ICCJ. Decizia nr. 1510/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1510
Dosar nr. 29973/2/200.
Şedinţa publică din 19 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 525 din 20 iunie 2006, pronunţată de Tribunalul Teleorman a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul C.D.M. împotriva pârâtei Agenţia Domeniilor Statului pe care a obligat-o să emită o decizie cu privire la notificarea formulată la data de 1 noiembrie 2001.
A fost respinsă cererea reclamantului împotriva pârâţilor Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi SC I. SA Bucureşti ca nefondată.
A fost respinsă cererea reclamantului pentru neplata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:
Reclamantul C.D.M. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi Agenţia Domeniilor Statului şi a solicitat instanţei ca prin hotărâre judecătorească să oblige Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei să emită decizie / dispoziţie prin care să se pronunţe asupra notificării pe care autoarea T.P. a adresat-o în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat restituirea imobilului, compus din 5 ha teren şi construcţiile aflate pe acesta, situat în comuna Troianu, judeţul Teleorman şi care a fost deţinut de SC A. Roşiorii de Vede.
A mai precizat reclamantul că, societatea a fost privatizată şi conform art. 27 din Legea nr. 10/2001, dispoziţia de restituire se emite de autoritatea statului implicată în privatizare şi să i se acorde cheltuielile de judecată avansate în cauză.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în anul 1949, Statul Român a preluat în mod abuziv de la autoarea sa T.P. imobilul situat în comuna Troianu, judeţul Teleorman, conform certificatului nr. 93-741 din 1 noiembrie 2001, eliberat de Arhivele Naţionale, compus din 45 ha teren arabil, 5 ha curţi şi un conac. Pentru suprafaţa de 45 ha teren, mamei reclamantului M.E.M.M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate, în conformitate cu Legea nr. 18/1991, în calitate de moştenitoare a numitei T.P., iar pentru diferenţa de 5 ha teren, reprezentând curţi şi un conac a solicitat restituirea în condiţiile Legii nr. 10/2001, în calitate de unic moştenitor al autoarei sale, conform certificatului de moştenitor nr. 38 din 18 martie 1999.
Notificarea a fost adresată iniţial SC A. SA şi ulterior Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, autoritatea statului implicată în privatizare, care, potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001 era obligată să emită decizie/dispoziţie prin care să se pronunţe asupra notificării.
Reclamantul a depus acte pentru dovedirea calităţii de persoană îndreptăţită şi a dreptului de proprietate, iar prin întâmpinare pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale pasive, cu precizarea că proprietar asupra imobilului este SC A. SA Roşiorii de Vede, singura în măsură să emită decizie potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
A mai precizat că, prin Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului s-a reglementat statutul juridic al celei din urmă şi administrarea societăţilor comerciale.
Conform art. 4 alin. (1) s-a înfiinţat Agenţia Domeniilor Statului, instituţie cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor Şi Dezvoltării Rurale, având printre atribuţii şi privatizarea societăţilor comerciale.
Privatizarea în cauza de faţă, s-a arătat că este de competenţa Agenţiei Domeniilor Stratului conform dispoziţiilor Legii nr. 268/2001, motiv pentru care reclamantul a cerut introducerea în cauză şi a Agenţiei Domeniilor Statului.
La rândul său, Agenţia Domeniilor Statului, prin întâmpinare a solicitat în principal respingerea acţiunii ca prematur formulată şi în subsidiar ca neîntemeiată.
Notificarea a fost transmisă de Primăria comunei Troianu, judeţul Teleorman către SC A. SA Roşiorii de Vede, societate privatizată de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei în anul 2000, privatizare în urma căreia s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 71/2000 între Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi S.C. I. SA, situaţie în care sunt incidente dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Instanţa de fond a reţinut ca întemeiată acţiunea reclamantului faţă de pârâta Agenţia Domeniilor Statului, deoarece potrivit OUG nr. 198/1999 şi HG nr. 1997/2000, Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei a procedat la privatizarea SC A. SA Roşiorii de Vede, în urma căreia s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 71 din 15 noiembrie 2000 între Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei ca reprezentant al statului şi SC I. SA.
Prin Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului s-a reglementat cadrul juridic privind privatizarea societăţilor comerciale şi statutul juridic al Agenţiei Domeniilor Statului. Potrivit art. 4 alin. (1), această instituţie are personalitate juridică, se află în subordonarea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi are ca atribuţii, printre altele, gestionarea şi exploatarea eficientă a patrimoniului de stat, precum şi privatizarea societăţilor comerciale.
Printre societăţile comerciale deţinătoare de terenuri cu destinaţie agricolă s-a evidenţiat şi SC A. SA Roşiorii de Vede, în Anexa nr. 2 la Legea nr. 268/2001.Prin legea precizată şi HG nr. 626/2001, Agenţia Domeniilor Statului a dobândit atribuţii în activitatea post privatizare, iar între Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi Agenţia Domeniilor Statului s-a încheiat un protocol prin care cea din urmă a preluat contractele de privatizare pentru societăţile care au fost privatizate, aspecte faţă de care Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nu mai are calitate procesuală pasivă, Agenţia Domeniilor Statului, potrivit art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, fiind singura căreia i se adresează notificările ca instituţie publică implicată în privatizare.
În ceea ce priveşte SC A. SA Roşiorii de Vede, s-a reţinut că a fost dizolvată şi radiată de la registrul comerţului prin Decizia comercială nr. 55 din 1 aprilie 2005 a Tribunalului Teleorman, astfel că obligaţia să emită Decizia cu privire la notificarea reclamantului s-a reţinut a fi numai în sarcina Agenţiei Domeniilor Statului.
Faţă de pârâta SC I. SA Bucureşti, invocând dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reclamantul a solicitat respingerea acţiunii.
Prin Decizia nr. 154A din 16 mai 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Agenţia Domeniilor Statului împotriva sentinţei civile nr. 525 din 20 iunie 2005 a Tribunalului Teleorman şi s-a luat act că intimatul C.D.M. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că în raport de actele existente la dosar, apelul este formal, iar susţinerile contradictorii, deoarece se solicită pe de o parte respingerea cererii reclamantului ca prematură, iar pe de altă parte ca nefondată.
În acest sens, se arată de către instanţă că apelanta recunoaşte că, în conformitate cu legislaţia în vigoare la momentul judecării cauzei la fond, ea era autoritatea ce trebuia să soluţioneze notificarea, potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001, cum corect s-a arătat în motivarea de mai sus.
Susţinerea apelantei că notificarea reclamantului şi actele de care a înţeles să se folosească nu erau deţinute de ea, motiv pentru care cererea ar fi trebuit ca prematur introdusă este pur formală.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, notificarea a fost formulată în termen, iar primăria căreia i-a fost adresată a trimis-o la rândul său societăţii deţinătoare a terenului. Notificarea se afla de mai mulţi ani la SC A. SA Roşiorii de Vede, context în care, entitatea statului care a privatizat respectiva societate nu mai poate susţine că nu deţinea la momentul privatizării notificarea prin care s-a solicitat retrocedarea imobilului. De fapt, această entitate a procedat la vânzarea imobilului, în condiţiile în care cu mult timp în urmă societăţii privatizate îi era comunicată notificarea.
Instanţa de fond, admiţând acţiunea s-a pronunţat implicit asupra excepţiei, deoarece nu se putea reţine în contextul descris mai sus că solicitarea reclamantului ar fi fost prematură.
Mai mult decât atât, faţă de faptul că Legea nr. 10/2001 nu stabileşte limitativ entităţile obligate la soluţionarea notificărilor, ci defineşte numai criteriul stabilirii în fiecare caz, entitatea care a făcut privatizarea societăţii în litigiu, era imperios necesară pronunţarea unei asemenea hotărâri, avându-se în vedere că de la momentul privatizării şi până la pronunţarea hotărârii, entitatea obligată fusese redefinită.
Aceasta s-a reţinut a fi explicaţia pentru care apelanta a fost obligată şi nu MAPDR, iniţial chemat în judecată să soluţioneze notificarea.
Or, s-a reţinut că, singura posibilitate prin care, atât faţă de privatizarea societăţii deţinătoare, cât şi faţă de modificarea entităţii obligate, se putea stabili autoritatea căreia îi revenea obligaţia soluţionării notificării, numai prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti.
Curtea a avut în vedere că singurul motiv de apel invocat privea excepţia prematurităţii acţiunii.
La momentul soluţionării apelului, pârâta apelantă Agenţia Domeniilor Statului deţinea notificarea şi actele însoţitoare acesteia, dar a solicitat totuşi admiterea căii de atac exercitată şi pe cale de consecinţă, prin admiterea excepţiei prematurităţii acţiunii şi aceasta să fie respinsă ca atare.
În plus, apelanta, la instanţa de fond a fost legal citată, a formulat întâmpinare, raportându-se la acţiunea reclamantului, însoţită de actele existente la dosar, acte de care a luat cunoştinţă şi recunoscând că este instituţia implicată în privatizare, autoritatea ce trebuia să soluţioneze notificarea, a invocat în continuare prematuritatea acţiunii, deşi avea posibilitatea şi chiar obligaţia să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20, art. 27 şi urm. din Legea nr. 10/2001 şi să soluţioneze notificarea.
În raport de aceste considerente, instanţa de apel a menţinut hotărârea apelată.
Împotriva deciziei nr. 154A din 16 05 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în termen legal, a declarat recurs pârâta Agenţia Domeniilor Statului, care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ. arată, în esenţă, că s-au încălcat dispoziţiile art. 137 alin. (l) C. proc. civ. ce conţin o regulă fundamentală, în sensul că, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Analizând recursul în limitele criticilor formulate, care fac posibilă încadrarea în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se reţine că este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Reclamantul a declanşat procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001 şi a întreprins demersul prevăzut de art. 21 alin. (1), notificând pe pârâtă să-i restituie imobilul, locuinţă, compus din 5 ha teren şi construcţiile de pe el, situat pe teritoriul comunei Troianu, jud. Teleorman, bun ce a fost deţinut de SC A. SA Roşiorii de Vede şi care a fost privatizată printr-un contract încheiat cu pârâta.
Deşi termenul legal pentru soluţionarea notificării s-a împlinit cu mult timp în urmă, pârâta nu a răspuns la notificare, cu toate că avea această obligaţie, prin emiterea unei decizii sau dispoziţii motivate. Potrivit dispoziţiilor legale, entitatea notificată este obligată ca după împlinirea termenului de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 22, să se pronunţe prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură.
Indiferent dacă persoanei îndreptăţite i se restituie în natură imobilul ori i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un atare drept, unitatea deţinătoare este obligată ca asupra solicitării adresată pe cale de notificare să se pronunţe printr-o decizie sau dispoziţie motivată. în speţă, pârâta nu a emis o astfel de decizie sau dispoziţie.
Prin Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comercială ce deţin în administrarea terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului s-a reglementat cadrul juridic privind privatizarea societăţilor comerciale şi statutul juridic al acestei agenţii, care este instituţie cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, având ca atribuţii, printre altele, gestionarea şi exploatarea eficientă a patrimoniului de stat, precum şi privatizarea societăţilor comerciale. Agenţia Domeniilor Statului a preluat contractele de privatizare pentru societăţile care au fost privatizate, printre care şi pe cel privind SC A. SA Roşiorii de Vede, care deţinea imobilul în litigiu, fiind instituţia publică implicată în privatizare.
Din actele dosarului rezultă că, notificarea reclamantului s-a formulat în termen şi aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, primăria căreia i-a fost adresată a înainta-o societăţii ce deţinea terenul, SC A. Roşiorii de Vede, care a fost privatizată, context în care, entitatea statului care a privatizat-o, la momentul privatizării a intrat în posesia notificării prin care se solicita retrocedarea imobilului, însoţită de actele doveditoare. Cu toate acestea, s-a procedat la vânzarea terenului, fără a se avea în vedere notificarea şi actele însoţitoare. Legea nr. 10/2001 nu stabileşte limitativ entităţile obligate la soluţionarea notificării, ci defineşte criteriul stabilirii în fiecare caz. Este fără niciun dubiu, că entitatea implicată în privatizare, în conformitate cu dispoziţiile art. 20, art. 27 şi urm. din Legea nr. 10/2001 era obligată să soluţioneze notificarea prin admiterea sau respingerea ei, în funcţie de actele ce o însoţeau, emiţând o decizie sau o dispoziţie motivată.
Recurenta nu a negat nici un moment că este autoritatea implicată în privatizare ce trebuia să soluţioneze notificarea conform art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Faptul că a ignorat dispoziţiile legale în acest sens, nu înseamnă că intimatul reclamant era împiedicat să sesizeze instanţa pentru a pronunţa o hotărâre prin care să o oblige să emită o dispoziţie privind cererea formulată prin notificare.
Având în vedere că de la data formulării notificării, însoţită de actele doveditoare în sensul art. 22 din Legea nr. 10/2001, (aspecte cunoscute de către recurentă), termenul prevăzut de lege s-a depăşit cu mult timp, este cert, că atitudinea recurentei este de a tergiversa soluţionarea cererii, cu consecinţa negativă asupra termenului rezonabil ce trebuia avut în vedere, aşa cum prevede Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
La fel de adevărat este că, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa este obligată să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În speţă, corect a reţinut instanţa de apel că recurenta a fost citată legal şi a formulat întâmpinare, raportându-se la acţiunea reclamantului, care era însoţită de actele pretinse doveditoare a celor susţinute prin notificare. Ca instituţie implicată în privatizare, recurenta avea obligaţia să soluţioneze această notificare prin admiterea sau respingerea ei, în raport de dovezile anexate, astfel că, la data soluţionării cauzei nu se mai putea discuta de prematuritatea cererii adresate instanţei, excepţie care a fost soluţionată implicit prin hotărârea dată.
În consecinţă, faţă de dispoziţiile art. 20, art. 27 şi urm. din Legea nr. 10/2001, critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la art. 137 C. proc. civ. este nefondată şi urmează ca recursul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Domeniilor Statului împotriva deciziei nr. 154 A din 16 mai 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă.
Irevocabil.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 255/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 150/2007. Civil → |
|---|
