ICCJ. Decizia nr. 7784/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. 8426 din 19 decembrie 2001 reclamanții G.I.A. și G.M. au chemat în judecată Institutul de Cercetare și Producție pentru Creșterea Bovinelor Balotești solicitând anularea deciziei nr. 2710 din 23 noiembrie2001 emisă de Consiliul Științific și de Administrație al Institutului, obligarea pârâtului la restituirea în natură a imobilului compus din teren și construcțiile nedemolate ce au constituit proprietatea lor și a autorului G.D.D. și obligarea la despăgubiri pentru construcțiile demolate; în subsidiar s-a solicitat ca, în cazul în care se dovedește edificarea unor construcții noi să se dispună obligarea pârâtului la restituirea terenului liber și a construcțiilor nedemolate și la plata de despăgubiri pentru construcțiile demolate și partea de teren ocupată de construcții noi.
în motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul cunoscut ca Ferma G. , compus din suprafața totală de 217 ha și construcții a fost preluat de Stat în mod abuziv în baza Legii nr. 187/1945 și Decretului nr. 83/1949, iar prin adresa nr. 2710/2001 li s-a respins solicitarea cu motivarea că petenții nu se încadrează în categoria persoanelor beneficiare ale măsurilor stipulate în Legea nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 51 din 20 ianuarie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a admis în parte acțiunea și a fost obligat pârâtul să facă reclamanților ofertă de restituire pentru echivalentul corespunzător valorii imobilului deținut, respingându-se ca neîntemeiate celelalte solicitări.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții sunt persoane îndreptățite la aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 și că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, impunându-se acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
împotriva sentinței pronunțată în cauză au declarat apel atât reclamanții cât și pârâtul.
Reclamanții au criticat hotărârea instanței de fond care nu s-a pronunțat asupra obiectului contestației formulate și s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut și că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1,art. 2,art. 9 și art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Apelantul pârât a susținut că sentința nu cuprinde considerentele de fapt și de drept care au fundamentat soluția pronunțată și din dispozitivul hotărârii nu rezultă ce ofertă trebuie înaintată și ce echivalent al bunului imobil trebuie avut în vedere.
Prin decizia civilă nr. 1201/A din 23 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârât. S-a admis apelul declarat de reclamanți, s-a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a fost admisă în parte contestația și a fost obligat pârâtul să facă ofertă de despăgubire prin echivalent pentru construcțiile preluate de stat și nedemolate, precum și pentru construcțiile preluate și demolate, situate în incinta fostei "Ferme G. ", astfel cum sunt menționate în raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză.
în motivarea acestei decizii s-au reținut, în esență, următoarele: referitor la apelul declarat de reclamanți, instanța de apel a apreciat că, în raport cu solicitarea particulară a petenților care creează limitele investirii, tribunalul a omis a stabili cadrul procesual din moment ce prin dispozitivul sentinței nu se precizează obiectul concret al obligației dispuse în sarcina intimatului cu privire la emiterea ofertei de despăgubiri prin echivalent. în acest sens se reține că așa cum este formulată notificarea ea vizează strict restituirea Fermei G. , astfel cum este identificat imobilul și prin expertizele efectuate în cauză, fermă deținută în prezent de I.C.D.B. Balotești, identificat în tarlaua 19 în suprafață de 4,5703 ha. Prin decizia nr. 85397 din 25 octombrie 2004 emisă de Agenția Domeniilor Statului se acordă în compensare reclamanților suprafața de 17 ha teren situat în extravilanul comunei Balotești, lot II, poziția 25, tarlaua 120. Această decizie a fost intabulată în cartea funciară conform încheierii nr. 25508 din 30 noiembrie2004 a Judecătoriei Buftea, Biroul C.F. Urmare emiterii acestei decizii, reclamanții și-au restrâns pretențiile, solicitând restituirea în natură a construcțiilor reprezentând Ferma G. sau acordarea de despăgubiri pentru valoarea lor și restituirea în natură a diferenței de teren aferentă. Față de decizia A.D.S., reține instanța de apel, nu mai poate fi avută în vedere solicitarea privind restituirea în natură a bunurilor respective, dispunându-se oferta de despăgubiri prin echivalent pentru aceste bunuri.
Soluția de respingere a apelului declarat de pârât a fost motivată în sensul că erorile care au stat la baza raționamentelor juridice ale instanței de fond nu au semnificația nemotivării hotărârii judecătorești ci eventual a motivării ei necorespunzătoare, iar pe de altă parte nu poate fi primită nici critica vizând lipsa dispozitivului sentinței, tribunalul stabilind în sarcina pârâtului obligația întocmirii ofertei de restituire prin echivalent.
Pârâtul a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în apel, solicitând modificarea acesteia precum și a sentinței pronunțată în cauză și, pe fond, să se dispună restituirea în natură a fermei G. (ferma vegetală 2).
în dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., se susține în principal că cererea intimaților-reclamanți formulată în apel de a se admite compensarea dispusă de A.D.S. prin decizia nr. 85397/2004 este inadmisibilă întrucât s-ar acorda reclamanților teren pe raza comunei Balotești cu toate că ferma este pe raza satului Săftica, că s-ar admite o îmbogățire fără justă cauză având în vedere valoarea terenului cedat, că s-au încălcat prevederile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. prin formularea unei noi cereri în apel, concluzionându-se că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății prin admiterea apelului și schimbarea naturii și înțelesului lămurit al apelului, decizia pronunțată fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Recursul este nefondat.
Nu se poate reține incidența în cauză a prevederilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., întrucât instanța de apel a interpretat corect actul juridic dedus judecății și nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, cum cere expres acest text de lege.
Dimpotrivă, instanța de apel a îndreptat omisiunile și reținerile eronate ale instanței de fond în acest sens, reținând în mod judicios actul juridic dedus judecății în raport cu solicitarea particulară a reclamanților. De altfel, este de observat că prin respectivul motiv de recurs, recurentul face confuzie între actul juridic dedus judecății și judecata în apel, instituții juridice diferite, cu regim juridic propriu.
Nu este fondat nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.; recurentul-pârât nu a precizat în mod concret în ce constă lipsa temeiului legal, iar pe de altă parte nu s-a constatat încălcarea dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., cum se susține.
Astfel, pe parcursul soluționării apelului, părțile de comun acord au solicitat amânarea judecății și chiar suspendarea pentru soluționarea pe cale amiabilă a litigiului.
După repunerea pe rol a cauzei, apelanții-reclamanți au solicitat continuarea judecății pentru soluționarea tuturor solicitărilor, respectiv a celor privitoare la restituirea în natură sau echivalent a construcțiilor ce reprezintă ferma G. .
O asemenea solicitare nu are caracterul unei cereri noi și nici nu a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., cum susține recurentul.
Respectiva solicitare se încadrează în dispozițiile art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., neavând caracterul unei cereri modificatoare, împrejurare reținută în mod corect și de instanța de apel.
După cum rezultă din redactarea motivelor de recurs criticile principale vizează decizia nr. 85397/2004, prin emiterea căreia susține recurentul, se acordă teren pe raza altei localități și se admite o îmbogățire fără justă cauză a reclamanților.
Această critică însă, excede cadrului procesual în cauză.
Astfel, prin acțiunea introductivă de instanță reclamanții au solicitat anularea deciziei nr. 2710 din 23 noiembrie2001 prin care Consiliul Stiințific și de Administrație al Institutului de Cercetare și Producție pentru Creșterea Bovinelor Balotești le-a respins notificarea, precum și restituirea în natură a imobilului compus din teren și construcțiile nedemolate ce au aparținut autorului lor și reclamanților, obligarea pârâtului la despăgubiri pentru construcțiile demolate sau, în cazul în care se va dovedi edificarea unor noi construcții, obligarea pârâtului la restituirea terenului liber și a construcțiilor nedemolate și la despăgubiri pentru construcțiile demolate și pentru partea de teren ocupată de construcții noi.
Pe parcursul judecății pârâtul a avut o atitudine constantă în sensul că nu poate dispune cu privire la imobilele solicitate, iar prin adresa nr. 1075 din 1 aprilie 2004 a transmis notificarea reclamanților Agenției Domeniilor Statului.
Prin decizia nr. 85397 din 25 octombrie 2004 emisă de această instituție se arată că imobilul solicitat de persoanele îndreptățite G. se află în patrimoniul Agenției Domeniilor Statului și în exploatarea Institutului de Cercetare și Producție pentru Creșterea Bovinelor Balotești. întrucât Institutul și Academia de Științe Agricole Silvice susțin faptul că pe terenul ce face obiectul notificării institutul deține investiții importante, necesare pentru desfășurarea activității de cercetare și producție s-a respins solicitarea petenților privind restituirea în natură a imobilului, construcții și teren ferma G. identificat în intravilanul comunei Balotești în Tarla 19, în suprafață de 4,5703 ha.
Pentru acest imobil s-a acordat petenților în compensare suprafața de 17 ha teren situat în extravilanul comunei Balotești, domeniul public al statului.
Această decizie nu a fost atacată în conformitate cu prevederile art. 24 actualmente art. 26, din Legea nr. 10/2001; ea a fost intabulată în cartea funciară prin încheierea nr. 25508 din 30 noiembrie2004 a Judecătoriei Buftea, Biroul de C.F.
Susținerile ulterioare ale recurentului că este de acord să restituie în natură fosta fermă G. , cu anularea implicită a deciziei nr. 85397/2004, sunt formulate într-un cadru nelegal, străin de cel al procesului de față și nu pot fi reținute ca temei al admisibilității recursului.
Față de toate considerentele expuse, înalta Curte a respins recursul declarat în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7920/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7834/2006. Civil → |
|---|
