ICCJ. Decizia nr. 885/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 885.
Dosar nr. 8259/1/200.
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15 iunie 2005 la Tribunalul Gorj, reclamanta M.F. a chemat în judecată pe pârâţii: Inspectoratul de Poliţie al judeţului Gorj şi Ministerul Administraţiei şi Internelor solicitând obligarea acestora la plata sumei de 2.200.000.000 lei reprezentând chiria aferentă perioadei iunie 2002-iunie 2005.
Fiind astfel învestit, Tribunalul Gorj, prin sentinţa civilă nr. 680 din 23 decembrie 2005, a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâtul Inspectoratul de Poliţie al judeţului Gorj la plata către reclamantă a sumei de 1.936.754.064 lei şi a respins acţiunea faţă de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia şi l-a obligat pe primul pârât la 8 milioane lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Prin Decizia civilă nr. 319 din 12 aprilie 2006, Curtea de Apel Craiova, a anulat ca netimbrat apelul formulat de pârâtul Inspectoratul de Poliţie al judeţului Gorj împotriva hotărârii pronunţată de tribunal.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliţie al judeţului Gorj înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, sub nr. 8259/1/2006.
La data de 27 octombrie 2006, din oficiu, Înalta Curte a invocat excepţia de ordine publică a necompetenţei materiale conform dispoziţiilor art. II alin. (1) din Legea nr. 219/2005, raportate la art. 1 pct. 1 şi art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2005.
Asupra excepţiei de ordine publică invocată, se constată următoarele:
Legea nr. 219 din 5 iulie 2005, intrată în vigoare în timp ce pricina se afla pe rolul Tribunalului Gorj, a modificat dispoziţiile C. proc. civ. referitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti, reinstituind principiul ierarhiei acestora în soluţionarea căilor de atac, în sensul că judecarea apelului şi a recursului aparţine instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea supusă controlului.
Conform art. II alin. (1) din Legea nr. 219/2005 „procesele în curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor legal investite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii".
Alineatul (2) al aceluiaşi articol prevede că: „apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale".
Prin sintagma „potrivit acestei legi", legiuitorul a avut în vedere atât dispoziţiile procedurale privind instanţa competentă să soluţioneze căile de atac, dar şi dispoziţiile de competenţă materială determinate de valoarea obiectului litigiului.
Astfel, conform art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., (aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005) tribunalele judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei ... , iar conform art. 1 pct. 1 din acelaşi cod, judecătoriile judecă în primă instanţă, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altei instanţe (adică litigiile al căror obiect are o valoare sub 5 miliarde lei).
Cum, în speţă, Legea nr. 219 din 5 iulie 2005 era în vigoare la data de 23 decembrie 2005 când Tribunalul Gorj a soluţionat cauza în primă instanţă, iar valoarea obiectului litigiului este mai mică de 5 miliarde lei (respectiv 2.200.000.000 lei), în conformitate cu prevederile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., raportate la art. 2 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, modificate prin Legea nr. 219/2005, judecătoria era competentă material să soluţioneze cauza în primă instanţă şi nu tribunalul.
Cum prevederile legale menţionate, aşa cum ele au fost statornicite prin Legea nr. 219/2005, sunt de imediată aplicare şi de la care nu se poate deroga şi cum în speţă, Tribunalul Gorj a judecat în mod greşit pricina în primă instanţă, iar Curtea de Apel Craiova a judecat în mod greşit apelul, recursul declarat în cauză urmează a fi admis conform art. 312 alin. (6) raportat la art. 304 pct. 3 C. proc. civ., se vor casa atât Decizia cât şi sentinţa şi se va trimite pricina spre competentă soluţionare în primă instanţă Judecătoriei Târgu Jiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliţiei al Judeţului Gorj împotriva deciziei civile nr. 319 din 12 aprilie 2006 a Curţii de Apel Craiova.
Casează atât Decizia atacată cât şi sentinţa civilă nr. 680 din 23 decembrie 2005 a Tribunalului Gorj.
Trimite cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă la Judecătoria Târgu Jiu.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8856/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8885/2006. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
