ICCJ. Decizia nr. 2060/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 27 aprilie 2005, reclamantul A.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul municipiul Suceava, prin primar, anularea dispoziției nr. 1127 din 28 martie 2005, emisă de pârât și restituirea în natură a suprafeței de 880 mp teren, situat în Suceava, prin decizia a cărei anulare o solicită fiind respinsă notificarea formulată de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001, cu motivarea că nu au fost depuse actele doveditoare ale dreptului de proprietate, în sensul art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 901 din 1 noiembrie 2005, Tribunalul Suceava a admis acțiunea reclamantului și, în consecință, a anulat dispoziția contestată, dispunând restituirea în natură către acest a suprafeței de 880 mp., identic cu parcelele 263/1, 263/2 și 291/1, înscrise în C.F. 3437 Suceava.
Instanța a reținut în considerente că terenul în litigiu a fost preluat abuziv de către stat în anul 1966, reclamantul făcând dovada dreptului său de proprietate cu actele depuse la dosar.
Apelul declarat de pârâtul municipiul Suceava, prin primar împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Suceava prin decizia civilă nr. 69 din 12 aprilie 2006.
în motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că reclamantul a făcut dovada preluării abuzive și a dreptului său de proprietate asupra imobilului, terenul în litigiu fiind liber și putând fi restituit în natură.
împotriva acestei decizii a declarat recurs municipiul Suceava, prin primar, solicitând admiterea acestuia, desființarea deciziei recurate și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în esență, recurentul a susținut că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală, întrucât nu se poate dispune restituirea în natură a terenului în litigiu, acesta fiind situat între blocuri de locuințe, fiind ocupat de trotuare și căi de acces, neexistând nicio probă ar fi vorba despre un teren liber.
Recursul este fondat.
Este incontestabil că reclamantul a făcut dovada preluării abuzive a imobilului, în accepțiunea art. 2 din Legea nr. 10/2001, terenul făcând obiectul Decretului de expropriere nr. 775 din 9 decembrie 1964, autorii reclamantului figurând la poziția 74 din Anexa la decretul de expropriere (filele 9 și 10 -dosar de apel nr. 461/2006 al Curții de Apel Suceava).
De asemenea, reclamantul a făcut și dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1304/344 din 22 decembrie 1960, prin care autorii săi au devenit proprietari asupra terenului revendicat și asupra unei case de locuit (fila 19 dosar de apel).
Prin urmare, reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită, în accepțiunea Legii nr. 10/2001, să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în perioada de referință a actului normativ amintit.
Hotărârea instanței de apel, care confirmă soluția primei instanțe, apare însă ca nelegală sub aspectul alegerii măsurii de reparație, și anume, restituirea în natură a imobilului.
Din înscrisurile aflate la dosar se retine că terenul revendicat de reclamant este situat în Suceava, între blocurile A6 și A7, fiind ocupat de trotuare și alte căi de acces către blocurile de locuințe.
Așadar, terenul nu poate fi considerat "liber" în accepțiunea Legii nr. 10/2001, fiind afectat de căi de acces către blocurile de locuințe, necesare unei bune funcționalități a acestora și asigurării unui spațiu necesar pentru proprietarii apartamentelor, care să le permită o bună folosință a locuinței și a anexelor.
Dacă s-ar dispune restituirea în natură către reclamant a acestui teren aflat între blocuri de locuit, s-ar îngrădi parțial accesul locatarilor la propriile apartamente, perturbându-se astfel buna funcționalitate a imobilelor învecinate cu terenul în litigiu.
Pentru toate aceste considerente, soluția care s-a impus este aceea de admitere a recursului declarat de pârât și modificare a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 901 din 1 noiembrie 2005 a Tribunalului Suceava.
în consecință, a fost schimbată în parte sentința menționată, în sensul că a fost constatat dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru suprafața de 880 mp teren, situat în str. O. nr. 9.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2519/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1972/2007. Civil → |
|---|
