ICCJ. Decizia nr. 7196/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7196
Dosar nr. 19519/1/200.
(nr. vechi 6136/2003.
Şedinţa publică din 19 septembrie 2006
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la 16 iulie 2001, reclamanta N.C. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naţionale pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru apartamentul situat în Constanţa, cu daune cominatorii de 500.000 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Prin sentinţa civilă nr. 15087 din 15 octombrie 2001 Judecătoria Constanţa a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Prin Decizia civilă nr. 288 din 4 iulie 2002 Tribunalul Brăila, secţia civilă, respins ca nefondat apelul declarat de Ministerul Apărării Naţionale împotriva acestei sentinţe.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a pronunţat Decizia civilă nr. 1361/R din 22 octombrie 2002 prin care a respins recursul împotriva deciziei nr. 288/2002.
Împotriva acestor hotărâri, la 22 octombrie 2003 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ.
S-a susţinut că hotărârile criticate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Recursul în anulare este inadmisibil.
Prin hotărârea pronunţată de Judecătoria Brăila, devenită irevocabilă prin respingerea recursului, reclamanta beneficiază de un drept faţă de Ministerul Apărării Naţionale, astfel încât anularea acestuia, ca efect al admiterii recursului în anulare, ar constitui o ingerinţă în dreptul său de a i se respecta patrimoniul.
În cauza S. ş.a. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotărârea pronunţată la 23 februarie 2006, faptul că se impune respectarea hotărârilor judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat. Nici o parte nu este abilitată să solicite reluarea unei judecăţi în care s-a pronunţat o hotărâre intrată în puterea de lucru judecat, cu scopul de a obţine o reexaminare a cauzei şi o nouă decizie în privinţa ei.
Dacă nu ar fi aşa, repunerea în discuţie a hotărârilor irevocabile ar da naştere la un climat general de insecuritate juridică.
Ca atare, intervenţia Procurorului General după soluţionarea irevocabilă a unui raport juridic la care nu a fost parte, nu este admisibilă întrucât prin admiterea căii extraordinare de atac s-ar ajunge la anularea unor drepturi recunoscute în patrimoniul reclamantei, cu consecinţa ruperii justului echilibru ce trebuie menţinut între protejarea proprietăţii şi exigenţele de interes general.
Având în vedere cele mai sus arătate, recursul în anulare va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriv.
sentinţei civile nr. 15087 din 15 octombrie 2001 a Judecătoriei Constanţa, deciziei civile nr. 288 din 4 iulie 2002 a Tribunalului Constanţa şi deciziei civile nr. 1361 R din 22 octombrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7312/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 720/2006. Civil → |
|---|
