ICCJ. Decizia nr. 9635/2006. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9635
Dosar nr. 10196/1/2005
Nr. vechi 2453/200.
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18 aprilie 2003 reclamanta G.V. a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Focşani şi C.U.P. RA Focşani solicitând restituirea în natură a suprafeţei de 1041 mp situat în localitatea Focşani, judeţul Vrancea.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin actul de vânzare-cumpărare nr. 2990/1973 a dobândit împreună cu soţul său, proprietatea suprafeţei de teren solicitate şi a unei case de locuit, bunuri expropriate conform deciziei nr. 155 din 31 mai 1985, casa fiind ulterior demolată.
A mai susţinut reclamanta că în prezent terenul este ocupat de o parcare, câteva garaje şi stâlpi metalici şi că la notificările pe care le-a înaintat, pârâtele nu au dat nici o rezolvare.
Întrucât garajele şi stâlpii metalici aflaţi pe terenul în litigiu nu pot fi considerate ca făcând imposibilă restituirea terenului, a solicitat admiterea acţiunii şi restituirea în natură a nemişcătorului.
Prin sentinţa civilă nr. 135 din 26 aprilie 2004 a Tribunalului Vrancea a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia prematurităţii acţiunii, invocate de pârâta Primăria municipiului Focşani şi admisă în parte acţiunea introductivă.
S-a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeţei de 674 mp aflată în administrarea pârâtei Primăria municipiului Focşani şi a suprafeţei de 206 mp, aflat în administrarea pârâtei C.U.P. RA Focşani.
A fost obligată reclamanta să restituie către D.G.F.P. Vrancea suma de 3.845.083 lei despăgubire încasată şi actualizată, pentru suprafaţa de 880 mp.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut în esenţă că pârâta, urmare a nerespectării obligaţiei stipulate de prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001, nu poate invoca propria culpă constând în nerespectarea procedurii instituite de legiuitor, astfel încât excepţia prematurităţii acţiunii invocate în apărare nu poate fi primită.
Cât priveşte fondul cauzei, s-a reţinut că reclamanta a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită, cât şi împrejurarea că suprafaţa de 316 mp din terenul expropriat este afectată de blocuri şi spaţii aferente de acces, restul terenului fiind ocupat cu 10 garaje auto şi nişte piloni metalici.
Constatându-se prin urmare aplicabilitatea art. 1 şi art. 10 din Legea nr. 10/2001 s-a reţinut temeinicia în parte a cererii introductive şi restituirea în natură a terenului corespunzător dispozitivului hotărârii.
Instanţa nu a admis cererea reclamantei privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul casă ce ulterior exproprierii a fost demolat, întrucât aceste pretenţii nu au făcut obiectul notificării.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel părţile, calea de atac soluţionată prin Decizia civilă nr. 1508/A din 3 decembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
A fost admis apelul declarat de G.C.L. şi G.C.A., în calitate de succesori legali ai defunctei reclamante G.V.
A fost schimbată în parte sentinţa tribunalului, dispunându-se restituirea către reclamanţi a sumei de 155.355.407 lei echivalentul construcţiilor demolate şi a sumei de 248.925.429 lei echivalentul suprafeţelor de teren nerestituit în natură.
A fost respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Vrancea pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi înlăturată dispoziţia de plată a sumei de 3.845.083 lei către aceasta.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei civile.
Apelurile declarate de pârâte au fost respinse ca nefondate.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că în notificările adresate pârâtelor, reclamanta a solicitat despăgubiri şi pentru construcţia demolată, despăgubiri care, în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 i se cuvin, motiv pentru care, în raport de constatările lucrărilor de specialitate efectuate în cauză, s-a dispus obligarea pârâtelor la acordarea acestora.
Cât priveşte diferenţa de teren nerestituit, instanţa de fond nu a făcut referire cu privire la măsurile reparatorii cuvenite, motiv faţă de care, în raport de constatările de specialitate formulate în cauză, s-a dispus, de asemenea acordarea şi a acestora în cuantumul reţinut în dispozitivul deciziei.
Este nefondată critica privind imposibilitatea restituirii terenurilor în natură în suprafaţa menţionată în dispozitivul hotărârii atacate, întrucât construcţiile (garaje) aflate pe terenul restituit, au caracter provizoriu şi demontabil, neputând a fi apreciate drept construcţii în sensul art. 11 pct. 3 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Focşani, criticând-o pentru nelegalitate, motivele de căii de atac fiind încadrate în prevederile art. 304 pct. 8, 9, 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a susţinut că, în urma verificărilor efectuate în procedura soluţionării, a rezultat imposibilitatea restituirii în natură, întrucât o parte din teren este ocupat de blocurile din strada Unirea Principatelor, spaţiu verde, parcare amenajată, alei de acces, reţele subterane, iar o altă parte este ocupată de CUPRA Focşani, cu o hală care se află în execuţie pentru secţia de modernizare.
Faţă de prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora „dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deţinătorul imobilului este obligat ca prin decizie sau, după caz, dispoziţie motivată… să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului", reclamanţilor li se cuvin doar măsuri reparatorii prin echivalent, modalitate în care a şi procedat, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Recursul este fondat, dar pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 „în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii din teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate… măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent. Dispoziţiile art. 10 alin. (3), (4), (5) şi (6) se vor aplica în mod corespunzător".
Iar potrivit art. 10 alin. (3) din lege „se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate în condiţiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum şi construcţii uşoare sau demontabile".
Norma cuprinsă la alin. (3) al art. 10 din lege instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor în ipoteza în care pe aceasta se află edificate fie ilegal construcţii, indiferent de destinaţia acestora, fie construcţii uşoare sau demontabile.
În aceste cazuri entitatea învestită cu soluţionarea notificării va restitui în natură terenurile pe care au fost amplasate construcţii uşoare sau demontabile (garaje, chioşcuri şi altele asemenea), chiar dacă amplasarea acestora ar fi fost autorizată.
Prin urmare, în acord cu prevederile legale citate, ca şi a celor prevăzute de art. 10 pct. 4 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 adoptate prin HG nr. 498/2003, se constată că instanţele au făcut o corectă aplicare şi interpretare a legii, motiv pentru care critica formulată şi încadrată în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se vădeşte a nu fi fondată.
Nu pot fi primite, de asemenea criticile întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. întrucât motivele invocate în susţinerea acestuia nu se încadrează în prevederile legale citate, care vizează o cu totul altă ipoteză decât cea dezvoltată de parte, iar cele întemeiate formal pe prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., nu se încadrează în ipoteza textului, care a şi fost abrogat prin art. I pct. 111 din OUG nr. 138/2000.
Se constată însă ca nelegală dispoziţia curţii de apel privind acordarea sub formă bănească a despăgubirilor, modalitate de reparaţiune ce nu a fost prevăzută de lege în situaţiile alin. (2), (3) şi (4) ale textului art. 11 incident în cauză, motiv pentru care, în considerarea art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 şi în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi admis cu consecinţa casării hotărârii atacate corespunzător dispozitivului prezentei decizii.
Restul dispoziţiilor hotărârii vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Focşani împotriva deciziei nr. 1508 A din 3 decembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează în parte Decizia în sensul că înlătură dispoziţia privind acordarea sub formă bănească de despăgubiri şi dispune obligarea pârâtelor la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în cuantumul menţionat în dispozitivul deciziei recurate.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9691/2006. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9372/2006. Civil → |
|---|
