ICCJ. Decizia nr. 8834/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8834
Dosar nr. 8816/1/2006
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1186 din 14 noiembrie 2005, Tribunalul Dâmboviţa a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul S.P.I., în contradictoriu cu Primăria municipiului Târgovişte, a anulat dispoziţia nr. 4056 din 3 martie 2005 şi a constatat că reclamantul este îndreptăţit la restituirea în natură a suprafeţei de 240 mp teren, iar pentru restul de 233 mp teren s-a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că art. 1 din Legea nr. 10/2001 prevede că imobilele preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 se restituie, de regulă, în natură.
În prezenta cauză, pentru terenul în suprafaţă de 473 mp, preluat abuziv, prin dispoziţia contestată s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma titlurilor de valoare nominală, însă cu probele administrate s-a făcut dovada că suprafaţa de 240 mp teren este liberă şi poate fi restituită în natură.
În condiţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pentru restul suprafeţei de teren, de 233 mp, pe care sunt edificate construcţii, reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii în echivalent.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 43 din 24 martie 2006, a respins apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe şi a fost obligată apelanta să plătească intimatului suma de 750 lei noi cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 1, art. 7 şi art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, de regulă, se restituie în natură, acordându-se măsuri reparatorii în echivalent numai dacă restituirea în natură nu este posibilă.
Faţă de concluziile raportului de expertiză întocmit de ing. D.M., suprafaţa de 240 mp teren este liberă, putând fi restituită în natură. Terenul în suprafaţă de 240 mp nefiind afectat de căi de acces, aşa cum susţine apelanta, corect prin sentinţa apelată s-a dispus restituirea în natură.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Târgovişte care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arată că, anterior emiterii dispoziţiei contestate, dând eficienţă art. 10.3 din HG nr. 498/2003, a identificat terenul, stabilind destinaţia lui actuală, cu verificarea existenţei unor amenajări subterane.
Susţine recurenta, că expertul trebuia să verifice şi suprafaţa terenului şi să stabilească dacă măsura restituirii în natură nu afectează accesul şi utilizarea normală a amenajărilor subterane, context în care instanţa de apel trebuia să dispună completarea probelor administrate la prima instanţă.
Se mai susţine, că a precizat în declaraţia de apel că pentru bunul expropriat proprietarul a primit despăgubiri în sumă de 1064 lei şi a depus la dosar adresa nr. 904 A din 20 ianuarie 2005, care atestă faptul exproprierii bunului în baza Decretului nr. 254/1974 şi primirii despăgubirilor. De aceea, instanţele, conform art. 11.2 din HG 498/2003, trebuiau să se pronunţe cu privire la rambursarea sumei primite cu titlu de despăgubiri.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a cerut să se respingă recursul, susţinând că suprafaţa de 240 mp teren este liberă, iar faţă de constatarea că pentru suprafaţa de 233 mp teren este îndreptăţit la despăgubiri, recurenta, şi nu instanţa, poate să facă compensarea sumelor.
Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este fondat.
Prin sentinţa pronunţată de tribunal, păstrată prin Decizia atacată, s-au nesocotit prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, suprafaţa de 473 mp teren, care face obiectul procesului, a fost preluată de stat prin expropriere, cu stabilirea despăgubirii în valoare de 1064 lei, calculată la preţul unitar de 2,25 lei pentru un metru pătrat.
Recurenta nu a depus la dosar înscrisuri care să ateste efectuarea unor amenajări subterane pe suprafaţa de 240 mp teren, liberă conform constatărilor expertului, iar intimatul-reclamant, fără să nege încasarea sumei, a susţinut că recurenta (şi nu instanţa) poate să facă compensarea cu despăgubirea ce urmează să o primească pentru suprafaţa de 233 mp teren.
În privinţa despăgubirii primite pentru imobilul preluat de stat, restituit în natură persoanei îndreptăţite, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dispune „dacă persoana îndreptăţită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiţionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislaţiei în vigoare".
Faţă de lipsa înscrisurilor care să ateste efectuarea unor amenajări subterane de utilitate publică, corect s-a constatat prin sentinţa tribunalului, păstrată prin Decizia atacată, dreptul intimatului-reclamant la restituirea în natură a suprafeţei de 240 mp teren, însă, greşit nu s-a stabilit că restituirea în natură este condiţionată de rambursarea sumei primite pentru această suprafaţă de teren (240 mp x 2,25 lei), actualizată conform textului citat.
În raport de prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001, dacă dreptul la restituirea în natură este stabilit prin hotărâre judecătorească, obligaţia rambursării sumei primite trebuie stabilită prin aceeaşi hotărâre, care se execută în limita măsurilor înscrise în dispozitiv.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârâtă va fi admis şi va fi casată Decizia atacată.
Se va admite apelul declarat de pârâtă şi se va schimba în parte sentinţa apelată, în sensul că restituirea în natură a suprafeţei de 240 mp teren este condiţionată de rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirilor primite pentru această suprafaţă de teren, actualizată conform art. 11 din Legea nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Târgovişte împotriva deciziei civile nr. 43 din 24 martie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, pe care o casează.
Admite apelul declarat de pârâtă şi schimbă în parte sentinţa civilă nr. 1186 din 14 noiembrie 2005 a Tribunalului Dâmboviţa, în sensul că restituirea în natură a suprafeţei de 240 mp teren este condiţionată de rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirii primite pentru această suprafaţă de teren, actualizată.
Păstrează restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8830/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8856/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
