ICCJ. Decizia nr. 8885/2006. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8885
Dosar nr. 7813/1/2006
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2006
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 5 septembrie 2005, reclamanta AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU SPORT a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate că imobilul identificat sub denumirea „Complex Vega" situat în Municipiul Ploieşti, judeţ Prahova, în suprafaţă totală construită de 2630 mp, face parte din inventarul bunurilor din domeniul public al statului aprobat prin HG 1129 din 30 noiembrie 2004, se află în administrarea Agenţiei Naţionale pentru Sport şi în administrarea a Clubului sportiv „Petrolul" Ploieşti.
Prin sentinţa civilă 7671 din 10 februarie 2005, Judecătoria Ploieşti a declinat competenţa judecării cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că cererea de chemare în judecată are un obiect evaluabil în bani, că valoarea imobilului astfel cum a fost indicată de reclamantă este de 1.693.325,46 RON şi că, în raport de această valoare sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005.
Prin sentinţa civilă nr. 944 Tribunalul Prahova, secţia civilă, a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC R. SA şi, totodată, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantă împotriva acesteia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. MO3/1447 s-a atestat dreptul de proprietate al SC V. SA PRAHOVA, înfiinţată prin HG nr. 1900/1990 asupra terenului în suprafaţă de 747702,63 mp
Pârâta SC R. SA BUCUREŞTI are calitate procesuală pasivă întrucât în C.F., imobilul construcţie-bazin, cu privire la care se solicită constatarea dreptului de administrare, figurează înscris pentru SC R.R. SA PLOIEŞTI.
În ceea ce priveşte acţiunea reclamantei, aceasta este inadmisibilă, deoarece în baza art. 1 şi art. 6 din HG nr. 834/1991, pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului ce-l deţine, societatea comercială cu capital de stat trebuie să obţină avizarea documentaţiei tehnice din partea Compartimentului de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului, Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, ţinând seama de avizul conform al compartimentului urbanism.
Acest certificat de atestare al dreptului de proprietate serveşte înscrierii terenului în registrul unic la terenurilor societăţilor comerciale şi nu pentru dobândirea dreptului de proprietate.
În acest context, Agenţia Naţională pentru Sport avea posibilitatea de a urma procedura administrativă instituită de dispoziţiile HG nr. 834/1991, acţiunea în constatarea dreptului de administrare nefiind admisibilă.
Prin Decizia nr. 30 din 6 martie 2006 Curtea de Apel Ploieşti a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimata SC R. SA şi, totodată, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fost invocată de pârâtă pentru prima dată în faţa Tribunalului, care a respins-o.
Excepţia a fost reiterată şi în apel, dar nu poate fi admisă în condiţiile în care pârâta nu a apelat sub nici un aspect hotărârea instanţei de fond.
În ce priveşte apelul, Curtea a reţinut că acesta este nefondat, deoarece din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâta nu contestă nici un moment dreptul de proprietate al statului şi de administrare al reclamantei asupra imobilului construcţie în litigiu, iar pe de altă parte reclamanta nu contestă nici ea dreptul de proprietate al pârâtei asupra imobilului teren pe care se află construcţia menţionată.
În aceste condiţii nu-şi găseşte justificarea promovarea unei acţiuni în constatarea unui drept de administrare stabilit prin lege şi necontestat de pârâtă.
Împotriva deciziei declarat recurs reclamanta, întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că Decizia este dată cu aplicarea greşită a legii şi nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
În realitate, contrar celor reţinute de instanţa de apel, reclamanta justifică promovarea acţiunii în justiţie, deoarece s-a respins o cerere de întabulare a dreptului de proprietate a Clubului Sportiv „Petrolul", cu privire la imobilul în litigiu.
Deşi instanţa a reţinut că toate susţinerile părţilor converg către recunoaşterea dreptului de administrare al reclamantei, instanţa respinge cererea, făcând o aplicare greşită a legii şi fără a arăta motivele pe care se sprijină.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Contrar susţinerilor recurentei, Decizia atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază, iar acestea nu sunt nici contradictorii şi nici străine de natura cauzei pentru a fi incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte raporturile dintre părţi, Curtea de Apel reţine inadmisibilitatea acţiunii în constatare din împrejurarea că pârâta nu contestă dreptul de administrare al reclamantei asupra imobilului construcţie, iar reclamanta nu contestă dreptul de proprietate al pârâtei asupra imobilului teren pe care se află construcţia menţionată.
În ceea ce priveşte calitatea pârâtei de proprietară a terenului pe care se află construcţia în litigiu, pârâta s-a apărat în mod constant, invocând lipsa calităţii procesuale pasive, cu argumentul că terenul în litigiu a fost până în anul 2002 în proprietatea sa, dar nu mai este.
În acest sens, a invocat şi a depus la dosar în copie, încheierea nr. 12423 din 1 octombrie 2003 a Judecătoriei Ploieşti, Biroul de Carte funciară, conform căreia terenul înscris în C.F., pe care reclamanta pretinde că se află construcţia, a fost înscris cu titlu de drept de proprietate în favoarea SC R.R. SA.
Cu alte cuvinte, dreptul de proprietate asupra terenului este întabulat în Cartea funciară pe numele altui proprietar decât pârâta SC R. SA BUCUREŞTI, care a fost chemată în judecată tocmai în considerarea calităţii de proprietară a terenului pe care se situează construcţia al cărei drept de administrare îl reclamă şi urmăreşte să-l întabuleze reclamanta.
În raport de această situaţie, în mod greşit atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei.
De asemenea, în mod greşit instanţa de apel a considerat că, pentru valorificarea acestei excepţii, pârâta ar fi trebuit să atace hotărârea primei instanţe.
Cum prima instanţă respinsese acţiunea reclamantei, pârâta nu avea interes să declare apel, însă avea interesul să invoce, cum de altfel a şi făcut-o, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţie care, fiind de ordine publică, putea fi, de altfel, invocată şi direct în căile de atac.
Având în vedere că nu există identitate între persoana pârâtei chemate în judecată SC R. SA BUCUREŞTI şi persoana juridică ce figurează ca proprietară a terenului SC R.R. SA, instanţa de recurs va constata că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este întemeiată şi face de prisos analiza pe fond a criticii de nelegalitate a hotărârii întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, este lipsit de relevanţă dacă pârâta SC R. SA BUCUREŞTI neagă sau nu dreptul de administrare al reclamantei şi, implicit, îndreptăţirea la întabulare a acestuia de către reclamantă, câtă vreme pârâta nu este proprietara terenului pe care se află construcţia, proprietară pe care reclamanta a intenţionat să o cheme în judecată.
Pentru aceste considerente care înlocuiesc motivarea deciziei instanţei de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va menţine Decizia atacată şi, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC R. SA Bucureşti.
Respinge recursul declarat de reclamanta Agenţia Naţională pentru Sport împotriva deciziei civile nr. 30 din 6 martie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 885/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 871/2006. Civil → |
|---|
