ICCJ. Decizia nr. 9416/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9416
Dosar nr. 32034/1/200.
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2006
Asupra recursului civil de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 17 martie 2000, reclamanţii S.P., S.A. şi T.L., au chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local Piteşti, Primăria Municipiului Piteşti, Prefectura judeţului Argeş şi Consiliul judeţean Argeş, pentru a fi obligaţi să li se restituie terenul în suprafaţă de 950 mp, situat în Piteşti, motivând în esenţă, că terenul a fost preluat greşit de la autoarea lor, S.E. printr-un decret de expropriere ce încălca Constituţia în vigoare la acea dată.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 196 din 8 septembrie 2000, a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că, aceasta nu putea fi întemeiată pe disp. art. 35 din Legea nr. 33/1994, în lipsa unui decret de expropriere, iar restituirea terenului în baza art. 480 C. civ., nu este posibilă, deoarece reclamanţii nu au uzat de reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, fiind decăzuţi din acest drept.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 46 din 8 iulie 2001, a respins ca nefondat apelul reclamanţilor împotriva hotărârii instanţei de fond, criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie, reţinând că, retrocedarea terenului în baza art. 480 C. civ., nu este posibilă faţă de procedura obligatorie instituită de Legea nr. 10/2001, de care reclamanţii nu au uzat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prev. de art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ., recurs ce a fost admis de Curtea Supremă de justiţie prin Decizia nr. 3712 din 29 octombrie 2002, prin care s-a casat Decizia recurată şi s-a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea apelului.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut că, instanţele de fond şi apel, au încălcat principiul disponibilităţii, nerespectând cadrul juridic stabilit de reclamanţi care, deşi au făcut referire şi la Legile nr. 33/1994 şi 213/1998, au solicitat restituirea dreptului de proprietate în baza art. 480 C. civ.
S-a reţinut şi faptul că, materialul probator înregistrat în cauză este deficitar, atât în privinţa titlului de proprietate invocat de reclamanţi, respectiv actul dotal nr. 1226 din 26 aprilie 1926, cât şi în privinţa Decretului de expropriere nr. 45 din 11 martie 1975, invocat de către pârâtul Consiliu 11 Local Piteşti, impunându-se în rejudecarea apelului, completarea titlului reclamanţilor şi depunerea Ia dosar a decretului de expropriere, în funcţie de acestea urmând a se analiza prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994.
S-a mai reţinut că, pe baza dovezilor ce se vor administra în rejudecarea apelului, trebuie analizat, dacă scopul trecerii terenului la stat a fost sau nu realizat, dacă terenul este afectat de detalii de sistematizare, avându-se în vedere că, dacă şcoala a fost edificată, aceasta fiind un edificiu public, are şi un teren aferent, precum şi instalaţii ce pot avea legătură cu terenul, aspecte care sa fie clarificate printr-o expertiză de specialitate.
Rejudecând apelul, potrivit disp. art. 315 şi art. 296 C. proc. civ., Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 647/A din 31 martie 2004, a respins apelul reclamanţilor împotriva sentinţei civile nr. 196 din 8 septembrie 2000, a Tribunalului Argeş, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi.
S-a reţinut în esenţă, astfel cum s-a stabilit prin Decizia de casare, ale cărei dispoziţii sunt obligatorii asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe, titlul de proprietate invocat de reclamanţi, actul dotai depus în copie lizibilă, a fost completat cu certificatul de calitate de moştenitor eliberat de pe urma defunctei S.E., iar pârâtul Consiliul Local Piteşti, Decretul de expropriere nr. 45 din 31 martie 1975 şi anexat la aceasta.
Potrivit acestui decret de expropriere, în scopul construirii unei şcoli de cultură generală cu 24 de săli de clasă, în Municipiul Piteşti, s-a expropriat şi s-a trecut în proprietatea statului, dându-se în administrarea directă a municipiului, terenurile în suprafaţă de 4850 mp, identificate potrivit planului de situaţie, teren proprietatea locuitorilor prevăzuţi în anexe, în care este menţionată şi autoarea reclamanţilor, S.E. de la care s-a preluat terenul de 950 mp.
Faţă de acest decret de expropriere şi având în vedere Decizia de casare potrivit art. 315 C. proc. civ., s-au avut în vedere prevederile Legii nr. 33/1994, invocate de reclamanţii în acţiune şi care constituie legea specială în raport cu dispoziţiile art. 480 C. civ.
Or, astfel cum s-a stabilit prin expertiza de specialitate efectuată în rejudecarea apelului de către expertul M.L., terenul ce se solicită a fi restituit de către reclamanţi are o suprafaţă reală de 851,46 mp şi se află amplasat în curtea Şcolii nr. 3 Piteşti, perimetrul notat cu CDEF, conturat cu albastru.
Acest teren nu este ocupat de construcţii, ci de curtea betonată cu alei de acces din trepte betonate, împrejmuit pe latura de est şi pe latura de nord cu gard din panouri din beton.
Faţă de aceste aspecte s-a reţinut că, scopul pentru care a fost expropriat terenul s-a realizat, ca acesta face parte din domeniul public al Municipiului Piteşti, conform Legii 213/1998 şi HG nr .447/2002, astfel că, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 35 din Legea nr. 33/1994, pentru a se dispune restituirea terenului către moştenitorii fostului proprietar, aceştia putând eventual, să solicite acordarea măsurilor reparatorii, în condiţiile Legii nr.10/2001.
Împotriva deciziei nr. 647/A din 31 martie 2004, a Curţii de Apel Piteşti, au declarat recurs în termenul legal reclamanţii S.P., S.A. şi T.L. care, au invocat motivele prev. de art. 304 pct. 5, 9 şi 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor formulate recurenţii arată, în primul rând că, hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea formulelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
În acest sens, arată că, deşi au precizat că înţeleg să se judece cu Municipiul Piteşti prin Primar, nu cu Consiliul Local Piteşti, instanţa nu s-a pronunţat asupra acestei cereri, încălcându-se principiul disponibilităţii, cauza fiind soluţionată cu lipsă de procedură faţă de Municipiul Piteşti prin Primar.
De asemenea, se susţine că, deşi a solicitat rectificarea încheierii de şedinţă din 5 noiembrie 2003, cererea nu a fost soluţionată.
O altă critică, se referă Ia încălcarea legii, respectiv a art. 315 alin. (l) C. proc. civ., text potrivit căruia instanţa de casare trebuia să judece din nou cauza în raport de recomandările Curţii Supreme de Justiţie şi anume " în situaţia în care se va dovedi că terenul a intrat în proprietatea statului prin expropriere, vor fi avute în vedere prevederile Legii nr. 33/1994", privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
În fine, se mai susţine că, instanţa nu s-a pronunţat asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii şi anume, asupra adresei ce atestă faptul că decretul de expropriere nu a fost publicat, că nu există dovada plăţii despăgubirii către expropriaţi, ceea ce atrage nulitatea actului de expropriere, că s-a respins nejustificat cererea prin care s-a solicitat un înscris care să prezinte istoricul de adresă al imobilului pentru identificare.
Examinând recursul în limitele criticilor formulate ce fac posibilă încadrarea în dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., se constată că este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Aşa cum corect s-a reţinut prin hotărârea recurată, prin Decretul de expropriere nr. 45 din 11 martie 1975, s-a expropriat şi s-a trecut în proprietatea statului, în scopul edificării unei scoli de cultură generală în Municipiul Piteşti şi s-a dat în administrarea directa a municipiului suprafaţa de 4850 mp identificată potrivit planului de situaţie, aparţinând persoanelor prevăzută în anexă, unde este menţionată şi S.E., autoarea reclamanţilor recurenţi, de la care s-au preluat 950 mp.
Terenul a fost identificat în suprafaţa reală de 851,46 mp, prin raportul de expertiză întocmit în cauză, aflându-se în curtea Şcoli nr. 3 Piteşti, nefiind ocupat de construcţii, ci curte betonată cu alei de acces din trepte, împrejmuit cu gard din panouri de beton.
În ceea ce priveşte critica întemeiată pe disp. art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se reţine a fi nefondată deoarece, reclamanţii nu au cerut să se ia act că se judecă cu Municipiul Piteşti prin Primar şi nu cu Consiliul Local Piteşti, la dosar existând numai o adresă către Consiliul Local Piteşti prin care se solicită să precizeze dacă suprafaţa de teren în litigiu este afectată de utilităţi publice. In acest contest nu poate fi pusă în discuţie încălcarea principiului disponibilităţii şi nici să se reţină că a fost soluţionată cauza cu lipsă de procedură.
Nu corespunde realităţii nici împrejurarea că instanţa nu a rectificat încheierea de şedinţă din 5 noiembrie 2003, în condiţiile în care, prin încheierea din 10 martie 2004, aflată la fila 182 dosar apel a fost îndreptată eroarea pretinsă.
Instanţa de apel reînvestită cu soluţionarea căii de atac în urma casării cu trimitere a respectat recomandările instanţei de casare potrivit art. 315 C. proc. civ.
În acest sens, pârâtul Consiliul Local Piteşti a depus la dosar Decretul de expropriere nr. 45 din 11 martie 1975, aflat la fila 58 din dosar recurs.
Prin expertiza de specialitate efectuată cu ocazia rejudeeării apelului s-a identificat terenul care se află în curtea Şcoli nr. 3 Piteşti, care sete un edificiu public, fiind evident că scopul pentru care a fost expropriat s-a realizat.
Terenul face parte din domeniul public al Municipiului Piteşti, conform Legii nr. 213/1998 şi a HG nr. 447/2002, aflată la filele 62-64 dosar recurs, situaţie în care nu sunt îndeplinite cerinţele art. 35 din Legea nr. 33/1994, pentru ca terenul să fie restituit moştenitorilor fostului proprietar.
Cu privire la critica întemeiată pe disp. art. 304 pct. 10 C. proc. civ. instanţa reţine că, prin modificarea Codului de Procedură Civilă nu mai constituie motiv de recurs, împrejurare în care nu mai poate fi supusă analizei instanţei de recurs.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamanţi va fi respins ca nefondat şi se va menţine ca legală hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii S.P. şi T.L., împotriva deciziei nr. 647/A din 31 martie 2004, a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20 noiembrie 2006.
7
| ← ICCJ. Decizia nr. 9444/2006. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 9443/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
