ICCJ. Decizia nr. 7689/2006. Civil
| Comentarii |
|
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr. 1154 din 19 aprilie 2004 reclamantul S.L. a solicitat anularea dispoziției nr. 1190 din 22 martie 2004 emisă de Primarul municipiului Zalău, prin care i s-a respins notificarea privind restituirea, în condițiile Legii nr. 10/2001, a unui imobil, casă de locuit și teren.
în motivarea în fapt a cererii s-a arătat că imobilul respectiv a fost proprietatea mamei reclamantului, fiind preluat în mod abuziv de către stat, iar ulterior, sub amenințare, a fost semnat actul de donație în favoarea Statului Român.
S-a mai arătat că actul de donație a fost constatat nul absolut prin hotărâre judecătorească irevocabilă (sentința civilă nr. 3131 din 4 septembrie 2003 a Judecătoriei Zalău), hotărâre care în mod greșit nu a fost luată în considerare la momentul soluționării notificării.
Prin sentința civilă nr. 1195 din 21 iunie 2004 Tribunalul Sălaj a admis contestația, a anulat dispoziția atacată și a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru casa de locuit și grădina înscrise în C.F. Zalău nr.top 236, 538/a/1, 538/a/2 preluate abuziv de către stat, în condițiile art. 10 raportat la art. 33 din Legea nr. 10/2001.
La pronunțarea acestei soluții, tribunalul a avut în vedere faptul că reclamantul a transmis în termen notificarea, spre soluționare, Primăriei, ca aceasta a transmis-o în mod nejustificat, Prefecturii, care la rândul său l-a informat pe reclamant despre măsurile reparatorii ce i se cuvin și despre faptul că Primăria este entitatea competentă în soluționarea cererii.
S-a apreciat că această tergiversare în rezolvarea notificării nu este imputabilă reclamantului, iar faptul că hotărârea de constatare a nulității donației s-a depus peste termen nu este de natură să conducă la pierderea dreptului subiectiv al persoanei îndreptățite la reparații, câtă vreme legiuitorul nu a instituit termenul de depunere a documentelor justificative, ca pe unul de decădere.
împotriva sentinței a declarat apel Primarul municipiului Zalău, care a susținut că s-a apreciat în mod greșit asupra termenului reglementat de art. 22 din Legea nr. 10/2001, ca fiind unul de recomandare, în realitate natura acestuia fiind de decădere sau prescripție.
Apelul a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 2346/A/2004 a Curții de Apel Cluj.
în considerentele deciziei s-a reținut că termenul de depunere a documentației în susținerea notificării are caracterul unui termen de recomandare, nefiind prevăzută vreo sancțiune pentru situația contrară. în aceste condiții, prima instanță a stabilit în mod corect raporturile juridice dintre părți și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, referitoare la măsurile reparatorii.
Această decizie a fost atacată cu recurs de către apelantul-pârât, care a formulat critici de nelegalitate în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând următoarele:
- Respingerea notificării intimatului-reclamant s-a făcut pe considerentul că acesta nu a depus la dosar actele justificative, respectiv, hotărârea judecătorească prin care s-a constatat nulitatea donației făcute statului, înăuntrul termenului prevăzut de lege.
Aprecierea că termenul de depunere a actelor doveditoare este unul de recomandare este eronată, având în vedere că exprimarea legiuitorului este una imperativă și anume, "actele vor fi depuse în termen de cel mult 18 luni".
Termenele de recomandare presupun inexistența unei sancțiuni or, potrivit Normelor metodologice date în aplicarea Legii nr. 10/2001 (pct. 2.3 din H.G. nr. 498/2003), persoana îndreptățită are beneficiul legii numai dacă depune hotărârea de constatare a nulității donației până la data de 14 mai 2003. Aceasta înseamnă, per a contrario, că dacă nu a fost respectat termenul arătat, notificantul nu mai beneficiază de dispozițiile legii de reparație.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, susținând caracterul legal al soluțiilor pronunțate în cauză.
Recursul este nefondat.
Prin anularea dispoziției Primarului, de respingere a notificării, instanțele au ținut seama de faptul că reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și, fiind vorba de un imobil ce a constituit obiect al donației către stat, de faptul că s-a depus hotărârea de constatare a nulității acestei donații [conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001].
împrejurarea că respectiva hotărâre s-a depus după termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, în forma existentă la acel moment,, adică, după 14 mai 2003 (hotărârea fiind pronunțată de altfel, la 4 septembrie 2003), nu este de natură să atragă nelegalitatea soluției.
Instanțele sunt obligate să administreze în mod nemijlocit [art. 169 alin. (2) C. proc. civ.] probele necesare pentru soluționarea pricinilor ce le învestesc.
în speță, verificarea legalității dispoziției atacate nu se putea face numai raportat la actele depuse în faza procedurii prealabile, cu ignorarea probelor administrate în procedura judiciară.
Altminteri, ar însemna ca accesul la justiție, în condițiile împiedicării părții să propună și să administreze probe în susținerea pretențiilor, să nu fie efectiv, ci să aibă un caracter pur formal.
Faptul că art. 22 din Legea nr. 10/2001 (actualmente art. 23) instituie un termen pentru depunerea actelor justificative trebuie văzut în legătură cu faza procedurii prealabile.
Termenul este reglementat pentru asigurarea celerității în rezolvarea notificărilor de către unitățile deținătoare sau de alte entități competente.
Aceasta nu înseamnă însă că, depășindu-se faza procedurii prealabile, și recurgându-se la procedura judiciară, nu există posibilitatea pentru cel care se pretinde persoană îndreptățită, să demonstreze temeinicia dreptului său la a obține măsuri reparatorii.
Așadar, chiar dacă nerespectarea termenului de depunere a documentelor doveditoare a dus la respingerea notificării în faza prealabilă, decăderea din dreptul de a mai administra probe, aceasta fiind sancțiunea care intervine pentru nerespectarea unui termen procedural imperativ legat de probațiune, operează numai pentru această fază.
în fața instanței însă, judecata se desfășoară după normele de drept comun, ceea ce înseamnă posibilitatea de a propune și a aduce dovezi noi.
Drept urmare, în speță fiind dovedit faptul că imobilul a cărui restituire prin echivalent s-a solicitat a aparținut autoarei reclamantului și a făcut obiectul unei donații către stat, desființată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a procedat în mod corect la anularea dispoziției Primarului și la stabilirea dreptului la măsuri reparatorii al reclamantului.
Pentru aceste considerente, care vin să completeze pe cele ale instanței de apel, recursul a fost apreciat ca nefondat și a fost respins în consecință.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7693/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7686/2006. Civil → |
|---|
