ICCJ. Decizia nr. 112/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 654 din 10 octombrie 2005, Tribunalul Vaslui a admis în parte contestația formulată de reclamanta Ș.M. împotriva dispoziției nr. 175 din 30 aprilie 2004 emisă de Primarul Municipiului Vaslui, care a fost modificată în ceea ce privește valoarea imobilului, în sensul că a fost stabilită ca valoare a imobilului expropriat suma de 5.439.050.545 lei.
Instanța de fond a reținut că, prin dispoziția Primarului Municipiului Vaslui s-a stabilit valoarea imobilului imposibil de restituit în natură la suma de 2.845.321.094 lei, echivalentul în lei a sumelor de 19.278 dolari SUA și 7.000 dolari SUA.
Pentru acest imobil s-a dat reclamantei posibilitatea de a opta între acordarea de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital și acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Reclamanta a fost nemulțumită atât de suma stabilită ca valoare a imobilului expropriat, cât și de forma de despăgubire.
S-a mai reținut că, deoarece reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri bănești, iar instanța nu poate acorda altceva decât a solicitat reclamanta, nu poate fi modificată de către instanță dispoziția emisă de primar în ceea ce privește forma de despăgubire.
întrucât imobilul deținut de reclamantă a fost preluat în mod abuziv, iar suma acordată cu titlu de despăgubire a fost modică, aceasta este beneficiară a Legii nr. 10/2001.
Instanța de fond a considerat că acordarea unor despăgubiri reale în funcție de pierderea concretă suferită este în concordanță cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, care, în art. 1 din Primul Protocol prevede că orice persoană fizică are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
împotriva acestei sentințe au formulat apel Ș.M., Primarul și Primăria Municipiului Vaslui.
Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 41 din 24 februarie 2006, a admis apelul formulat de Primarul Municipiului Vaslui, a schimbat în parte sentința, în sensul că a respins și capătul de cerere privind modificarea cuantumului despăgubirilor acordate, păstrând restul dispozițiilor sentinței.
în același timp, a respins apelul Primăriei Municipiului Vaslui pentru lipsa calității procesuale pasive și ca nefondat apelul reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut, în principal, că rațiunea legii este aceea că persoana îndreptățită este cea care alege măsura reparatorie, aceasta fiind regula, iar atunci când măsura aleasă nu poate fi realizată din diverse motive, entitatea investită propune Comisiei Centrale acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005.
Comisia, după ce va parcurge procedura de analizare a notificărilor și a documentației anexate, printre care și raportul de evaluare a bunului în discuție întocmit de un evaluator sau o societate de evaluare desemnată aleatoriu, va pronunța o decizie prin care se dispune emiterea titlului de despăgubire.
Curtea de apel a constatat că instanța de fond nu a procedat în acord cu dispozițiile legale incidente, întrucât, așa cum s-a arătat, modalitățile de despăgubire propuse și cuantumul lor, respectiv măsuri reparatorii prin echivalent, constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, vor face obiectul verificărilor Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, care, potrivit prevederilor din Capitolul V, art. 16-18 din Titlul VII din legea privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum, și unele măsuri adiacente, nr. 247/2005, va adopta o decizie.
împotriva acesteia reclamanta are deschisă calea unei acțiuni în justiție, conform dispozițiilor Capitolului VI, Titlul VII, din aceeași lege.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei decizii, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Aceasta a invocat, în esență, că instanța de apel, deși a reținut că Primăria Municipiului Vaslui nu are calitate procesuală în cauză, în dispozitiv s-a menționat că admite apelul formulat de Primarul Municipiului Vaslui și respinge pentru lipsa calității procesuale pasive apelul formulat de Primarul Municipiului Vaslui, iar pe fondul cauzei, a susținut că instanța a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, întrucât nu a judecat cauza în baza temeiurilor de drept invocate prin cererea de chemare în judecată, respectiv Legea nr. 10/2001 în forma inițială și nu prevederile Legii nr. 247/2005, fapt ce a condus ca instanța să nu ajungă la concluzia firească a despăgubirii prin acordarea efectivă a sumei de bani reținută în sentință.
Reclamanta consideră că, în cauză, sunt incidente dispozițiile legii potrivit căreia a depus notificarea, respectiv Legea nr. 10/2001 în vigoare la data învestirii instanței.
Totodată, aceasta a criticat și faptul că instanța de apel a modificat cuantumul despăgubirilor acordate, precum și consfințirea modalității de acordare a despăgubirilor în forma titlurilor de despăgubire.
Recursul este nefondat.
Primul motiv de recurs referitor la soluționarea cauzei sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Vaslui nu poate fi primit, deoarece respingerea apelului formulat de Primăria Municipiului Vaslui, indiferent de motiv, este în favoarea recurentei, eventual partea adversă putând ataca decizia pentru acest motiv, dar nu a făcut-o.
Celelalte motive invocate sunt nefondate, astfel cum corect a stabilit, prin considerentele deciziei instanța de apel.
Referitor la aplicarea în timp a legii civile, s-a reținut că unul din principiile ce o guvernează, este cel al neretroactivității legii civile noi.
Este adevărat că legea nouă trebuie să respecte suveranitatea legii vechi și invers, legea veche trebuie să respecte suveranitatea legii noi, ceea ce înseamnă că se recunoaște fără rezerve aplicarea imediată a legii noi, potrivit căreia acțiunea noii legi civile se întinde atât asupra faptelor pendinte, cât și asupra efectelor viitoare ale raporturilor juridice trecute.
în ceea ce privește situația imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, așa cum bine a concluzionat instanța de apel, normele legale în conflict, Legea nr. 10/2001 în forma inițială, Legea nr. 10/2001 în forma modificată și Legea nr. 247/2005 vizează situații juridice născute sub imperiul legii vechi, însă durabile în timp prin efectele lor juridice.
Tocmai din acest motiv s-a menționat expres în art. 16 Titlul VII privind "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005, că notificările care nu au fost soluționate prin acordarea de despăgubiri bănești până la data intrării în vigoare a acestei legi, se predau Secretariatului Comisiei Centrale, însoțite de documentația anexă, pentru a se parcurge procedura administrativă prevăzută de noua lege.
Prevederile acestei legi sunt de imediată aplicabilitate.
De aceea, notificării reclamantei îi sunt aplicabile dispozițiile în vigoare la momentul de față și nu cele din momentul formulării acesteia.
Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001 în forma inițială, care vizau și posibilitatea acordării măsurilor reparatorii constând în despăgubiri bănești, rămân fără aplicare, noua lege excluzând din conținutul său o asemenea opțiune.
Referitor la nemulțumirea reclamantei privind cuantumul despăgubirilor, potrivit modificărilor Legii nr. 10/2001, astfel cum au fost reglementate de Legea nr. 247/2005, măsurile reparatorii prin echivalent, constând în titluri de valoarea nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, așa cum s-a reținut de către curtea de apel, vor face obiectul verificărilor Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, care va adopta o decizie, împotriva căreia, reclamanta are deschisă calea acțiunii în justiție.
Pentru considerentele anterior expuse, motivele de recurs sunt nefondate și recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1131/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1073/2007. Civil → |
|---|
