ICCJ. Decizia nr. 7750/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7750
Dosar nr. 12315/54/2006
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2007
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 17 martie 2005, R.I. şi R.N. în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Craiova, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea procesului verbal de negociere nr. 14504 din 16 februarie 2002, încheiat de intimată li se constate că le şi cuvine despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 1667 mp, mult mai mari decât cele stabilite.
În motivarea contestaţiei, au arătat că valoarea stabilită prin procesul verbal de negociere este exagerat de mică, în raport cu suprafaţa construită şi desfăşurată de 110,50 mp şi terenul în suprafaţă de 1667 mp.
La data de 14 noiembrie 2005, R.M.P., a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, prin care a solicitat respingerea capătului de cerere formulat de contestatori, având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru construcţia existentă pe teren, şi constatarea calităţii intervenientului de persoană îndreptăţită să primească despăgubirile cuvenite pentru întregul imobil, situat în Craiova.
A mai arătat intervenientul că este succesorul defunctei R.P. şi că aceasta şi R.I. sunt descendenţi de gradul I ale defuncţilor E. şi I.P., dobândind în cote egale proprietatea imobiliară situată în Craiova.
Că, în anul 1960, convenţional, părţile şi-au partajat bunurile dobândite, urmare a dezbaterii succesiunii autorilor, R.P. dobândind imobilul-casă de locuit şi suprafaţă de teren de 1915 mp, iar R.I., diferenţa de teren şi suma de 15.000 lei, cu titlu de sultă, astfel încât la data primei exproprieri, 30 martie 1966, ambele moştenitoare erau proprietare pe suprafeţele de teren şi construcţii partajate prin bună înţelegere.
Intervenientul a mai arătat că a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, solicitând acordarea de despăgubiri sau restituirea în natură a imobilului situat în Craiova.
La cererea contestatorilor, instanţa de fond a dispus efectuarea unei expertize de specialitate având ca obiect, evaluarea imobilelor menţionate în procesul verbal de negociere.
Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 134 din 20 februarie 2006, a admis în parte contestaţia formulată de R.N. şi R.I. (decedată pe parcursul procesului) şi continuată de R.V. şi R.C., în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Craiova şi intervenientul în interes propriu R.M.P.
A fost anulat procesul-verbal de negociere din 16 februarie 2005.
A stabilit că li se cuvin contestatorilor şi intervenientului despăgubiri pentru imobilul-teren în suprafaţă de 1667 mp, a 100 Euro/mp, iar pentru imobilul-construcţie, în suprafaţă de 110,5 mp, li se cuvin contestatorilor despăgubiri în valoare de 873.257.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut în esenţă, că imobilul în litigiu a aparţinut autorilor contestatorilor şi intervenientului, conform certificatelor de moştenitor nr. S/31/1957 şi nr. 109/1960, iar prin actul de partaj voluntar, R.I. şi P.R., au convenit ca R.P. să-i plătească numitei R.I. suma de 15.000 lei, pentru imobilul construit pe suprafaţa de teren în litigiu, stabilind să rămână in indiviziune asupra terenului.
A mai reţinut prima instanţă, că exproprierea construcţiilor s-a realizat prin două procese-verbale distincte, într-unul figurând proprietar R.I. (110,50 mp) în celălalt R.P. (113,50 mp).
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, R.N., R.N.P., R.C. şi intervenientul R.M.P.
Apelanţii contestatori au criticat hotărârea ca fiind nelegală şi netemeinică, întrucât prima instanţă a acordat intervenientului R.M.P. ceea ce nu a cerut, respectiv despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 1667 mp, proprietatea exclusivă a acestora.
Intervenientul în interes propriu R.M.P. a criticat sentinţa ca fiind nelegală, susţinând, că prin cererea de intervenţie a invocat drepturi proprii numai cu privire la imobilul-construcţie (demolat), ce a format obiectul notificării la Legea nr. 10/2001 şi nu a vizat imobilul situat în Craiova, compus din teren în suprafaţă de 1667 mp, şi construcţie în suprafaţă de 110 mp, ce aparţin contestatorilor.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 57 din 1 februarie 2007, a admis apelurile declarate de contestatorii R.N., R.N.P. şi R.C. şi de intervenientul în interes propriu R.M.P., a schimbat sentinţa atacată, în sensul că a înlăturat menţiunea privind dreptul intervenientului R.M.P. la despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 1667 mp, situat în Craiova constatând dreptul acestuia la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul- construcţie (casă bătrânească) situat în Craiova.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Pentru a decide astfel, curtea de apel, a reţinut, că actele depuse la dosarul cauzei fac dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu a contestatorilor cât şi a intervenientului şi a calităţii de moştenitori ai autorilor lor.
Deşi la instanţa de fond contestatorii au formulat o precizare de acţiune în sensul că solicită doar drepturile ce li se cuvin pentru cota de ½ din construcţia veche demolată, prin motivele de apel aceştia au arătat că nu au solicitat măsuri reparatorii şi pentru acest imobil, susţinere ce este în concordanţă şi cu obiectul notificării înregistrată sub nr. 15/N/2001.
În această situaţie, curtea de apel, a constatat că măsurile reparatorii pentru imobile-teren în suprafaţă de 1667 mp şi construcţie (110,50 mp) situate în Craiova, li se cuvin contestatorilor iar intervenientului pentru imobilul-construcţie casă bătrânească, situat în Craiova.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Primăria municipiului Craiova, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 şi 9 C. proc. civ.
Dezvoltând criticile de nelegalitate recurenta- intimată a susţinut în esenţă următoarele:
- în mod greşit instanţa de fond a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de R.M.P., acesta neavând calitate procesuală activă;
- instanţa şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti pronunţându-se asupra unei cereri care, potrivit art. 16 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, a fost dată în competenţa Comisiei Centrale;
- instanţa a încălcat principiul disponibilităţii, recunoscut părţilor prin art. 129 C. proc. civ., obligaţia acesteia fiind aceea de a se pronunţa numai cu privire la obiectul acţiunii şi nu să se substituie autorităţilor locale şi să constate îndreptăţirea la măsuri reparatorii.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Referitor la critica privind calitatea procesuală activă a intervenientului R.M.P. urmează a constata că instanţele au făcut o aplicare corectă a legii.
Aşa după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, imobilul în litigiu a aparţinut antecesorilor contestatorilor şi intervenientului, iar prin declaraţia din 5 august 1969, privind partajul voluntar s-a statuat cu privire la construcţie, iar referitor la terenul în litigiu, (construcţie- casă) acesta a rămas în indiviziune.
Intervenientul în interes propriu a urmat procedura Legii nr. 10/2001, solicitând măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, în care sens a formulat notificarea înregistrată la nr. 14/N/2001.
Soluţionarea celor două notificări se aflau în faze diferite: cea a contestatorilor pe rolul instanţei iar cea a intervenientului în faza procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001.
În condiţiile în care prima instanţă fusese investită cu soluţionarea notificării nr. 15/N/2001, prin care contestatorii solicitau despăgubiri şi pentru cota de ½ a intervenientului din imobil construcţie, singura cale de a-şi apăra dreptul la măsuri reparatorii, era prin intermediul cererii de intervenţie în interes propriu.
Cererea de intervenţie în interes propriu şi a calităţii procesuale active a intervenientului este justificată şi de faptul că nu se pot acorda pentru unul şi acelaşi imobil, de două ori măsuri reparatorii.
Prin urmare, intervenientul are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001, deci are calitate procesuală activă, cum corect au apreciat ambele instanţe.
Este nefondată şi critica vizând depăşirea atribuţiunilor puterii judecătoreşti, atunci când a constatat că intervenientul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în litigiu.
În condiţiile în care instanţa a constatat dreptul intervenientului la măsuri reparatorii a stabilit şi întinderea acestui drept, astfel încât nu şi-a depăşit atribuţiunile puterii judecătoreşti.
Dispoziţiile art. 16 alin. (1) al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Aşadar, în raport cu cele expuse, recursul declarat de Primăria municipiului Craiova, va fi respins ca nefondat potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 57 din 1 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 774/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 7738/2006. Civil. Exequator (recunoasterea... → |
|---|
