ICCJ. Decizia nr. 9653/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9653
Dosar nr. 9927/1/200.
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrării la data de 2 iulie 2004, reclamanţii P.A.I.E., A.G. şi A.N. au chemat în judecată pe intimata SC A. Puchenii Mari SA solicitând anularea dispoziţiei nr. 1 din 1 iulie 2004 emisă de intimată şi restituirea în natură a imobilului situat în judeţul Prahova, astfel cum a fost solicitat prin notificarea nr. 403 din 12 februarie 2002.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii defuncţilor E.C.A., M.D. şi I.K., proprietarii moşiei „P.", calitate în care au notificat unitatea deţinătoare pentru restituirea imobilului, compus din aproximativ 12 ha teren, conac şi dependinţe, bunuri preluate de stat în baza Decretului nr. 83/1949.
După numeroase tergiversări, pârâta a emis Decizia atacată prin care a respins notificarea reclamanţilor, justificat de opoziţia creditorilor săi.
Reclamanţii au criticat actul emis de pârâtă arătând că în raport de prevederile Legii nr. 10/2001, poziţia creditorilor societăţii în faliment nu are nici o relevanţă, sens în care au învederat dispoziţiile art. 1 lit. p) din normele metodologice de aplicare a legii.
Reclamanţii au mai criticat actul atacat şi sub aspectul greşitei acţiuni a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, dispoziţie inaplicabilă speţei, întrucât în cauză nu există nici una dintre ipotezele limitativ prevăzute de textul legal menţionat.
Dimpotrivă, în raport de modalitatea de preluare a bunurilor, în baza unui act normativ ce contravenea Constituţiei României din anul 1948 ce recunoştea şi garanta proprietatea, admiţând exproprierea doar pentru cauze de utilitate publică cu justa şi prealabila despăgubire, cerinţe neîndeplinite în cauză, precum şi faţă de situaţia actuală a bunurilor, care permite restituirea lor în natură, atât notificarea cât şi, consecutiv, cererea în justiţie, apar ca întemeiate, motiv pentru care au solicitat admiterea acţiunii introductive, astfel cum a fost modificată şi completată.
Prin sentinţa civilă nr. 1100 din 21 decembrie 2005 a Tribunalului Prahova a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, invocate de aceste pârâte.
A fost admisă totodată şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtele SC A. Puchenii Mari SA prin lichidator judiciar, D.G.F.P. Prahova şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
A fost respinsă contestaţia modificată şi completată formulată de reclamanţi ca inadmisibilă.
Prima instanţă a reţinut în esenţă că, faţă de modalitatea de preluare a terenurilor, sunt aplicabile prevederile art. 39 din Legea nr. 18/1991, de care reclamanţii ar fi trebuit să uzeze în scopul valorificării dreptului invocat.
Dispoziţiile Legii nr. 10/2001 nu cuprind în domeniul de reglementare şi această categorie de bunuri care, dimpotrivă, prin dispoziţiile art. 8 din lege a fost expres exceptată de la prevederile sale.
Nici cererea prin care reclamanţii au solicitat restituirea în natură a conacului şi dependinţelor ce se găsesc pe terenul ce a aparţinut antecesorilor lor, nu a fost găsită ca admisibilă, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada anulării actului de proprietate emis pe numele pârâtei, operaţiune ce se poate realiza exclusiv în cadrul unei proceduri jurisdicţionale speciale, distinctă de procedura Legii nr. 10/2001.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva susmenţionatei hotărâri a fost anulat ca netimbrat prin Decizia nr. 72 din 27 aprilie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, instanţa care a reţinut incidenţa în cauză a obligaţiei legale de timbraj, motiv pentru care, constatând neîndeplinită această obligaţie, a procedat în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995 cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate, motivul unic al căii de atac fiind încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Decizia atacată fiind pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, respectiv a art. 55 din Legea nr. 1072001, modificate prin Legea nr. 247/2005.
În dezvoltarea căii de atac, reclamanţii au arătat că faţă de obiectul acţiunii, contestaţia împotriva unui act administrativ emis în procedura Legii nr. 10/2001, nu erau aplicabile dispoziţiile reţinute de instanţa de apel. Dimpotrivă o atare cerere este, în raport de prevederile art. 55 din legea specială, scutită de plata taxelor judiciare de timbru astfel încât, au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru soluţionarea apelului.
Recursul este fondat potrivit considerentelor ce succed.
Obiectul cererii introductive, act de sesizare al instanţei îl constituie o contestaţie întemeiată pe dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost republicată.
Potrivit art. 50 din lege (fost art. 55) „cererile sau acţiunile în justiţie, precum şi transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi şi de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru".
Prin urmare, faţă de dispoziţia legală citată, derogatoriu de la dreptul comun reprezentat de prevederile Legii nr. 146/1997, se constată greşita aplicare a dispoziţiilor acestui act normativ şi, corelativ greşita nesoluţionare a fondului apelului, motiv pentru care, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi admis.
Va fi casată Decizia atacată iar cauza trimisă aceleiaşi curţi de apel pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii A.G., A.N. şi P.R.I.E. împotriva deciziei nr. 72 din 27 aprilie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia şi trimite cauza la Curtea de Apel Ploieşti pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9648/2006. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9691/2006. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
