ICCJ. Decizia nr. 9121/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin contestația înregistrată sub nr. 2674/2003 pe rolul Tribunalului Mureș, reclamanta G.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Sighișoara, Primăria municipiului Sighișoara și Prefectura județului Mureș completarea dispoziției nr. 147 din 10 februarie 2003 emisă de primul pârât în temeiul Legii nr. 10/2001, în sensul restituirii în natură și a suprafeței de 100 mp teren pentru care s-a acordat drept de folosință pe durata existenței construcțiilor familiei S.A. și S.F., iar în situația în care nu este posibilă restituirea în natură să se stabilească despăgubiri bănești la valoarea reală de circulație a acestui teren.
în motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a depus notificare pentru restituirea în natură a imobilului situat în Sighișoara, înscris în C.F. Sighișoara, nr. top 3427/7/a, 3428/1 și 3429/1/a, format din construcții și teren în suprafață de 583 și că, prin dispoziția atacată s-a dispus restituirea în natură a construcțiilor și a suprafeței de 483 mp teren, nefiind soluționată situația diferenței de 100 mp teren.
Pe parcursul judecării cauzei, Primarul municipiului Sighișoara a emis dispoziția nr. 702 din 2 octombrie 2003, prin care a dispus modificarea și completarea art. 1 din dispoziția nr. 147/2003, aprobând restituirea în natură a suprafeței de 583 mp.
Dosarul nr. 7502/2003 în care reclamanta a formulat contestație împotriva celei de-a doua dispoziții a fost conexat la dosarul nr. 2674/2003.
Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 679 din 16 iunie 2004, a admis în parte contestația formulată în contradictoriu cu Primarul municipiului Sighișoara, a modificat art.1 din dispozițiile nr. 147 și 702/2003 în sensul aprobării restituirii în natură a întregului teren înscris în C.F. nr. top 3427/7/a, 3428/1, 3429/1/a, cu excepția parcelei de 100 mp teren atribuită familiei Stoica în temeiul Legii nr. 18/1991, pentru care a stabilit dreptul reclamantei la măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești evaluate la 47.549.242 lei prin raportul de expertiză efectuat de expertul inginer M.M.
Sentința a rămas definitivă prin respingerea ce nefondat a apelului declarat de Primarul municipiului Sighișoara, potrivit deciziei civile nr. 1037/A din 7 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, în dosarul nr. 1799/2004/C.
Pentru a adopta această soluție, instanțele au reținut următoarele:
Prin notificare, reclamanta a solicitat restituirea în natură a întregului imobil înscris în C.F. Sighișoara și a anexat la notificare o copie fidelă a cărții funciare, din cuprinsul căreia rezultă că în foaia A este menționată suprafața de 583 mp teren, proprietarii tabulari ai întregului imobil la data preluării abuzive de către stat fiind autorii reclamantei.
Prima dispoziție a fost emisă pentru o suprafață de 483 mp teren și corpul B de clădire.
Prin dispoziția nr. 702/2003 (contestația împotriva acesteia formând obiectul dosarului conexat) s-a dispus restituirea către reclamantă a suprafeței de 583 mp.
Cu ocazia demersurilor efectuate pentru intabularea în C.F. a dreptului de proprietate reconstituit, reclamanta a constat că s-a procedat la rectificarea suprafeței de teren de la 583 mp la 754 mp, motiv pentru care a contestat dispoziția nr. 702/2003.
Prima instanță a constatat că, după înregistrarea notificării de către reclamantă, s-a rectificat suprafața în foaia A a cărții funciare, că potrivit înscrisurilor actuale reclamanta este proprietara tabulară a corpului B de clădire și a suprafeței de 583 mp teren, numiții S.A. și S.F. sunt proprietarii corpului A de clădire și a suprafeței de 100 mp teren și că în foaia B a cărții funciare a mai rămas intabulat Statul Român pe o suprafață de 71 mp teren, concluzionând că nici în urma emiterii dispoziției nr. 702/2003, prin care s-a modificat și completat dispoziția nr. 147/2003, reclamantei nu i s-a restituit întregul teren liber.
Motivul de apel invocat de pârât, în sensul că reclamantei i s-a restituit în natură exact suprafața de teren solicitată prin notificare, a fost înlăturat de Curtea de Apel Târgu Mureș, cu motivarea că în notificare au fost indicate numărul cărții funciare și numerele de top fără să fie menționată vreo suprafață de teren, că antecesorii reclamantei au fost deposedați de imobilul înscris în C.F. Sighișoara, cu suprafața reală, fiind irelevantă suprafața înscrisă în C.F., cunoscut fiind faptul că C.F. nu garantează suprafața ci numai proprietatea și că, în această situație, reclamantei trebuia să i se restituie întreaga suprafață de teren liberă, exceptând suprafața de 100 mp teren, atribuită în mod legal familiei Stoica, pentru care reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești.
împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs comun Primarul Municipiului Sighișoara și Primăria Municipiului Sighișoara, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 11 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
în urma notificării nr. 58/2001, prin dispoziția nr. 147/2003 s-a dispus restituirea în natură a corpului B din imobilul situat în Sighișoara, cu teren aferent de 483 mp.
Urmare a contestației reclamantei, s-a reanalizat notificarea acesteia și s-a constatat că: "Din măsurătorile efectuate precum și din fișele cadastrale (_) rezultă cu 171 mp mai mult decât suprafața înscrisă în C.F.(_)", situație în care recurentul a modificat și completat dispoziția contestată, dispunând restituirea a 583 mp teren "așa cum rezultă din înscrisurile de C.F.".
Este netemeinică solicitarea intimatei reclamante privind restituirea în natură a 654 mp teren, atâta timp cât acesteia i s-a restituit ceea ce a cerut prin notificare, respectiv terenul de 583 mp.
"Nu poate fi primită motivarea instanței de apel", potrivit căreia, în urma comparării copiei fidele de C.F. anexată la notificare, cu cea emisă în luna aprilie 2004, se constată că după înregistrarea notificării s-a procedat la o rectificare a suprafeței de teren, iar la B5 din C.F. Statul Român deține o suprafață de 71 mp nerestituită reclamantei. "Susținerea nu poate fi primită, deoarece notificarea reclamantei a fost soluționată pe baza actelor depuse de aceasta mai exact a C.F., iar la data soluționării notificării, în C.F. exista înscrisă doar suprafața de 583 mp.".
în privința acordării de despăgubiri pentru suprafața de 100 mp dobândită de S.A., soluția instanței este "neîntemeiată" atâta timp cât intimatei i s-a restituit exact suprafața de 583 mp teren de care au fost deposedați antecesorii ei.
La data de 18 aprilie 2006 a fost depusă o cerere de intervenție accesorie, în interesul recurenților de către S.F., prin mandatar S.D., cerere admisă în principiu, conform dispozițiilor art. 51 C. proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prima critică invocată prin motivele de recurs se încadrează în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. (plus petita), caz ce nu este însă incident în cauză.
în cuprinsul notificării depuse de intimata reclamantă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, contrar afirmației recurenților, imobilul teren preluat abuziv din patrimoniul antecesorilor acesteia nu este individualizat prin indicarea suprafeței de 583 mp, ci prin indicarea numărului C.F. și a numerelor topografice ale celor trei parcele, 3427/7/a, 3428/1, 3429/1/a.
Este necontestat în prezenta cauză că întregul imobil înscris în C.F. Sighișoara a fost preluat de stat în anul 1950, respectiv toate cele trei parcele solicitate de reclamantă prin notificare, a căror suprafață reală rezultată în urma măsurătorilor efectuate este de 754 mp astfel cum rezultă și din extrasul de carte funciară eliberat la data de 11 noiembrie 2003 (fila 4 dosar nr. 7502/2003).
Sub acest aspect, soluția instanțelor anterioare, în sensul că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru întregul imobil preluat din patrimoniul autorilor săi este corectă, iar obligația unității deținătoare de a efectua măsurători pentru determinarea suprafețelor de teren preluate de stat în mod abuziv este evidentă, în condițiile în care, conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001 sunt supuse restituirii în natură, construcțiile care nu au fost legal înstrăinate unor terțe persoane precum și terenurile care, în accepțiunea legii sunt libere (libere de construcții, neafectate de servituți legale și alte amenajări de utilitate publică).
Or, stabilirea cu exactitate a situației de fapt, respectiv a limitelor în care este posibilă restituirea în natură a imobilelor solicitate, presupune efectuarea de măsurători în cadrul cărora să se determine și suprafața reală a terenurilor înscrise în cartea funciară pe numele persoanelor îndreptățite sau a autorilor lor, înscrisurile garantând întinderea dreptului de proprietate numai în raport cu numărul topografic al parcelelor, nu și cu suprafețele menționate în cartea funciară.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 (act normativ ce nu era în vigoare la data pronunțării hotărârii recurate și a redactării motivelor de recurs):
"(_) pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică (_) măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent".
Din raportul de expertiză topometrică întocmit de expert M.M. rezultă că din totalul de 754 mp (suprafața parcelelor cu nr. top. 3427/7/a, 3428/1, 3429/1/a ) o parte se află în "zona de protecție" a liniilor C.F.R, precum și faptul că locuința familiei Stoica ocupă o suprafață mai mare de teren decât cea de 100 mp, atribuită acestei familii în proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
Tribunalul Mureș, admițând contestația, a dispus restituire în natură a întregului teren înscris în C.F., nr. top. menționate, cu excepția parcelei de 100 mp atribuită familiei S., deși parte din teren se află (pe latura estică) la o distanță de mai puțin de 20 m de axul căii ferate.
Conform art. 25 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 12/1998, aprobată prin Legea nr. 88/1999, zona de siguranță a infrastructurii feroviare publice cuprinde fâșiile de teren, în limită de 20 m. fiecare, situate de o parte și de alta a axei căii ferate, reprezentând amenajări de utilitate publică națională, situație în care nu sunt supuse restituirii în natură în temeiul Legii nr. 10/2001,art. 10 alin. (3).
Pentru determinarea cu precizie a suprafeței din terenul proprietatea antecesorilor reclamantei, care reprezintă zonă de siguranță a căii ferate și deducerea acesteia din terenul restituit în natură prin sentința primei instanțe, este necesară completarea raportului de expertiză.
De asemenea, în măsura în care construcția (corpul A de clădire) proprietatea numiților S.A. și S.F. este o construcție nouă sau a fost extinsă în continuarea corpului A preluat de la autorii reclamantei, iar extinderea s-a realizat fie anterior anului 1990, fie după data de 1 ianuarie 1990, cu autorizație de construire, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată în 2005, tot terenul pe care este amplasată construcția este exceptată de la restituirea în natură și nu numai suprafața de 100 mp în limita căreia li s-a eliberat titlul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
Lămurirea acestei situații de fapt presupune suplimentarea probatoriului administrat în fazele procesuale anterioare.
Pentru considerentele prezentate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (3) și a dispozițiilor art. 313-314 C. proc. civ., Curtea a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Ca o consecință a admiterii recursului, a fost admisă și cererea de intervenție accesorie.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9119/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8990/2006. Civil → |
|---|
