ICCJ. Decizia nr. 1338/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 26 octombrie 2004 pe rolul Tribunalului Buzău reclamantul S.C., în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Buzău, prin primar, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea dispoziției cu nr. 190 din 20 aprilie 2004 emisă în baza Legii nr. 10/2001, de către pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 358 din 6 aprilie 2005 Tribunalul Buzău a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant.
în motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că prin dispoziția a cărei anulare se solicită, s-a respins cererea reclamantului de restituire în natură a suprafeței de teren de 770,60 mp situat în Buzău, rămas liber din totalul de 1771,60 mp expropriat, motivat de faptul că pe acest teren se află un bloc de locuințe, o stație de autobuz, trotuarul pietonal și diverse rețele de utilitate publică.
în urma expertizei tehnice efectuate în cauză, a rezultat că o suprafață de 805 mp nu a fost folosit în scopul exproprierii, dar aceasta nu poate fi restituit deoarece nu este liber, în sensul dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001 și pct. II/2 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2004, de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond reclamantul a declarat apel, care a fost respins prin decizia civilă nr. 197 din 6 septembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
în motivarea hotărârii, instanța de apel a reținut aceeași situație de fapt a terenului ca și instanța de fond apreciind că terenul nu poate fi restituit deoarece nu este liber, fiind afectat de rețelele de gaze.
împotriva hotărâri pronunțate de instanța de apel reclamantul a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și pe fond admiterea contestației formulate împotriva deciziei nr. 190 din 20 aprilie 2004 emisă de Primăria Municipiului Buzău primar.
în motivarea recursului, s-a susținut că în mod greșit s-a apreciat că suprafața de 805 mp teren nu este liberă în sensul dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001 și pct. II/2 din Normele Metodologice aprobate de H.G. 498/2005, deoarece din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză rezultă că această suprafață este liberă și împrejmuită cu gard viu și că poate fi restituită în natură.
Recursul va fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 " în cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate parțial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcțiile rămase, iar pentru construcțiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent...."
Potrivit art. II/2 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/200" imobilele expropriate (construcții nedemolate și teren) care sunt libere (deci care nu au primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea sau nu au fost înstrăinate legal) se pot restitui integral persoanei îndreptățite".
Din actele și lucrările efectuate în cauză, rezultă că suprafața de 805,00 mp nu a fost folosită pentru scopul în care s-a făcut exproprierea putând fi restituită în natură.
Astfel din raportul de expertiză tehnică cadastrală efectuată de expertul tehnic inginerul B.E. (fila 44, dosar fond) rezultă că în urma Decretului de expropriere nr. 27/1975, întregul corp de proprietate a fost expropriat. însă nu întreaga suprafață a fost folosită pentru construcții de locuințe, se arată că a rămas o suprafață de teren de 805,00 mp care a fost împrejmuită cu gard viu și care este delimitată de punctele1,2,4,5,6,7,8,9,10,11,12,13,14 din schița plan anexă la raportul de expertiză.
Se mai arată în raportul de expertiză și că pe această suprafață se află o rețea de gaze și o alee care nu-și mai găsește utilitate deoarece în imediata apropriere s-a construit o altă alee mai lată și asfaltată care duce în același loc.
Pornind de la această situație de fapt, reținută în raportul de expertiză, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora persoana îndreptățită poate susține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, întrucât lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul doar parțial.
Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, și cum utilitatea publică ce a constituit rațiunea exproprierii nu operează pentru întreaga suprafață de teren iar suprafața de 805,00 mp de teren este liberă, aceasta se poate restitui în natură reclamantului.
Chiar dacă terenul expropriat a trecut în domeniul public prin H.G. 1348/2001 acest act juridic are o forță juridică inferioară Legii nr. 10/2001, ale cărui dispoziții trebuie să le respecte.
în concluzie, se constată fondate criticile întemeiate pe dispozițiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ., astfel că a fost admis recursul, a fost modificată decizia atacată cu sensul admiterii apelului declarat de reclamant și pe fond a fost admisă contestația formulată în baza Legii nr. 10/2001 anulând în parte dispoziția nr. 190/2004 emisă de pârâtă, dispunând restituirea în natură a terenului liber, în suprafață de 805,00mp.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1684/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1553/2007. Civil → |
|---|
