ICCJ. Decizia nr. 1871/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 6 februarie 2006 reclamantul B.S. a formulat o contestație împotriva dispoziției nr. 2 din 17 ianuarie 2006 emisă de primarul comunei Ostra.
Tribunalul Suceava prin sentința nr. 359 din 2 martie 2006 a respins cererea.
S-a reținut că în dispoziția atacată s-a respins notificarea de restituire în natură a suprafeței de 776 mp teren, ca tardiv formulată.
Tribunalul a constatat că în mod corect s-a respins notificarea ca tardivă în raport de data depunerii acesteia, 22 septembrie 2005 deși termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 era de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, cu prelungirile succesive.
S-a constatat astfel că nerespectarea termenelor prevăzute de lege, conform art. 21 alin. (5) [actualul art. 22 alin. (5)] conduce la pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii.
Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 117 din 16 iunie 2006 a respins ca nefondat recursul constatând că notificarea s-a depus peste termenul de 14 februarie 2002 termenul limită prevăzut de Legea nr. 10/2001 și anume la 22 septembrie 2005.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta.
Recursul nu a fost motivat în drept iar în fapt s-a invocat împrejurarea că cererea de revendicare a fost depusă după apariția Legii nr. 247/2005. Recurentul a făcut un istoric al cauzei și și-a mai manifestat indignarea față de informațiile greșite pe care le-a primit de la diferiți funcționari în legătură cu cauza sa.
Recursul este nefondat.
Dispozițiile art. 22 alin. (5) [fost art. 21 alin. (5)] din Legea nr. 10/2001, cât privește termenul de depunere a notificării potrivit procedurilor prevăzute de această lege, sunt clare și imperative și atrag, în caz de nerespectare, sancțiunea expres prevăzută și anume pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri compensatorii sau prin echivalent.
Sub acest aspect instanțele au făcut o corectă aplicare a legii.
în lipsă de dispoziții exprese contrare și potrivit unui principiu de drept consacrat, necunoașterea legii sau primirea de îndrumări greșite nu pot fi luate în considerare pentru diminuarea efectului categoric al dispozițiilor mai sus menționate.
Pentru aceste considerente și văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. a fost respins ca nefondat recursul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1844/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1801/2007. Civil → |
|---|
