ICCJ. Decizia nr. 1657/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 9481 din 23 septembrie 2005, reclamanta D.V.M.A.Z.L. a solicitat obligarea pârâtului Consiliul Județean Timiș la restituirea în natură, în măsura în care este posibil, a imobilului situat în Timișoara, format din teren în suprafață de 698 mp, înscris în C.F. Timișoara, nr.top. 114, obligarea pârâtului la emiterea dispoziției prin care să se acorde în compensarea terenului (dacă nu e posibilă restituirea în natură) cu alte bunuri sau servicii ori să se propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
în motivare, reclamanta a arătat că este moștenitoarea proprietarei tabulare L.H. și că terenul proprietatea acesteia a trecut în administrarea Consiliului Județean Timiș în baza Decretului nr. 111/1951.
Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 219 din 6 februarie 2006, a admis în parte acțiunea reclamantei în sensul că a obligat pârâtul să emită dispoziție pentru soluționarea notificării înaintate Consiliului Județean Timiș la data de 16 mai 2001 prin executor judecătoresc de către reclamantă și a respins în rest acțiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a respins excepția invocată de pârât cu privire la competența materială de soluționare a cererii de către tribunal, apreciind că, în temeiul art. 24 alin. (8) și art. 31 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 revine secției civile a tribunalului și nu secției de contencios administrativ.
Cu privire la excepția referitoare la lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Județean Timiș, instanța de fond a apreciat că, potrivit art. 20 din Legea nr. 10/2001, restituirea imobilelor se face prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare, astfel că președintele Consiliului Județean Timiș este organul de conducere al unității deținătoare a imobilului și, prin urmare, are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanta este moștenitoarea proprietarei tabulare a imobilului înscris în C.F. Timișoara. Acest imobil a trecut în proprietatea statului și în momentul de față se află în administrarea operativă a Consiliului Județean Timiș.
S-a mai reținut că, deși reclamanta a depus notificare în baza Legii 10/2001 pentru restituirea în natură a imobilului, unitatea deținătoare nu s-a conformat dispozițiilor art. 20 și art. 23 alin. (1) din susmenționata lege și nu a dispus asupra notificării pe care avea obligația de a o soluționa în termen de 60 de zile.
Ca urmare, prima instanță a admis acțiunea reclamantei și a dispus obligarea pârâtului Președintele Consiliului Județean Timiș să soluționeze prin dispoziție motivată notificarea reclamantei.
Pentru lipsa calității procesuale pasive acțiunea reclamantei a fost respinsă față de Consiliul Județean Timiș.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei hotărâri.
Prin primul motiv de apel, ca, de altfel, și prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a cerut obligarea Consiliului Județean Timiș ca, prin dispoziție motivată, să-i restituie imobilul în natură, ori, dacă acest lucru nu este posibil, să-i ofere alte măsuri reparatorii.
Prin cel de-al doilea motiv de apel, reclamanta a invocat greșita rezolvare a excepției calității procesuale pasive a Consiliului Județean Timiș.
Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 157/A din 8 mai 2006, a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat și Consiliul Județean Timiș ca, prin decizie motivată semnată de Președintele său, să dispună asupra notificării depuse de reclamantă.
împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, criticând soluția curții de apel, pentru că a admis apelul doar în ceea ce privește cel de-al doilea motiv invocat, în sensul că a fost obligat și Consiliul Județean Timiș, în calitate de administrator al imobilului revendicat, să dispună, prin decizie motivată asupra notificării depuse de reclamantă.
Recursul este întemeiat.
Din analiza considerentelor deciziei atacate rezultă în mod cert faptul că instanța de apel a reținut ambele motive de apel formulate de reclamantă, însă, în motivarea hotărârii s-a pronunțat numai cu privire la cel de al doilea motiv referitor la greșita rezolvare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Timiș.
Dar reclamanta a invocat în primul motiv de apel, reluând solicitarea din cererea dedusă judecății, ca instanța să dispună asupra restituirii în natură a imobilului sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, să i se ofere alte bunuri sau servicii în compensarea terenului, ori să se propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, în situația în care măsura compensării nu este posibilă sau nu ar fi acceptată de aceasta.
în mod evident, instanța de apel nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra acestui motiv de apel, cererea reclamantei fiind, de fapt, aceea cu care a investit instanța în vederea soluționării.
Acest fapt a impus casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, ocazie cu care instanța va analiza toate argumentele invocate în recurs, ca apărări de fond.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1649/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1507/2007. Civil → |
|---|
