ICCJ. Decizia nr. 8856/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8856
Dosar nr. 2043/1/2006
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 7 octombrie 2002, reclamanta C.D.M. a chemat în judecată pe pârâta: SC H. SA Târgu Jiu solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, aceasta să fie obligată să o despăgubească, conform Legii nr. 10/2001, pentru terenul de 20.000 mp şi construcţie situate în punctul „Cerna Gura lui Ivan".
Ulterior, la termenul de judecată de la 13 noiembrie 2002, a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă SC H. SA Bucureşti, întrucât pârâta sucursala H. Târgu Jiu nu are personalitate juridică (fila 43 dosar fond).
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că tatăl său, C.N.D., a avut în proprietate un teren în suprafaţă de 20.000 mp (pe care s-au aflat o construcţie alcătuită din 2 camere şi dependinţe, 2 grajduri şi 2 coteţe) terenuri arabile şi fâneţe, imobil ce a fost expropriat prin Decretul nr. 376 din 4 iulie 1973, în prezent pe acesta fiind construit lacul de acumulare Cerna-Motru-Tismana.
Deşi le-a notificat pe pârâte conform Legii nr. 10/2001 la data de 11 februarie 2002, acestea nu şi-au respectat obligaţia de a se pronunţa printr-o dispoziţie sau decizie motivată în termenul prevăzut de lege. După introducerea cererii, pârâta SC H. SA Bucureşti a emis dispoziţia nr. 495 din 9 decembrie 2002 prin care i-a respins notificarea cu motivarea că reclamanta nu a dovedit că pe terenul expropriat de 15.500 mp ar fi existat construcţii şi anexe şi întrucât investiţia a fost finalizată, imobilul expropriat de 15.500 mp nu se încadrează în prevederile art. 6 din Legea nr. 10/2001.
Fiind astfel investit, Tribunalul Gorj, prin sentinţa civilă nr. 358 din 17 noiembrie 2004, a admis în parte cererea reclamantei, a anulat Decizia nr. 495 din 9 decembrie 2002 emisă de pârâta SC H. SA Bucureşti şi a constatat că reclamanta este îndreptăţită la 145.000.000 lei despăgubiri băneşti pentru un imobil cu destinaţie de locuinţă, respectiv o construcţie cu 2 camere şi dependinţe, precum şi la 26.548.046,67 lei măsuri reparatorii pentru un teren de 20.000 mp.
Prin aceeaşi sentinţă au fost respinse excepţiile invocate de pârâta SC H. SA Târgu Jiu privind: lipsa calităţii procesuale active a reclamantei; lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei; necompetenţa teritorială şi a prematurităţii introducerii acţiunii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că tatăl reclamantei, defunctul C.N.D., a avut în proprietate un teren de 20.000 mp şi o construcţie cu 2 camere şi dependinţe, plus teren arabil şi fâneţe prin decretul nr. 376/1973 fiindu-i expropriată suprafaţa de 15.500 mp situată în comuna Padeş, primind despăgubiri de 1.550 lei. Reclamanta este moştenitoarea tatălui său conform certificatului de moştenitor nr. 82 din 12 august 2002, iar imobilul nu mai poate fi restituit în natură întrucât s-a realizat scopul de utilitate publică pentru care a fost expropriat, pe el construindu-se C.H.E. Cerna-Motru-Tismana ce este administrat de către pârâta sucursala H. Târgu Jiu a SC H. SA Bucureşti.
S-a apreciat de către instanţă că în speţă sunt incidente prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 cu privire la terenul expropriat, iar în privinţa construcţiilor, prevederile art. 2 lit. h) din aceeaşi lege.
De asemenea, prima instanţă a mai reţinut că în mod greşit pârâta, prin Decizia emisă a apreciat că imobilele în litigiu nu s-ar încadra în dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 10/2001 şi că acestea nu ar face obiectul Legii nr. 10/2001, întrucât, în cazul în care pârâta menţinea regimul de proprietate publică, avea obligaţia de a emite o ofertă de restituire în echivalent conform art. 6 şi pct. 6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi art. 9 şi art. 34 din lege.
În fine, conform celei de a doua expertize efectuate în cauză, instanţa de fond a dedus din valoarea terenului expropriat, valoarea actualizată a despăgubirilor primite de autorul recurentei.
Prima instanţă a mai reţinut că reclamanta are calitate procesuală activă în înţelesul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, chiar dacă de pe urma autorului său au mai rămas şi alţi moştenitori şi că pârâta SC H. SA Târgu Jiu are calitate procesuală pasivă întrucât este unitate deţinătoare în înţelesul dispoziţiilor art. 21şi art. 23 din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, prima instanţă a apreciat că este competentă teritorial să soluţioneze cauza întrucât unitatea deţinătoare este SC H. SA Târgu Jiu care este o societate comercială cu capital majoritar de stat şi sunt incidente prevederile art. 8 C. proc. civ., cererea putând fi introdusă şi la instanţa unde domiciliază reclamantul, cum este şi cazul în speţă.
Hotărârea primei instanţe a fost confirmată de Curtea de Apel Craiova care, prin Decizia civilă nr. 2899 din 10 noiembrie 2005 a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta SC H. SA Bucureşti şi SC H. SA, sucursala Hidrocentrale Târgu Jiu.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta SC H. SA Bucureşti, invocând prevederile art. 304 pct. 3, 6, 7 şi 9 C. proc. civ.
Susţine, astfel, că atât tribunalul cât şi instanţa de apel au pronunţat hotărâri cu încălcarea prevederilor legale referitoare la competenţa teritorială, art. 24 pct. (8) din Legea nr. 10/2001 prevăzând o competenţă teritorială specială, respectiv competenţa secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare.
Cum, în speţă, unitatea deţinătoare (care a şi emis Decizia nr. 495 din 9 decembrie 2002 de respingere a notificării adresată de reclamant) este SC H. SA Bucureşti cu sediul în Bucureşti, în mod greşit cauza a fost soluţionată de Tribunalul Gorj, deşi competent era Tribunalul Bucureşti.
Recurenta mai susţine că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât, deşi prin acţiunea introductivă de instanţă reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la despăgubiri băneşti, totuşi instanţa a dispus anularea deciziei nr. 495 din 9 decembrie 2002.
În fine, recurenta-pârâtă mai susţine că Decizia instanţei de apel nu cuprinde motivele de fapt sau drept, aşa cum cer prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. şi că ambele instanţe au pronunţat hotărâri nelegale în sensul că au încălcat prevederile Legii nr. 10/2001, HG nr. 498/2003, extinzând aplicarea la dincolo de situaţiile expres menţionate la care se aplică.
Recursul este fondat pentru motivele ce succed:
Conform art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 (anterior modificării prin Legea nr. 247/2005), competenţa de soluţionare a contestaţiei întemeiată pe Legea nr. 10/2001, revine secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare.
Conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, publicată în M.Of. nr. 798 din 2 septembrie 2005, decizie sau, după caz, dispoziţie motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al unităţii învestite cu soluţionarea notificării....
Potrivit Capitolului 2 din Hotărârea nr. 498 din 18 aprilie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, unitate deţinătoare este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii), fie entitate cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăţi/companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital de stat, organizaţii cooperatiste).
Rezultă, aşadar, că Legea nr. 10/2001 (atât anterior cât şi ulterior modificării prin Legea nr. 247/2005) prevede o competenţă teritorială specială în soluţionarea cauzelor întemeiate pe acest act normativ şi anume, competenţa secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare. Unitatea deţinătoare este unitate cu personalitate juridică aşa cum o defineşte Legea nr. 10/2001 în art. 21 alin. (1) şi Hotărârea nr. 498 din 18 aprilie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 în Capitolul 2.
În speţă, unitatea deţinătoare care are personalitate juridică este SC H. SA Bucureşti ce are sediul în municipiul Bucureşti, ea fiind o societate comercială cu capital majoritar de stat. De altfel, această unitate a şi emis Decizia nr. 495 din 9 decembrie 2002 contestată în prezenta cauză.
În atare situaţie, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti şi nu Tribunalului Gorj.
Atât Tribunalul Gorj cât şi Curtea de Apel Craiova au reţinut greşit că sucursala Hidrocentrale Târgu Jiu care nu are personalitate juridică în cadrul SC H. SA Bucureşti, se numeşte SC H. SA Târgu Jiu şi că această sucursală este o societate comercială cu capital majoritar de stat.
De asemenea, instanţa a făcut o trimitere greşită la art. 8 C. proc. civ., atâta vreme cât o lege specială prevede o competenţă teritorială specială, neexistând competenţă alternativă. Aprecierea instanţei că prin respingerea excepţiei invocată de pârâta-recurentă se respectă celeritatea şi se evită blocajul procedural la Tribunalul Bucureşti este nelegală.
Drept urmare, având în vedere că ambele hotărâri au fost date cu încălcarea competenţei altei instanţe, în baza art. 312 alin. (1) şi (6) C. proc. civ., recursul declarat în cauză urmează a fi admis, se vor casa ambele hotărâri şi se va trimite cauza spre judecare în primă instanţă la Tribunalul Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC H. SA BUCUREŞTI, cu sediul în Bucureşti, împotriva deciziei civile nr. 2899 din 10 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Casează atât Decizia atacată cât şi sentinţa civilă nr. 358 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului Gorj.
Trimite cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă la Tribunalul Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8834/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 885/2006. Civil → |
|---|
