ICCJ. Decizia nr. 1680/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 331 din 19 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a admis în parte contestația formulată de reclamantul N.V. împotriva pârâtelor SC E. SA București și SC E. SA Tg. Jiu.
S-a constatat că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de 162.567.676 lei.
S-a respins acțiunea față de Primăria Municipiului Tg. Jiu, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pârâta SC E. SA București a fost obligată la cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că terenul în litigiu are suprafața de 113 mp și este situat în Tg. Jiu.
Pe acest teren se află o parte a construcției ce aparține pârâtei SC E. Tg. Jiu, în care se desfășoară activități administrative.
Apelurile declarate, împotriva acestei sentințe, de către reclamant și de pârâte, au fost admise prin decizia civilă nr. 100 din 9 mai 2003, pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
S-a anulat sentința și a fost reținută cauza spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize tehnice.
Rejudecând pricina, prin decizia nr. 307 din 28 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul N.V. S-a anulat decizia nr. 540 din 4 martie 2002 emisă de SC E.D.F.E.E. E. SA, s-a stabilit că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 159 mp, teren preluat de stat cu titlu valabil.
Pârâtele SC E. SA București și SDFE Tg. Jiu au fost obligate să facă reclamantului oferte de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii de 389.083.500 lei pentru suprafața de 110,85 mp, iar Primarul municipiului Tg. Jiu a fost obligat să facă reclamantului ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii de 175.236.750 lei pentru suprafața de 49,925 mp.
Instanța a reținut că reclamantul este persoană îndreptățită, iar imobilul a fost expropriat prin Decretul de expropriere nr. 408/1981.
Construcțiile au fost demolate, iar terenul este ocupat de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 11 pct. 6 din Legea nr. 10/2001, reclamantul urmând a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent.
De asemenea, s-a mai reținut, că unități deținătoare sunt cele două pârâte care ocupă terenul imposibil de restituit în natură.
împotriva acestei decizii au declarat recurs, reclamantul N.V. și pârâtele SC E.D.F.E.E. E. OLTENIA SA, sucursala Tg. Jiu, SC E. SA și Consiliul local al municipiului Tg. Jiu.
Recurentul-reclamant N.V. arată că terenul în litigiu a avut suprafața de 220 mp și nu 159 mp cât a reținut instanța de apel, solicitând acordarea de măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață.
Recurenta-pârâtă SC E.D.F.E.E. E. OLTENIA SA, sucursala Tg. Jiu, susține în motivele de recurs că nu are calitate de unitate deținătoare, expertiza efectuată în cauză stabilind că terenul este ocupat de SC E. SA.
Recurenta-pârâtă SC E. SA arată că prin H.G. 1342/2001 s-a înființat SC E. OLTENIA SA, societate cu personalitate juridică, și că aceasta are calitate de unitate deținătoare și obligația de a emite decizie sau dispoziție motivată.
Recurentul Consiliul local al municipiului Tg. Jiu solicită respingerea acțiunii ca fiind prematur introdusă.
De asemenea recurentul consideră că terenul a fost supraevaluat.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor formulate ce permit încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată următoarele:
Recursul declarat de pârâta SC E.D.F.E.E. E. OLTENIA SA, Sucursala D.F.E.E. Tg. Jiu este fondat.
Recurenta nu are calitatea de unitate deținătoare, în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, parte din terenul în litigiu fiind ocupat de o construcție edificată de SC E. , astfel cum rezultă din expertiza întocmită de expert D.I.
Urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ. să se admită recursul, să se caseze decizia în parte, în sensul respingerii acțiunii față de această recurenta-pârâtă.
Recursul declarat de SC E. SA București este nefondat.
Susținerea recurentei că nu este unitate deținătoare este infirmată chiar de recurentă care, ulterior declarării recursului, a emis decizia nr. 472 din 21 decembrie 2006 prin care a decis acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în valoare de 38.908,35 lei, sumă stabilită prin hotărârea recurată.
Aceasta înseamnă că recurenta a achiesat la valoarea stabilită prin expertiza dispusă la instanța de apel.
Recursul declarat de Consiliul local municipiului Tg. Jiu este de asemenea nefondat.
Prin dispozitivul deciziei recurate nu s-a dispus nici o obligație de plată pentru recurent, ci obligația de a face ofertă de restituire prin echivalent pentru suprafața de 49,925 mp a fost stabilită în sarcina Primarului municipiului Tg. Jiu.
Mai mult decât atât, reclamantul a renunțat la restituire prin echivalent corespunzătoare pentru suprafața de 49,925 mp teren situat în Tg. Jiu județul Gorj, prin declarația autentificată sub nr. 3501 din 18 mai 2005 la BNP S.B.
Cât privește recursul declarat de reclamantul N.V. și acesta este nefondat.
Din probatoriul administrat, cu acte și expertiză topografică, a rezultat că terenul ce a aparținut reclamantului și a fost expropriat prin Decretul nr. 408/1981, a fost în suprafață de 159 mp și nu de 220 mp cum pretinde recurentul.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 C. proc. civ. s-a admis recursul declarat de SC E.D.F.E.E. E. SA, sucursala D.F.E.E. Tg. Jiu, și s-a casat în parte decizia recurată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului față de această pârâtă și au fost respinse ca nefondate celelalte recursuri.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1526/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1703/2007. Civil → |
|---|
