ICCJ. Decizia nr. 7448/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin notificarea formulată la 10 august 2001, A.P. a cerut S.N.P. P. Moinești, în temeiul Legii nr. 10/2001, acordarea măsurilor reparatorii prin restituirea în natură sau în echivalent a suprafeței de 1230 mp teren intravilan, situat în Slănic Moldova, județul Bacău, expropriat prin Decretul nr. 485/1964.
Prin decizia nr. 362 din 13 septembrie 2004, S.N.P. P. SA a respins notificarea, cu motivarea că terenul solicitat nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, fiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 8 alin. (1) din acest act normativ.
La 29 octombrie 2004, B.M., A.Ș., A.P. și M.A., au contestat această dispoziție, solicitând instanței, în contradictoriu cu S.N.P. P. SA să oblige pârâta de a emite o nouă decizie prin care să li se acorde despăgubiri bănești pentru terenul în legătură cu care s-a formulat notificarea, la valoarea de circulație ce va fi stabilită printr-o expertiză de specialitate.
Investit cu soluționarea litigiului, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 89 din 7 februarie 2005, a constatat ca fiind nulă contestația formulată de M.B., A.Ș., M.A. și a respins ca neîntemeiată contestația formulată de A.P.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că M.B., A.Ș. și M.A. nu au semnat contestația, lipsa nefiind complinită nici la termenul de judecată acordat în acest sens, situație în care, potrivit art. 33 alin. (1) C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității cererii, ca urmare a solicitării intimatei.
în ce privește cererea formulată de A.P., instanța a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât terenul ce face obiectul notificării este situat în extravilan și este afectat de lucrări petroliere, fiind supus reglementării Legii nr. 1/2000.
în esență cu aceeași motivare, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 1318 din 13 septembrie 2005, a respins ca nefondat apelul contestatorului, reținând că din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că la data preluării terenului acesta era situat în extravilanul localității, intrând sub incidența art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247 din 19 iulie 2005, în vigoare la data soluționării apelului.
împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen legal contestatorul A.P. care, susține în esență că instanțele au dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și art. 4 din Legea nr. 1/2000, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 247/2005, modificare intervenită în cursul procesului, terenul în litigiu fiind plasat, de altfel, în intravilanul localității, în spatele gospodăriei sale situată la aceeași adresă, respectiv Slănic Moldova.
Recursul se privește ca fondat, urmând a fi admis, în limitele și pentru considerentele ce succed.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) al Legii nr. 10/2001, în redactarea în vigoare la data introducerii contestației, nu intră sub incidența acestei legi, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată și prin Legea nr. 1/2000, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
Ulterior, după republicarea legii, urmare modificărilor operate prin Legea nr. 247/2005, textul a primit o nouă redactare potrivit căreia nu intră sub incidența legii terenurile situate în extravilanul localităților, la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată și prin Legea nr. 1/2000.
Chiar dacă noua formulare a textului este echivocă, din interpretarea lui literală, rezultă că sunt sustrase incidenței acestui act normativ, terenurile care intrau în categoria de folosință "extravilan" atât la data preluării abuzive cât și la data formulării notificării.
Astfel, față de caracterul pregnant reparatoriu și de complinire al acestui act normativ, nu se poate susține că schimbarea pe parcurs a situației juridice a terenului, între momentul preluării abuzive și cel al notificării, poate împieta asupra drepturilor recunoscute de lege persoanei îndreptățite.
Ca atare, notificarea formulată de persoana îndreptățită și ulterior acțiunea în justiție, trebuie să conducă la analizarea temeinică a situațiilor exceptate de la incidența acestui act normativ și nicidecum la "sancționarea" reclamantului, prin pierderea oricărui drept asupra imobilului de care a fost deposedat abuziv.
în speță, nu s-au administrat suficiente probe, din care să rezulte care era categoria de folosință a terenului, atât la data preluării cât și a formulării notificării, pentru a se putea stabili cu certitudine incidența în cauză a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din lege.
Astfel, din copia actului de vânzare-cumpărare încheiat la 8 martie 1951 (fila 13 dosar 2575/2004 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă) rezultă că terenul, cumpărat de autorii contestatorului, avea destinația de "loc de grădină și siliște de casă" și era situat în vatra satului Biserica, comuna Slănic, Raionul Tg. Ocna.
De asemenea, din tabelul anexă al Decretului nr. 485/1964, rezultă că terenul expropriat de la Ș.A., avea destinația de "vie", fără a se preciza că aceasta se află în intravilanul sau extravilanul localității, spre deosebire de alte terenuri expropriate prin același decret, având categoria de folosință "arabil" (f. 157 fond).
Potrivit adresei nr. 3110 din 25 aprilie 2005, emisă de Primăria orașului Slănic Moldova, terenul solicitat de contestator nu poate face obiectul Legii nr. 18/1991, Legii nr. 169/1997 sau al Legii nr. 1/2000, întrucât este ocupat de construcții, în zonă necooperativizată (f.5 dosar apel).
în consecință, cu prilejul rejudecării, se impune efectuarea unei expertize de specialitate care să lămurească împrejurarea, de esența litigiului, situației juridice a terenului și categoria de folosință a acestuia, atât în prezent cât și la data preluării, urmând a se evidenția cu claritate suprafața ocupată de amenajările intimatei pârâte, de terenul liber de construcții.
Așa fiind, recursul a fost admis, cu consecința casării deciziei atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7518/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7450/2006. Civil → |
|---|
