ICCJ. Decizia nr. 8427/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8427
Dosar nr. 2314/1/2006
Şedinţa publică din 23 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 1964 din 31 mai 2004, emisă de Primarul municipiului Sighetu Marmaţiei a fost respinsă notificarea prin care S.R.S. a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri, privind imobilul situat în municipiul Sighetu Marmaţiei, cu motivarea că nu a fost făcută dovada dreptului de proprietate.
Contestaţia formulată de succesorii petentei, S.S. şi S.Sh., împotriva acestei dispoziţii, a fost respinsă prin sentinţa nr. 964 din 28 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia civilă, reţinându-se că aceştia nu au făcut dovada calităţii de moştenitori ai foştilor proprietari, M.M.S. şi H.F.F., înscrişi în C.F. Sighetu Marmaţiei, top 2112/3, în baza încheierii din 10 ianuarie 1940.
Apelul declarat de contestatori împotriva sentinţei Tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 877/A din 19 decembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Împotriva susmenţionatei decizii au declarat recurs contestatorii, încadrându-l în prevederile art. 304 pct.7 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că au făcut dovada calităţii de succesori, fiind moştenitori colaterali, respectiv nepoţi de frate ai proprietarului tabular, că imobilul a fost trecut abuziv în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 111/1951, că neconcordanţele privind numele existente în actele de stare civilă sunt lipsite de relevanţă şi că părinţii contestatorilor au locuit în imobil în perioada 1945-1962, acceptând astfel tacit succesiunea proprietarului tabular.
Recursul este nefondat.
Astfel cum rezultă din copia extrasului C.F. Sighetu Marmaţiei, nr. top 2112/3, imobilul a fost proprietatea numiţilor M.M.S. şi a soţiei acestuia H.F.F. şi a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 111/1951, prin sentinţa civilă nr. 1176/1970.
În continuare însă, în cartea funciară sunt înscrişi în calitate de proprietari, V.I., V.G. şi V.I.I.I., asupra construcţiilor, cu titlu de cumpărare şi moştenire.
Din extrasul de carte funciară rezultă, pe de o parte, că nu numai pretinsul autor al contestatorilor a avut calitatea de proprietar, ci şi soţia acestuia, în momentul trecerii imobilului în proprietatea statului, iar pe de altă parte că, ulterior au dobândit calitatea de proprietari alte persoane (fila 29 dosar fond).
Din copiile certificatelor de naştere ale pretinşilor autori ai contestatorilor, respectiv S.M. şi S.M.M. există neconcordanţe cu privire la numele şi prenumele părinţilor acestora.
În atare situaţie se constată că în mod corect au stabilit instanţele că nu a fost făcută de către contestatori dovada calităţii de „persoane îndreptăţite", în sensul prevederilor art. 3 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
În consecinţă, conform art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii S.S. şi S.Sh. împotriva deciziei nr.877/A din 19 decembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8458/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 842/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
