ICCJ. Decizia nr. 7674/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7674
Dosar nr. 10091/3/2006
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă,
Din analiza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1058 din 14 octombrie 2006 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis cererea formulată de reclamanta N.S. în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Bucureşti prin Primarul General şi a obligat Primăria municipiului Bucureşti prin Primarul General să emită dispoziţia motivată privind restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 5681 mp situat în Bucureşti.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că potrivit prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea 10/2001 pârâta avea obligaţia să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată în termen de 60 zile de la înregistrarea notificării. A fost înlăturată susţinerea pârâtei potrivit căreia termenul a fost depăşit deoarece reclamanta nu a depus tot materialul probator. Această situaţie nu constituie un impediment pentru soluţionarea notificării în termenul legal.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta Primăria municipiului Bucureşti prin Primarul General invocând că termenul de 60 zile pentru emiterea dispoziţiei are două date de referinţă, respectiv, fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare, iar reclamanta nu a depus toate actele doveditoare ale calităţii de persoană îndreptăţită, respectiv istoricul de rol fiscal în original, situaţia juridică de la ICRAL şi copia legalizată a certificatului de moştenitor după defunctul S.M.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 178 din 21 martie 2007 a respins apelul reţinând că finalitatea reglementării termenului de 60 zile a fost aceea de a asigura soluţionarea procedurii administrative cu celeritate.
În speţă, persoana îndreptăţită nu a fost avertizată de necesitatea completării dosarului administrativ, astfel că aprecierea instanţei de fond asupra culpei apelantei pârâte în nesoluţionarea la timp a notificării a fost corect stabilită.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
- termenul de 60 de zile pentru emiterea dispoziţiei motivate începe să curgă fie din momentul depunerii notificării, fie de la data depunerii actelor doveditoare
- reclamanta nu a arătat care este data depunerii ultimului înscris şi nici nu au tăcut dovada existenţei unei astfel de precizări, context în care pârâta nu poate fi obligată să emită dispoziţia de restituire.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile şi de dispoziţiile legale aplicabile, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 25 alin. (1) după modificările aduse prin Legea nr. 247/2005, termenul de 60 de zile în care unitatea deţinătoare este obligată să emită Decizia/dispoziţia motivată începe să curgă de la data depunerii notificării sau de la data depunerii întregului set de acte doveditoare prevăzut de art. 22 din lege.
Legiuitorul a stabilit două date de referinţă pentru îndeplinirea acestei obligaţii, în ideea de a nu prejudicia persoanele îndreptăţite care nu au depus întregul material probator odată cu notificarea. Deşi, iniţial, nu s-a prevăzut nici o altă obligaţie, în sarcina unităţii deţinătoare sau a persoanei îndreptăţite, de a verifica suficienţa materialului probator al dreptului de proprietate şi a calităţii de moştenitor, Normele Metodologice aprobate prin HGnr. 498/2003, pct. 23.1, au instituit, pentru unitatea deţinătoare, obligaţia de a comunica în scris celeilalte părţi, în intervalul de 60 de zile, faptul că documentaţia este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.
În speţă, pârâta Primăria municipiului Bucureşti prin Primarul General nu şi-a îndeplinit această obligaţie, prejudiciind interesul legal al persoanei îndreptăţite.
În contextul prezentat, pârâta nu poate fi exonerată de obligaţia de a emite dispoziţia motivată întrucât scopul Legii 10/2001 este de a da posibilitatea efectivă persoanei îndreptăţite să beneficieze de măsurile pe care le prevede, iar pentru aceasta recurenta trebuie să răspundă la notificare.
Faţă de considerentele expuse, Curtea urmează a respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăriamunicipiului Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 178 din 21 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată astăzi 13 noiembrie 2007, în şedinţa publică.
| ← ICCJ. Decizia nr. 762/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 7551/2006. Civil → |
|---|
