ICCJ. Decizia nr. 9691/2006. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9691
Dosar nr. 5052/1/2006
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17 octombrie 2002, reclamanţii I.C.I.R. şi I.C. au chemat în judecată pe pârâţii: Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Primăria comunei Voineşti jud. Dâmboviţa; Prefectura Târgovişte, Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991; Statul Român, reprezentat de Agenţia Domeniilor Statului solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa:
1) să se constate nulitatea absolută a donaţiei denumită „declaraţie" înregistrată sub nr. 972 din 19 august 1950 la Staţiunea Experimentală Pomicolă Voineşti;
2) constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal încheiat la data de 28 iulie 1951 unde figurează la beneficiar Sfatul Popular al comunei Voineşti şi
3) constatarea nulităţii titlului de proprietate nr. 105683 eliberat de Comisia de Fond funciar de pe lângă Primăria comunei Voineşti, judeţul Dâmboviţa.
Prin sentinţa civilă nr. 2762 din 10 septembrie 2003, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Finanţelor Publice şi a constatat că intervenientul forţat Ministerul Finanţelor Publice nu are calitate procesuală pasivă.
A admis acţiunea, aşa cum a fost restrânsă, formulată de reclamanţii I.I.R. şi I.C. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului şi intervenienta Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Voineşti, jud. Dâmboviţa şi în consecinţă:
A constatat nulitatea absolută a actului intitulat „declaraţie" înregistrat la S.E.P. Voineşti sub nr. 972 din 19 august 1950 şi a procesului-verbal încheiat la data de 28 iulie 1951 cu privire la suprafaţa de 3 ha preluată de la Ionescu Constantin.
A luat act că reclamanţii au renunţat la capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 105683 din 20 martie 2002 în contradictoriu cu pârâţii Comisia locală Voineşti pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi Comisia Judeţeană Dâmboviţa pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.
Prin Decizia civilă nr. 44 din 8 ianuarie 2004 Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul formulat de Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Voineşti, a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 2762 din 10 septembrie 2003 a Judecătoriei Târgovişte, în sensul că a respins acţiunea astfel cum a fost restrânsă formulată de reclamanţi, ca fiind lipsită de interes.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanţii I.C.I.R. şi I.C. înregistrat sub nr. 11002/2004 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar această instanţă, în conformitate cu dispoziţiile art. II alin. (1)-(4) din Legea nr. 219 din 6 iulie 2005, a scos cauza de pe rol şi a trimis-o spre soluţionare la Curtea de Apel Ploieşti.
Prin încheierea dată în dosarul nr. 7930/2005 la data de 28 octombrie 2005, Curtea de Apel Ploieşti, având în vedere dispoziţiile art. 5 Titlul XIII, accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare, din Legea nr. 247/2005 coroborate cu art. 2 pct. 3 C. proc. civ. şi art. II alin. (1) din Legea nr. 219/2005, a scos cauza de pe rol şi a înaintat dosarul la Tribunalul Dâmboviţa spre competentă soluţionare a recursului formulat de reclamanţi.
Împotriva încheierii dată la 28 octombrie 2005 de către Curtea de Apel Ploieşti, au declarat recurs reclamanţii I.C.I.R. şi I.C., invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susţin că în mod greşit, curtea de apel a caracterizat litigiul ca fiind unul de fond funciar şi a reţinut că sunt aplicabile prevederile art. 5 din titlul XIII din Legea nr. 247/2005 întrucât au renunţat la judecata celui de al treilea capăt de cerere privind nulitatea titlului de proprietate nr. 105683 la Judecătoria Târgovişte încă de la termenul de judecată din 11 decembrie 2002, aşa încât, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Ploieşti şi nu Tribunalului Dâmboviţa.
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005, potrivit normelor de competenţă conţinute de Codul de procedură civilă, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecători în prima instanţă cu excepţia celor date în competenţa tribunalelor prin art. 2 pct. 2, se judecau de curţile de apel [art. 3 pct. 2 şi art. 282 alin. (1)] iar recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel se judecau de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie [art. 4 pct. 1 şi art. 299 alin. (1) şi (2)].
În raport cu aceste dispoziţii legale, recursul formulat de reclamanţii I.C.I.R. şi I.C. împotriva deciziei civile nr. 44 din 8 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti a fost înaintat în mod corect spre soluţionare instanţei supreme.
Legea nr. 219/2005, intrată în vigoare în timp ce recursul se afla pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a modificat dispoziţiile C. proc. civ. referitoare la competenţa materială a instanţelor judecătoreşti, reinstituind principiul proximităţii în soluţionarea căilor de atac, în sensul că judecarea apelului şi a recursului aparţine instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea supusă controlului.
Dispoziţiile modificatoare sunt de imediată aplicare conform art. II alin. (1) din Legea nr. 219/2005 care prevede că: „procesele în curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor legal investite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii".
Ca măsură tranzitorie, Legea nr. 219/2005 a dispus în mod expres prin alin. (3) şi (4) ale art. III că : „recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel".
Faţă de dinamica legislativă în materie, examinată, soluţionarea recursului formulat de reclamanţi împotriva deciziei civile nr. 44 din 8 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti aparţine Curţii de Apel Ploieşti. Acesta a fost şi motivul pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a trimis dosarul pe cale administrativă Curţii de Apel Ploieşti în vederea soluţionării recursului, prin adresa nr. 11002/2004 /iulie 2005.
În loc să soluţioneze recursul, Curtea de Apel Ploieşti prin încheierea din 28 octombrie 2005 dată în dosarul nr. 7930/2005, scoate cauza de pe rol şi înaintează dosarul la tribunalul Dâmboviţa, cu motivarea că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 5 din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 întrucât cauza dedusă judecăţii este un litigiu de fond funciar şi deci, competenţa de soluţionare a recursului aparţine tribunalului.
Încheierea dată de Curtea de Apel Ploieşti la data de 28 octombrie 2005 (atacată cu prezentul recurs) este greşită, în condiţiile în care cauza dedusă judecăţii nu este un litigiu de fond funciar, întrucât temeiul de drept al acţiunii aşa cum ea a fost restrânsă este reprezentat de art. 800 şi art. 948 C. civ., la capătul de cerere privind constatarea nulităţii titlului de proprietate 105683 renunţându-se de către reclamanţi la termenul de judecată de la 11 decembrie 2002 la Judecătoria Târgovişte.
Drept urmare, cum încheierea din 28 octombrie 2005 atacată a fost dată cu încălcarea competenţei altei instanţe, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul declarat în cauză se primeşte ca fondat, şi urmează a fi admis, se va casa încheierea atacată şi se va trimite cauza la Curtea de Apel Ploieşti pentru soluţionarea recursului declarat de reclamanţi împotriva deciziei nr. 44 din 8 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii I.C.I.R. şi I.C.C. împotriva încheierii din 28 octombrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. 7930/2005 pe care o casează şi trimite cauza la Curtea de Apel Ploieşti pentru soluţionarea recursului declarat de reclamanţi împotriva deciziei nr. 44 din 8 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9653/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9635/2006. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
