ICCJ. Decizia nr. 7473/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 10 decembrie 2003, A.M. a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, anularea dispoziției nr. 492 din 31 octombrie 2003 emisă de Primarul comunei Tudor Vladimirescu, județul Galați, ca fiind netemeinică și nelegală. A arătat că prin notificarea nr. 4843 din 30 iulie 2001 a solicitat să fie despăgubită pentru casa de locuit și terenul aferent acesteia în suprafață de 0,55 ha situat în intravilanul comunei Tudor Vladimirescu, proprietatea unchiului său S.T., iar prin dispoziția atacată i s-a respins cererea pe motiv că nu a depus actele necesare, respectiv hotărârea judecătorească de condamnare, procesul-verbal de confiscare precum și valoarea imobilului. A precizat că prin notificarea transmisă prin executorul judecătoresc a solicitat despăgubiri pentru imobilul casă și construcție și nu restituirea în natură, cum s-a menționat prin dispoziție, deoarece avea cunoștință de faptul că terenul este ocupat de construcții.
Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința nr. 396 din 23 aprilie 2004 a respins acțiunea în temeiul Legii nr. 10/2001 formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Tudor Vladimirescu, județul Galați.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din nici un act anexat la notificare sau din cele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că defuncții S.A. și M. ar fi deținut în proprietate, în intravilanul comunei Tudor Vladimirescu, un imobil format dintr-o casă de locuit și suprafața de 0,55 ha teren și mai mult, nu s-a făcut nici dovada deposedării abuzive în condițiile în care imobilul nu se regăsește în patrimoniul statului, conform adresei nr. 529 din 30 martie 2004 emisă de pârâtă.
Prin decizia nr. 818/A din 4 noiembrie 2005, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis apelul declarat de A.M. împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o și în rejudecare a admis acțiunea și a anulat în parte dispoziția nr. 492 din 31 octombrie 2003 a Primarului comunei Tudor Vladimirescu, în sensul că a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri bănești în sumă de 235.500 RON pentru imobilul compus din teren și construcții.
S-a reținut de către instanța de apel că reclamanta a făcut dovada calității sale de moștenitoare a autorilor S.M. și S.A. cu certificatele de moștenitor nr. 1071 din 5 noiembrie 1986 și nr. 263 din 21 februarie 1995 eliberate de notariatul de Stat județean Galați și cu testamentul autentificat sub nr. 10041 din 5 noiembrie 1986 emis tot de Notariatul de Stat județean Galați, iar dovada proprietății autorilor asupra bunurilor solicitate s-a făcut cu certificatele nr. 677 și nr. 678 din 23 mai 1997 eliberate de Direcția județeană Galați a Arhivelor Naționale și cu actul de vânzare din 3 februarie 1938, acestea coroborându-se cu declarațiile extrajudiciare depuse la dosar. Referitor la modul de preluare a imobilului de către stat, s-a reținut că atâta timp cât din declarațiile martorilor rezultă că pe locul autorilor reclamantei s-au edificat mai multe construcții publice și atâta timp cât Primăria nu a dovedit în ce bază a folosit acest teren este cert că preluarea s-a făcut abuziv, fără nici un titlu.
împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs Primarul comunei Tudor Vladimirescu, județul Galați, arătând că reclamanta A.M. are vocație succesorală la S.M. nu și la soțul acesteia S.T., iar circulația juridică a terenului se bazează pe ipoteza instanței și pe un act din anul 1948. A precizat că nu se cunoaște circulația terenului presupus a fi inclus în cel cu care figura S.T. în anul 1953, iar actul de la 1938 nu este o dovadă a proprietății ci doar a faptului că autorul reclamantei figura ca vecin. A solicitat casarea deciziei pronunțată în apel și menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică, arătând totodată că expertiza pentru un imobil a cărui structură și întindere nu se cunoaște nu poate fi luată în considerare.
La data de 16 februarie 2006, recurentul și-a suplimentat motivele de recurs cu cel potrivit căruia, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 247/2005, la data pronunțării deciziei atacate nu se mai poate stabili dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, presupusele drepturi materializându-se prin evaluare efectuată de Comisia Centrală de Evaluare de pe lângă Cancelaria Primului Ministru.
Recursul este nefondat.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 1071 din 5 noiembrie 1986 eliberat de Notariatul de Stat județean Galați, bunurile imobile rămase în urma defunctului S.A. au fost moștenite de soția supraviețuitoare a acestuia, S.M., care la rândul ei a fost moștenită, conform certificatului de moștenitor nr. 263 din 21 februarie 2005 eliberat de același notariat, de moștenitorul testamentar indicat prin testamentul autentificat sub nr. 10041 din 5 noiembrie 1986, respectiv de reclamanta A.M., în calitate de nepoată de soră a defunctei.
Prin urmare, este corectă constatarea instanței de apel potrivit căreia reclamanta a făcut dovada calității sale de moștenitoare a autorilor S.M. și S.A., neputându-se reține susținerea recurentului că A.M. are vocație succesorală numai după S.M. .
Prin certificatele nr. 677 și nr. 678 din 23 mai 1997 eliberate de Direcția județeană Galați a Arhivelor Naționale s-a făcut dovada proprietății autorilor reclamantei asupra bunurilor în litigiu, iar prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a identificat terenul, la a cărui evaluare s-a procedat împreună cu a construcțiilor demolate. Potrivit celor două rapoarte de expertiză, ulterior imobilul a fost sediul CAP Tudor Vladimirescu, apoi pe parcurs s-au făcut demolări parțiale pentru uzina electrică, căminul cultural și un complex comercial al Cooperației de consum, în prezent nemaiexistând nici o suprafață de teren liberă și nici construcții care să fi fost păstrate din vechea locuință. Astfel, instanța de apel a reținut corect că preluarea s-a făcut fără titlu, atâta timp cât pârâta nu a dovedit în ce bază a folosit respectivul teren.
Referitor la motivul de recurs din 16 februarie 2006 privind nelegalitatea deciziei atacate motivat de faptul că la data pronunțării acesteia, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 247/2005, nu se mai poate stabili dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, se reține că acesta nu poate face obiectul analizei întrucât a fost depus peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7358/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7518/2006. Civil → |
|---|
