ICCJ. Decizia nr. 9626/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea introductivă reclamanta M.A.I. a contestat decizia nr. 191 din 25 aprilie 2002 emisă de A.P.A.P.S. RA, prin care i-a fost respinsă notificarea nr. 623 din 22 mai 2001.
Prin această notificare contestatoarea solicitase restituirea în natură a imobilului denumit actualmente Vila 28 din comuna Snagov județul Ilfov și terenul în suprafață de 3500 mp.
Tribunalul București, secția a III-a, prin sentința civilă nr. 294 din 18 martie 2003, a respins excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei și de asemenea a respins contestația.
Instanța de fond a reținut că reclamanta are calitate procesuală activă, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, fiind persoana căreia i s-a respins notificarea prin care a cerut restituirea în natură a imobilului.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că imobilul a aparținut lui D.E., fiind dobândit prin actul de vânzare cumpărare nr. 22452 din 4 iulie 1936.
Urmare a decesului lui D.E., moștenirea acesteia a fost culeasă de sora sa P.M., conform certificatului de moștenitor nr. 128 din 30 martie 1977.
Ulterior, la data de 3 noiembrie 1994, a decedat și P.M. fiind moștenită de M.A.I. și D.T. în calitate de legatari cu titlu particular.
S-a constatat că reclamanta nu are calitate de persoană îndreptățită, deoarece este legatară cu titlu particular al cărui obiect nu îl constituie și imobilul în litigiu.
împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea M.A.I.
Apelul a fost admis și prin decizia civilă nr. 494 A din 29 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a fost schimbată în parte sentința, s-a admis contestația, a fost anulată decizia nr. 191 din 25 aprilie 2002 emisă de intimata-pârâtă și s-a dispus restituirea în natură către contestatoare a imobilului compus din teren în suprafață de 3500 mp și construcția intitulată Vila 28 Snagov, situat în comuna Snagov, județul Ilfov.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că reclamanta este beneficiara unui legat cu titlu particular al defunctei P.M., dar, în același timp, este și succesoare legală a acestei defuncte în calitate de nepoată, fiind deci persoană îndreptățită, conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, s-a mai reținut că imobilul revendicat a fost rechiziționat și ulterior naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, neexistând identitate între persoana nominalizată, D.M. și adevăratul proprietar, D.E., astfel încât în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 va fi restituit în natură contestatoarei.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta RA A.P.P.S.
Recurenta arată în motivele de recurs că intimata contestatoare nu are calitate de persoană îndreptățită, fiind beneficiara unui legat cu titlu particular al cărui obiect nu este imobilul în litigiu, neavând și calitate de moștenitor legal.
A doua critică vizează fondul cauzei, recurenta arătând că la dosar nu s-au depus acte pentru a se face dovada dreptului de proprietate al autoarei reclamantei asupra construcției.
Motivele de recurs formulate se pot încadra în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în dosar s-a formulat o cerere de intervenție în interesul recurentei de către D.T., D.I. și M.(D.)M.
Intervenienții arată că reclamanta-intimată nu are calitate de succesoare legală a lui P.M., fiind nepoata soțului defunctei P.M. și deci nu are calitate de a solicita imobilul în litigiu.
Cererea de intervenție în interesul recurentei, întemeiată pe prevederile art. 49 alin. (3) C. proc. civ., a fost admisă în principiu potrivit art. 52 alin. (1) C. proc. civ.
Recursul este fondat.
Din probatoriul administrat în cauză reiese că imobilul în litigiu a aparținut lui D.E. în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 22452 din 4 iulie 1936 (fila 7 dosar fond).
D.E. a decedat la data de 13 noiembrie 1976, moștenirea revenind sorei sale, P.M., conform certificatului de moștenitor nr. 128 din 30 martie 1977 eliberat de notariatul de Stat Sector 1 București (fila 43 dos fond).
La rândul său P.M. a decedat la data de 3 noiembrie 1994.
Reclamanta-intimată a fost beneficiara unui legat cu titlu particular instituit de defuncta P.M. prin testamentul olograf din 3 martie 1986, conform certificatului de moștenitor nr. 829 din 28 aprilie 1995 eliberat de Notariatul de Stat Sector 1 București (fila 42 dosar fond).
Acest legat cu titlu particular are ca obiect o sumă de bani, dreptul de concesiune asupra unui loc de veci și apartamentul nr. 1 situat în București.
Reiese foarte clar că legatul cu titlu particular al cărei beneficiară a fost intimata nu are ca obiect imobilul în litigiu.
Specificul legatului cu titlu particular este că legatarul are vocație la unul sau mai multe bunuri singulare, spre deosebire de transmisiunea universală prin care se transmite totalitatea dreptului ce formează patrimoniul defunctului.
Intimata-reclamantă nu are calitate de succesoare legală a lui P.M., deoarece nu este rudă de sânge cu aceasta, ci este fiica fratelui soțului defunctei P.M.
Această împrejurare rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar (fila 28-38 din dosar de recurs).
Astfel intimata-reclamantă este fiica lui P.E., fratele lui P.I., care a fost soțul lui P.M.
Față de faptul că înalta Curte a primit motivul de recurs referitor la calitatea reclamantei-intimate de persoană îndreptățită conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 determină ca motivul de recurs referitor la fondul pricinii să nu mai fie examinat.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 C. proc. civ. a fost admis recursul și cererea de intervenție în interesul recurentei.
A fost casată decizia recurată și a fost respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 294 din 18 martie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a, sentință ce a fost menținută ca legală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9311/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9516/2006. Civil → |
|---|
