii l-au donat mamei şi respectiv soacrei prin actul din 17 noiembrie 1982.
În condiţiile în care nu s-a făcut dovada că în afară de apelanţi ar fi solicitat şi altcineva restituirea în natură a terenului, se impune restituirea terenului către apelanţi, urmând ca eventualele pretenţii ulterioare emise de foşti proprietari tabulari să fie soluţionate în contradictoriu cu apelanţii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimatul Primarul municipiului Oradea, critica vizând următoarele aspecte:
Reclamanţii au fost proprietari numai asupra construcţiei. Terenul a intrat în proprietatea statului în condiţiile Legii nr. 58/1974, reclamanţii având asupra terenului numai un drept de folosinţă şi nicidecum un drept de proprietate pe care să-l poată dobândi în temeiul Legii nr. 10/2001.
Nu interesează aspectul dacă terenul este liber, pentru că oricum reclamanţii nu-l pot dobândi în proprietate în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin întâmpinare intimaţii au invocat nulitatea recursului, recurenta neindicând motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, şi dezvoltarea lor. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului.
Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a apreciat că aceasta nu este întemeiată.
Deşi în cererea de recurs nu este indicat temeiul de drept al motivelor de recurs, totuşi dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nelegalitatea invocată vizând modul de interpretare şi aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001. Ca atare, în considerarea dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., excepţia nulităţii va fi respinsă ca nefondată.
Pe fond, recursul este întemeiat.
Conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptăţite, în înţelesul acestei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Este necontestat, faptul că reclamanţii au cumpărat o construcţie în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3998 din 6 mai 1978. În contract, s-a arătat că terenul aferent a trecut în proprietatea statului, reclamanţilor atribuindu-li-se în folosinţă teren în suprafaţă de 100 mp. Ulterior, reclamanţii au donat dreptul de proprietate asupra construcţiei.
În aceste condiţii, reclamanţii nu erau proprietari ai terenului pe care îl solicită în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel încât, considerând altfel, instanţa de apel a nesocotit textul enunţat al art. 3.
Calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în sistemul Legii nr. 10/2001 nu poate fi dobândită, aşa cum rezultă din decizie, prin faptul că nu s-a făcut dovada că în afară de apelanţi ar mai fi solicitat şi altcineva restituirea în natură a imobilului.
Nelegalitatea deciziei date în apel este cu atât mai evidentă cu cât instanţa oferă foştilor proprietari tabulari, care ar emite „eventuale pretenţii ulterioare", posibilitatea de a se desocoti cu apelanţii.
Faţă de cele ce preced, în condiţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi Decizia va fi modificată în sensul că apelul împotriva sentinţei civile nr. 415/C din 3 mai 2004 a Tribunalului Bihor, secţia civilă, va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii primei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Oradea împotriva deciziei civile nr. 1196 A din 26 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă, şi în consecinţă:
Modifică Decizia în sensul că respinge apelul împotriva sentinţei civile nr. 415/C din 3 mai 2004 a Tribunalului Bihor, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7196/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7255/2006. Civil → |
|---|
