ICCJ. Decizia nr. 7932/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 164 din 17 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, au fost admise excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților B.F. și B.Z., a lipsei calității procesuale pasive a pârâților Prefectura județului Cluj și Consiliul județean Cluj și a inadmisibilității cererii privind lăsarea în deplină proprietate a cotei de 1115/7332, au fost respinse excepțiile privitoare la inadmisibilitatea acțiunii pentru neparcurgerea fazei administrative, pentru lipsa notificării, pentru incidența legii fondului funciar și a lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta R.M., împotriva pârâtelor SC T. SA Cluj-Napoca și Universitatea Babeș Bolyai, a fost constatată preluarea abuzivă de către stat a cotei de 1115/7332 ce a aparținut defunctului B.F. din imobilul înscris în C.F. Cluj, nr. top 21432/10, teren în suprafață de 4 iugh și 932 stj.p., au fost obligate aceste pârâte să stabilească măsuri reparatorii prin echivalent pentru partea de imobil pe care o dețin, în favoarea reclamantei R.M., au fost respinse acțiunea formulată de reclamanții B.F. și B.Z., pentru lipsa calității procesuale active, acțiunea promovată de reclamanta R.M. împotriva pârâților Prefectura județului Cluj, Consiliul județean Cluj și Municipiul Cluj-Napoca, pentru lipsa calității procesuale pasive, capetele de cerere formulate de aceeași reclamantă împotriva pârâților Primarul municipiului Cluj Napoca, Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, Universitatea Babeș Bolyai, G.L. și K.V., privind lăsarea în deplină proprietate a cotei de 1115/7332 din imobil, ca inadmisibil, privind restituirea în natură a acestei cote și constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 140/1980 emisă de fostul Consiliu popular al județului Cluj, precum și constatarea dreptului de proprietate, ca nefondate și au fost obligate pârâtele SC T. SA și Universitatea Babeș Bolyai să-i plătească reclamantei R.M. câte 2.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței tribunalului a fost respins, prin decizia civilă nr. 1558 din 12 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în urma strămutării judecării cauzei de la Curtea de Apel Cluj, prin încheierea nr. 4804 din 24 iunie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă.
Prin aceeași decizie a fost admis apelul declarat de reclamanții B.F. și B.Z., a fost anulată, în parte, sentința tribunalului, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a acestora și a fost reținută cauza pentru rejudecare.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Iași a pronunțat decizia civilă nr. 1826 din 14 decembrie 2004, prin care a fost admisă, în parte și acțiunea formulată de reclamanții B.F. și B.Z., au fost obligate pârâtele SC T. SA Cluj-Napoca și Universitatea Babeș Bolyai să le stabilească și acestora măsuri reparatorii prin echivalent, alături de reclamanta R.M., respectiv, fiecare dintre pârâte, pentru partea de imobil pe care o deține și au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.
Totodată au fost respinse apelurile formulate de reclamanta R.M. și pârâtele SC T. SA Cluj-Napoca și Universitatea Babeș Bolyai împotriva aceleiași sentințe și au fost obligate aceste pârâte la plata sumei de câte 500.000 lei, față de reclamanții B.F. și B.Z..
împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs reclamanții R.M., B.F. și B.Z., precum și pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și SC T. SA Cluj-Napoca.
Reclamanții au susținut, în esență, prin recursul declarat, că se impunea admiterea în totalitate a apelului pe care l-au formulat împotriva sentinței, care trebuia modificată în sensul constatării nulității absolute a deciziei nr. 140/1980 și restituirii în natură a cotei de 1115/7332 din imobil, iar, în subsidiar, au solicitat casarea deciziei curții de apel și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Prin recursul său, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat lipsa calității sale procesuale pasive.
Pârâta SC T. SA Cluj-Napoca, motivându-și recursul a susținut, în esență, că instanța de fond și-a depășit limitele investirii sale prin acțiunea precizată, că a fost încălcat principiul contradictorialității părților, întrucât dreptul la măsuri reparatorii nu a fost pus în dezbaterea acestora și că au fost greșit aplicate prevederile Legii nr. 10/2001.
Recursurile sunt fondate.
Atât sentința tribunalului, cât și decizia curții de apel au fost pronunțate în contradictoriu și cu pârâtul G.L., care era decedat de la data de 4 noiembrie 1971, conform copiei certificatului de deces depus, ca înscris nou în recurs (fila 38), împrejurare ce nu a fost adusă la cunoștința instanțelor de fond și de apel.
Printre condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană fizică pentru a putea fi parte într-un proces este și aceea de a avea capacitate procesuală de folosință, care începe de la nașterea ei și încetează odată cu moartea acesteia, conform art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954.
Or, procesul s-a purtat, atât la instanța de fond, cât și la cea de apel în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință, ceea ce atrage nulitatea hotărârilor pronunțate.
în consecință, recursurile au fost admise, conform art. 313 C. proc. civ., au fost casate decizia curții de apel, sentința primei instanțe și a fost trimisă cauza, spre rejudecare, Tribunalului Iași, devenit instanță de fond competentă, în urma strămutării dosarului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7841/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7920/2006. Civil → |
|---|
