ICCJ. Decizia nr. 851/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 851.
Dosar nr. 33195/2/200.
Şedinţa publică din 25 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La 26 octombrie 2004, reclamantul M.I. a contestat legalitatea deciziei nr. 361 emisă la 13 septembrie 2004 de S.N.P P. SA Bucureşti, prin care s-a respins cererea privind restituirea în natură sau acordarea echivalentului bănesc pentru suprafaţa de 3203 mp estimată la 300.000.000, lei cu motivarea că imobilul nu intră sub incidenţa Legii 10/2001 şi că nu au fost depuse actele doveditoare prevăzute de art. 22 din aceeaşi lege.
A arătat că terenul a fost preluat abuziv de la tatăl său I.C.M., prin Decretul de expropriere nr. 338/1958.
A solicitat anularea deciziei menţionate şi restituirea în natură sau prin echivalent bănesc a imobilului.
Prin sentinţa nr .79 din 1 februarie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins contestaţia cu motivarea că terenul nu face obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001 fiind situat în extravilanul oraşului Moineşti, iar cu privire la calitatea de persoană îndreptăţită, s-a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada că este unicul moştenitor al autorului M.C.I., care a dobândit terenul în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 879 din 11 noiembrie 1946.
Împotriva hotărârii Tribunalului a declarat apel contestatorul M.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât, în mod greşit a reţinut instanţa de fond că, regimul juridic al terenului a fost reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere şi că succesiunea defunctului M.C.I. a fost dezbătută, iar prin sentinţa civilă nr. 2343/1997 prin care s-a soluţionat partajul succesoral s-a stabilit calitatea de proprietar al reclamantului.
Prin Decizia nr. 75/A din 23 februarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul, păstrând soluţia şi motivarea primei instanţe.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs contestatorul criticând-o sub aspectul greşitei aprecieri a regimului juridic al imobilului, în sensul că în mod eronat, aceasta nu ar intra sub incidenţa Legii nr. 10/2001 şi că, reclamantul are calitatea de persoană îndreptăţită în raport cu actele doveditoare ale dreptului de proprietate, încadrând motivele de recurs în cele prevăzute de art. 304 pct. 8-9 C. proc. civ.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce succed:
În stabilirea raportului juridic dedus judecăţii este de arătat că instanţele au reţinut greşit că terenul în suprafaţă de 3.203 mp este situat în extravilanul localităţii Moineşti şi că regimul juridic al acestuia este cel stabilit de Legea nr. 18/1991 respectiv Legea 1/2000.
Prin sintagma „imobile nerestituite" cuprinsă în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 legiuitorul a înţeles să confere domeniului de reglementare al legii şi un caracter de complinire, în raport cu celelalte acte normative reparatorii în materie imobiliară, inclusiv din fondul funciar, în sensul că se referă şi la acele terenuri din intravilanul localităţilor, care, până la intrarea ei în vigoare, la 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral celor îndreptăţiţi.
În speţă, reclamantul a solicitat restituirea terenului în suprafaţă totală de 3.023 mp, preluat abuziv de la autorul I.C.M., în baza Decretului de expropriere nr. 338/1959.
De altfel, prin procesul-verbal aflat la fila 66 dosar 2539/2004 la pct. 2 al Tribunalului Bucureşti s-a reţinut că terenul este situat la limita intravilanului oraşului Moineşti între DJ Moineşti-Bacău, şi că suprafaţa de 3.203 mp teren a fost expropriată, fiind ocupată de depozitul central de ţiţei Baloteşti.
În conţinutul aceluiaşi proces-verbal nr. 12780 din 12 noiembrie 2002 se reţine că terenul mai sus descris este plan şi este situat în extravilanul oraşului Moineşti.
Actul de vânzare-cumpărare din 11 decembrie 1941 prin care C.I.L.M. a dobândit imobilul, îl identifică ca având o „ întindere de 100 prăjini sau 17.900 mp ", aflaţi în cuprinsul comunei Moineşti, la locul numit „ Alboteşti ", megieşit cu Şoseaua Judeţeană Moineşti-Bacău.
Având în vedere că instanţele s-au preocupat de aspectele formale şi au dat o interpretare greşită prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea 10/2001 se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi reluarea judecăţii la instanţa de fond, deoarece terenul în litigiu nu a fost corect individualizat sub aspectul regimului său juridic.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de trimitere are a examina dacă terenul este sau nu situat în intravilanul localităţii Moineşti şi va administra dovezi referitoare la modalitatea în care imobilul a trecut în proprietatea statului.
Totodată se va ordona (administra) o expertiză tehnică de specialitate pentru identificarea nemişcătorului şi pentru a se stabili cu exactitate dacă acesta este sau nu ocupat de obiective de interes public, urmând a răspunde şi celorlalte critici în raport de susţinerile şi dovezile ce se vor administra.
Concluzionând, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 313 C. proc. civ., va casa hotărârile pronunţate şi va trimite cauza spre rejudecare, Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul M.I.
Casează Decizia nr. 75/A din 23 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, precum şi sentinţa civilă nr. 79 din 1 februarie 2005 a Tribunalului Bucureşti şi trimite cauza pentru rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8561/2006. Civil. Conflict de muncă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 843/2006. Civil → |
|---|
