ICCJ. Decizia nr. 1658/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 757 din 12 iulie 2002, Tribunalul Constanța, secția civilă, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a municipiului Constanța prin primar și a Consiliului Local al municipiului Constanța, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de A.G. și a respins ca inadmisibilă acțiunea introdusă de reclamantele O.Z.W. și L.Z.W. împotriva pârâților municipiul Constanța și Consiliul Local al municipiului Constanța având ca obiect anularea dispoziției nr. 1168 din 9 aprilie 2002 emisă de primarul municipiului Constanța și obligarea pârâților de a le lăsa în deplină proprietate și posesie terenul din fosta moșia Palazu Canara, situat în zona Palazu Mare din intravilanul municipiului Constanța.
Această sentință a fost anulată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la Tribunalul Constanța în urma admiterii apelului declarat de Z.W.L. și H.F. prin decizia civilă nr. 106/C din 13 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale.
împotriva celei din urmă decizii au declarat recurs A.G., Consiliul Local al municipiului Constanța și municipiul Constanța reprezentat de primar.
Recursurile sunt întemeiate.
Potrivit înscrisurilor depuse în recurs în ședința publică de la 7 decembrie 2006, reclamanta Z.W.L. a decedat la data de 11 iunie 2006, lăsând ca moștenitori pe G.O., L.C., W.L.A. și W.J.A., ultimii doi moștenitori cedând drepturile succesorale co-apelantului H.F.
Așadar, la data judecării apelului prin decizia supusă recursului de față, 13 iunie 2006, intervenise (la data de 11 iunie 2006) decesul unuia dintre apelanți, anume cel al reclamantei Z.W.L.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, capacitatea de folosință a persoanei fizice și, implicit, capacitatea de exercițiu, încetează pe data decesului, astfel că persoana respectivă nu mai poate fi parte în judecată conform art. 41 C. proc. civ.
în raport cu art. 41 și urm., art. 67 și urm., art. 105 și art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., hotărârea instanței este sancționată cu nulitate în cazul în care una din părți era decedată, chiar dacă era reprezentată de un mandatar (cum este și cazul în speță); ipoteză în care instanța trebuia fie să introducă în proces moștenitorii părții decedate și să stabilească opțiunea acestora cu privire la mandatul dat de autorul lor, fie să suspende judecata până la introducerea moștenitorilor în cauză.
în concret, chiar dacă instanța de apel nu are culpă din moment ce nu a fost informată cu privire la decesul unuia dintre apelanți, hotărârea pronunțată este lovită de nulitatea descrisă, astfel încât este casabilă pentru cazul reglementat prin art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Ca urmare, recursurile de față au fost admise prin prisma nulității de ordine publică, absolută și peremptorie examinată, cu efectul casării deciziei și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel, fiind de prisos cercetarea motivelor de recurs invocate, care vor fi avute în vedere de către instanța de trimitere ca susțineri în judecata apelului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1364/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1750/2007. Civil → |
|---|
