ICCJ. Decizia nr. 843/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 843.

Dosar nr. 7041/1/2006

Şedinţa publică din 23 octombrie 2006

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 10 martie 2004, L.F. a solicitat, în baza Legii nr.1 0/2001 şi în contradictoriu cu Primăria oraşului Lipova, obligarea pârâtei la a-l despăgubi, conform solicitării din notificare, pentru terenul în suprafaţă de circa 2.000 mp, care i-a fost expropriat în anul în care a fost construit digul care apără oraşul Lipova de inundaţii. A arătat că a formulat notificare prin intermediul executorului judecătoresc, însă prin dispoziţia nr. 787 din 18 decembrie 2003, Primarul oraşului Lipova i-a respins cererea, deşi în perioada 1963-2000 a fost proprietar de bună-credinţă.

Tribunalul Arad, secţia civilă, prin sentinţa nr. 607 din 13 octombrie 2004 a respins cererea reclamantului împotriva pârâtei Primăria oraşului Lipova pentru predare teren în chirie.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că L.F. a adresat Primăriei oraşului Lipova o notificare, înregistrată sub nr. 160 din 3 august 2001, prin care a solicitat predarea unei suprafeţe de teren de 2.000 mp în locul celei preluate abuziv, pe care a evaluat-o la 15.000 dolari SUA, cerere respinsă prin dispoziţia nr. 687 din 18 decembrie 2003, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada că a fost proprietarul terenului şi nici că terenul a fost preluat de Statul Român. Tribunalul a constatat însă că s-a făcut dovada preluării abuzive a terenului, întrucât prin raportul de expertiză s-a demonstrat că terenul pe care reclamantul îl are de la proprietara tabulară B.I., în suprafaţă de 3.592 mp, evidenţiat în C.F. Lipova sub nr.top.128/a/2 a fost ocupat parţial de construcţia digului executat în perioada 1978-1979. Expertul a constatat că pentru ocuparea terenului cu digul de apărare nu s-a întocmit nici un fel de documentaţie de preluare a terenului şi de despăgubire a foştilor proprietari. S-a reţinut totodată de către tribunal că reclamantul nu a făcut dovada că era proprietarul terenului la data deposedării, arătându-se că acesta a devenit proprietar tabular al imobilului în anul 2000, în urma unui proces de uzucapiune. Faptul că anterior şi terenul ocupat de dig a fost stăpânit de către L.F. rămâne fără efect, deoarece dobândirea proprietăţii pentru porţiunea respectivă nu putea avea loc pe calea uzucapiunii, reclamantul neputând prescrie în anul 2000 terenul pe care-l pierduse cu peste 20 de ani în urmă.

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 69 A din 23 februarie 2006, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.

Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că la data preluării imobilului în litigiu de către Statul Român reclamantul nu a avut calitatea de proprietar tabular al acestuia, motiv pentru care cererea sa de acordare de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 nu este admisibilă, ţinând cont de dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) din lege. S-a arătat că în regimul de proprietate al cărţii funciare, în care se situează litigiul, proprietatea se dobândeşte, potrivit dispoziţiilor Decretului-lege nr. 115/1938, prin înscrierea în cartea funciară.

Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamantul, arătând că a încheiat cu B.I. un contract de vânzare-cumpărare, în condiţiile Codului civil, act care trebuie recunoscut chiar dacă nu este autentificat şi deşi, la data deposedării, proprietară tabulară figura vânzătoarea.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Potrivit extrasului de carte funciară existent la fila 8 a dosarului nr. 1561/2004 al Tribunalului Arad, secţia civilă, la data de 16 noiembrie 1994, proprietar tabular al suprafeţei de 3.593 mp grădină, nr.top 128/a/2, figura ca fiind B.I.

La data de 2 aprilie 1963, B.I. şi reclamantul L.F. au încheiat un contract de vânzare-cumpărare asupra suprafeţei de teren despre care s-a făcut vorbire. Actul încheiat între părţi nu a fost însă autentificat, în cuprinsul acestuia specificându-se că se va întocmi contractul legal la data când se va aproba şi elibera autorizaţia de înstrăinare.

Lucrările pentru construirea digului de protecţie a oraşului Lipova au fost efectuate în perioada 1978-1979, dată la care, după cum s-a arătat, reclamantul nu avea intabulat dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu, proprietară tabulară figurând, chiar şi în anul 1994, vânzătoarea B.I.

Se reţine, prin prisma celor despre care s-a făcut vorbire, că între reclamant şi proprietara tabulară a terenului în litigiu s-a încheiat un act sub semnătură privată, prin care nu s-a transmis dreptul de proprietate, în acest context apărând ca fiind fără relevanţă faptul că în anul 2000 s-a pronunţat o hotărâre judecătorească prin care s-a constatat că L.F. a devenit proprietarul terenului prin uzucapiune. Astfel, în regimul de proprietate de carte funciară în vigoare la data încheierii actului sub semnătură privată, în care se situează prezentul litigiu, dreptul real, ca drept opozabil faţă de terţi, nu ia fiinţă decât prin înscrierea în cartea funciară. Efectele pe care le produce actul juridic prin care proprietarul transmite proprietatea, înainte de înscrierea în cartea funciară, se produc ca unele ce rezultă din raportul juridic personal şi nu conferă cumpărătorului decât un drept personal faţă de cel care a consimţit la înstrăinare.

Pentru cele ce preced, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul L.F. împotriva deciziei nr. 69 A din 23 februarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2006.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 843/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs