ICCJ. Decizia nr. 1684/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 26 ianuarie 2004, reclamanta F. Deva a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Deva cerând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să îi predea în natură suprafața de 6399 mp teren înscris în C.F. nr. 1695 Deva sub nr. top 1333, 1334, 1335 și 3727, invocând incidența art. 1 și art. 7 din Legea nr. 10/2001.
în motivarea cererii reclamanta a susținut că autoarea sa, U.J.C.C. Hunedoara a fost proprietara imobilului în litigiu care, parțial, a făcut obiectul exproprierii dispusă prin Decretul nr. 113/1982 (22.994mp) cu plata unei despăgubiri în sumă de 14.000 lei iar, parțial a fost preluat de stat în mod abuziv (2.752 mp) fără vreun titlu.
Prin sentința civilă nr. 1010 din 25 mai 2004, Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a respins cererea ca nefondată.
în motivarea sentinței instanța a reținut că în cursul judecății cauzei, prin dispoziția nr. 278/2003, Primarul Municipiului Deva a respins notificarea nr. 45 din 11 februarie 2002 transmisă de reclamantă motivat de faptul că regimul juridic al bunurilor aparținând C.C.C. a fost reglementat prin Legea nr. 109/1996 și nu prin dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Totodată, instanța a reținut că proprietarul tabular al imobilului din litigiu a fost fosta B.F.D.B.P.C. Hunedoara iar reclamanta nu a probat în nici un fel care ar fi legătura pe care ar avea-o cu proprietar tabular, caz în care și în ipoteza în care s-ar accepta că astfel de federații, în măsura în care ar fi dobândit oneros astfel de imobile, ar putea avea calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001, în speța dedusă judecății cererea reclamantei nu ar putea fi primită și pentru acest considerent.
Pe cale de consecință, instanța a reținut că sunt nefondate și capetele de cerere prin care reclamanta solicită anularea actelor de înstrăinare a imobilului și obligarea pârâtei să îi predea prețul pe care l-a încasat prin înstrăinarea imobilului în litigiu.
Pârâta, Primăria Deva, a invocat excepția lipsei calități sale procesuale pasive precum și pe cea a lipsei calități de persoană îndreptățită a reclamantei care, în calitatea sa de organizație cooperatistă este enumerată alături de stat, ca unitate care a efectuat preluări abuzive și care, în procedura Legii nr. 10/2001, are obligația restituirii unor bunuri pe care le deține ca entitate deținătoare. Totodată, pârâta a reiterat și faptul că reclamanta putea să își valorifice eventualele pretenții contra statului numai în procedura reglementată prin dispozițiile Legii nr. 109/1996.
în cauză au fost introduse și SC B.I.C. SRL, în calitate de pârâtă și a fost chemată în garanție L.G. și M.
Prin decizia civilă nr. 1229 A din 30 noiembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC F. Hunedoara.
în motivarea decizie instanța a reținut că reclamanta nu are calitate de persoană îndreptățită în sensul art. 1 și art. 3 din Legea nr. 10/2007, legiuitorul înțelegând să califice organizațiile cooperatiste, categorie din care face parte și reclamanta, ca fiind entități deținătoare ale bunurilor preluate abuziv și nu ca persoane îndreptățite la restituire.
în argumentarea acestei concluzii, instanța de apel a reținut că organizațiile cooperatiste au fost înființate în baza Decretului nr. 133/1949 privind organizarea cooperației ca organizații socialiste, obștești, că forma de proprietate a acestor organizații era o formă de proprietate socialistă și că pentru astfel de organizații legiuitorul a instituit prin dispozițiile art. 162 alin. (3) și (4) din Legea nr. 106/1996 o procedură specială pentru restituirea bunurilor care ar fi fost preluate de stat din patrimoniul lor fără titlu.
Mai mult, instanța de apel, a apreciat că reclamanta nu poate fi încadrată în categoria persoanelor îndreptățite cu argumentarea că ar fi cumpărat bunul în litigiu întrucât potrivit mențiunilor din cartea funciară, la momentul exproprierii proprietarul imobilului era B.F.D.B.P.C. Hunedoara iar în speță reclamanta nu a dovedit care legătura sa proprietarul imobilului.
Totodată, instanța de apel, a reținut și faptul că restituirea în natură a imobilului nici nu ar mai putea fi dispusă întrucât la acest moment se află în proprietatea altor persoane, în baza unor contracte de înstrăinare legal încheiate, pentru acest bun reclamanta putând pretinde în baza unor legi de reparație și măsuri reparatorii.
împotriva acestei decizi a declarat recurs reclamanta.
în motivarea recursului reclamanta susține că "se impune lărgirea cadrului procesual și cu privire la alte persoane fizice și juridice în calitate de pârâte", adică cu acele persoane care dețin în prezent terenurile în litigiu și care au fost arătate în expertiza tehnică, anume SC S.R. SRL București, P.A., M.I. și P.C. pentru ca hotărârea judecătorească ce se pronunța să le fie opozabilă și pentru ca ea să își poată nota litigiul în cartea funciară.
Pe fond, reclamanta afirmă că are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001 întrucât este succesoarea în drepturi și obligații al fostului proprietar B.F.D.B.P.C.C. Hunedoara, bancă federală care prin reorganizare a fost absorbită de organizațiile cooperatiste constituite în baza Decretului nr. 133/1949.
Totodată, recurenta susține că în măsura în care imobilul în litigiu nu îi putea fi restituit în natură se impunea ca instanțele de fond să constate că este îndreptățită să primească măsurii reparatori prin echivalent, caz în solicită casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei sub acest aspect.
Analizând recursul, înalta Curte constată că recursul nu poate fi primit pentru următoarele considerente:
în drept, prin dispozițiile Legii nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate de stat în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și la art. 1 se arată că este vorba de imobilele preluate astfel de către stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice.
Cu alte cuvinte, prin dispozițiile legale menționate legiuitorul a înțeles să reglementeze raporturile dintre persoanele îndreptățite, adică cele care au fost deposedate în mod abuziv de imobile și cei care le-au deposedat, adică cu statul, organizațiile cooperatiste și orice alte persoane juridice.
Concluzia se impune și din modul de redactare a dispoziției art. 3 lit. c) din actul normativ, potrivit căreia sunt îndreptățite le restituirea ori măsuri reparatorii prin echivalent persoanele juridice care îndeplinesc condițiile prevăzute de acest text de lege, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv "de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945".
Așa fiind, din economia reglementării cuprinsă în Legea nr. 10/2001 rezultă că organizațiile cooperatiste nu sunt incluse în categoria persoanelor îndreptățite să solicite măsuri reparatori ci dimpotrivă în categoria entităților deținătoare ale imobilelor preluate în mod abuziv, acestea fiind obligate la restituirea bunurilor care cad în sfera de aplicare a acestui act normativ, caz în care, în mod just instanțele de fond au reținut că acestea nu pot apela la procedura reglementată prin acest act normativ.
în acest context al analizei este de menționat că referitor la activele imobilizate proprietatea organizațiilor cooperației de consum și ale cooperației de credit, care au fost trecute fără plată în proprietatea statului, legiuitorul a instituit o procedură legală distinctă de cea prevăzută de Legea nr. 10/2001, procedură în cadrul căreia aceste organizații pot solicita restituirea ori plata unei despăgubiri, anume cea prevăzută de dispozițiile art. 162 alin. (3) din Legea nr. 109/1996, în timp ce pentru imobilele expropriate procedura prevăzută de dispozițiile art. 35 din Legea 33/1994.
Așa fiind, pentru considerentele arătate, care în parte se substituie și în parte le completează pe cele reținute de instanțele de fond, înalta Curte, considerând că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, a respins recursul dedus judecăți.
Pentru a hotărî astfel, înalta Curte a avut în vedere și faptul că potrivit art. 316 raportat la art. 294 C. proc. civ., în căile de atac nu se poate schimba calitatea părților și cu atât mai mult nu pot fi chemate în judecată alte părți, altele decât acelea între care s-a desfășurat în raport de limitele investirii judecata în primă instanță, caz în care, solicitarea formulată în acest sens de recurentă nu poate fi formulată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1368/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1338/2007. Civil → |
|---|
