ICCJ. Decizia nr. 8793/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1096 din 28 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții T.J. și T.E., prin mandatar C.M., împotriva pârâtei comuna Valdimirescu reprezentată prin Primar. A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 980.535.212 lei despăgubiri după compensare, anulând dispozițiile 513 și 514 din 9 noiembrie 2004.
în motivarea sentinței s-a reținut că imobilul construcție a aparținut antecesorilor reclamanților, a fost preluat conform Decretului nr. 223/1974, acordându-se despăgubiri de 20.000 lei pentru construcții iar terenul a fost preluat conform Legii nr. 59/1974.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor s-a avut în vedere valoarea de circulație stabilită prin expertiză, din care a fost scăzută valoarea actualizată a despăgubirilor primite.
Apelul formulat de către pârâta Primăria comunei Vladimirescu, prin Primar, împotriva sentinței primei instanțe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 95 A din 20 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.
în motivarea deciziei s-a reținut că imobilul a fost preluat abuziv de către stat în baza Decretului 223/1974 iar valoarea actualizată a fost stabilită prin expertiza efectuată în dosar.
Faptul că primăria are obligația de a transmite prefecturii cuantumul despăgubirii la care a fost obligată pentru ca în baza art. 36 din Legea 10/2001 să poată fi ordonate plățile, este un aspect ce ține de activitatea primăriei.
împotriva deciziei de apel a declarat recurs pârâta-apelantă criticând-o pentru următoarele motive ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
Cu referire la dispozițiile art. 1 alin. (3) și art. 21 alin. (4) din Legea 10/2001 se invocă faptul că în mod greșit a fost obligată la plata despăgubirilor întrucât putea fi obligată numai să emită o nouă dispoziție pentru acordarea de despăgubiri.
Potrivit art. 2 din Titlul VII din Legea 247/2005 plata despăgubirilor se face nu de către recurentă ci din Fondul "Proprietatea" potrivit dispozițiilor acestei legi speciale.
Recursul este fondat.
în ceea ce privește modalitatea de acordare a despăgubirilor către reclamanți pentru imobilul preluat în mod abuziv de către stat, s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, la data soluționării cauzei atât în primă instanță cât și în apel, Legea nr. 10/2001 a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 fiind abrogate dispozițiile legale care confereau competență prefecturilor de centralizare a dispozițiilor și notificărilor care vizau acordarea de despăgubiri sub formă de echivalent bănesc.
Prin Legea nr. 247/2005 Titlul VII s-a prevăzut o procedură specială de acordare a despăgubirilor prin echivalent pentru imobilele preluate în mod abuziv de către stat și care fac obiectul Legii 10/2001.
Astfel, în urma modificărilor legislative intervenite prin Titlul VII al Legii 247/2005, în vederea asigurării resurselor financiare necesare acordării de despăgubiri se înființează Fondul Proprietatea iar procedura și regulile de urmat pentru stabilirea și acordarea despăgubirilor sunt prevăzute în această lege specială.
Prin urmare, nu recurentei-pârâte îi revine competența să acorde despăgubirile la care a fost obligată în cauză ci aceste despăgubiri a căror valoare nu a fost contestată urmează să se acorde conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Constatând, prin urmare, că recursul formulat este fondat, Curtea a făcut aplicarea și a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și a modificat decizia recurată în sensul admiterii apelului declarat de aceeași parte împotriva sentinței primei instanțe.
Urmare admiterii apelului, pentru aceleași considerente și cu aplicarea art. 296 C. proc. civ., a fost schimbată în parte sentința în sensul că s-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de 980.535,212 lei, după compensare, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu păstrarea celorlalte dispoziții ale sentinței.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9045/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8549/2006. Civil → |
|---|
